Cronică de film: În labirint

„Totul culminează cu finalul deschis, care evită happy-endul facil, dar nici nu-l exclude. Obsesia unora din personaje pentru labirinturi pare că se extinde asupra întregii pelicule”.

Poate cel mai reuşit thriller de la „Seven“ (1995) încoace este regizat de canadianul Denis Villeneuve: „Prizonieri“, cu Hugh Jackman şi Jake Gyllenhaal.

Un thriller bun şi inteligent este cel care, de la un anumit moment, te face să nu mai fii sigur pe nimic din ceea ce crezi. Perspectiva asupra faptelor prezentate ţi se schimbă deseori, făcându-te să urmăreşti povestea, cum se spune, cu sufletul la gură. „Prizonieri“ se află exact în această situaţie, reuşind să te captiveze din plin. Nu este, însă, doar un joc gratuit; povestea are profunzime, atingând probleme morale grave.

Scenariul lui Aaron Guzikowski este unul dintre cele mai inteligente din ultima vreme, poate de la „Seven“ (1995, regia David Fincher, scenariul Andrew Kevin Walker) încoace. În plus, „Prizonieri“ beneficiază de mâna sigură a regizorului de origine canadiană Denis Villeneuve (născut în 1967, în Québec). Autor, în 2010, al unui imens succes, „Incendii“, cineastul promovează cu „Prisoners“, cum s-ar spune, „în prima ligă“, turnând un film pe pământ american, mai exact în Georgia.

Dispariţia

Momentul de declanşare al intrigii este cel al dispariţiei, posibil răpirii, a două fetiţe. Acţiunea filmului se desfăşoară într-o comunitate idilică – rurală, izolată şi patriarhală –, de genul celor din paradigmaticul serial TV „Twin Peaks“ al lui David Lynch sau mai recentul „Vânătoarea“ / „Jagten“ al lui Thomas Vinterberg, în care răul se instalează brusc şi irevocabil.

Intuiţia cineaştilor enumeraţi este următoarea: în societăţile avansate, postindustriale, care şi-au rezolvat aproape toate problemele sociale şi politice, Răul, în speţă Diavolul, poartă chipul perversiunii sexuale, al sexualităţii maladive, fiind mai mult decât oricând ascuns în interiorul fiinţei umane. Este ceea ce a demonstrat strălucit David Lynch în capodoperele „Catifeaua albastră“ / „Blue Velvet“ şi „Twin Peaks“, ambele cap de serie pentru genul la care ne referim.

Ne gândim şi la memorabilul thriller „Dispariţia” / „The Vanishing”, regizat de olandezul George Sluizer spre sfârşitul secolului trecut în două variante: cea originală, realizată în Olanda în 1988 – mai dificil de procurat aceasta –, şi remake-ul american dirijat tot de Sluizer, în 1993, cu Jeff Bridges, Sandra Bullock şi Kiefer Sutherland.

Justiţie pe cont propriu

„Prizonieri“ ia altă turnură odată cu decizia unuia din părinţi de a-şi face propria anchetă, sechestrându-l şi torturându-l pe principalul suspect. Pare că avem de-a face cu un film care avertizează asupra pericolului din ce în ce mai real al atitudinilor de tip fascist, al dorinţei (i)legitime de a-ţi face singur dreptate. Ceva similar încercase şi regizorul Joel Schumacher, fiind însă de partea „justiţiarului“, în două filme din anii ’90: unul reuşit – „Cădere liberă“ / „Falling Down“ (1993) – şi altul ratat – „8 mm“ (1999, pe scenariul aceluiaşi Andrew Kevin Walker).

Diferenţa faţă de aceste filme şi faţă de altele care se pot invoca (de exemplu, thrillerele sau westernurile clasice „de răzbunare“, de genul celor cu Charles Bronson) este, însă, că în aceste cazuri eroul era sigur de cine este vinovatul şi că el trebuie pedepsit. Treptat, scenariul de la „Prizonieri“ devine din ce în ce mai complex şi intricat, făcându-te să nu mai fii sigur de nimic din ceea ce credeai. Filmul se transformă într-un thriller mai mult decât reuşit, atât pe planul creării suspansului, cât şi pe cel al ideilor încarnate de acţiune.

Final deschis

Extrem de inteligent, scenariul cere participarea spectatorului şi atenţie la detalii, chiar o eventuală revizionare. Totul culminează cu finalul deschis, care evită happyendul facil, dar nici nu-l exclude. Obsesia unora din personaje pentru labirinturi pare că se extinde asupra întregii pelicule.

Mai important, motivaţiile (anti-)religioase ale unora dintre „negativi“ plasează povestea în zona eternelor probleme morale, care au însoţit permanent destinul umanităţii. De aici, şi comparaţia cu „Seven“, chiar dacă stilistic filmele diferă total. Un detectiv memorabil creează Jake Gyllenhaal, torturat de propria căutare şi de propria neputinţă, dar şi restul distribuţiei face faţă cu brio provocării.

Info

Prizonieri / Prisoners (SUA, 2013)

Regia: Denis Villeneuve

Cu: Hugh Jackman, Jake Gyllenhaal, Melissa Leo, Paul Dano

Rulează la: Cinema City Sun Plaza

4 stele