Înapoi la război
0
În Primul Război Mondial, regimurile politice pre-moderne au fost distruse, regimurile moderne şi-au pierdut legitimitatea. Lumea modernă a fost recreată pe hartă de supravieţuitorii războiului--acela a fost momentul în care democraţia a intrat în fiinţă la scară globală şi şi-a sacrificat pretenţia de justiţie.
Oricine vrea să vadă problemele politicii internaţionale din vremea noastră ar trebui să înceapă cu un fapt evident: Nici o mişcare politică nu a apărat sau continuat munca Tratatelor de pace de la Versailles. Parte din rezultatul tratatelor a fost distrugerea unor imperii şi schimbarea unor graniţe şi reguli administrative pentru varii părţi din imperiile coloniale sau altminteri care au supravieţuit. Parte din rezultatul tratatelor a fost completa discreditare a democraţiei--puterile învingătoare fiind democraţii, în toate cazurile în care existau aşteptări, rezonabile sau nu, noul sistem mondial s-a revelat ca o nouă tiranie.
Versailles este în mod ironic numele sistemului de acorduri, tratate, promisiuni şi minciuni prin care puterile învingătoare au încercat să readucă pacea fără a elimina cauzele războiului. Scopul acestui sistem--The world must be made safe for democracy--a fost declarat în 1917 de Woodrow Wilson, care este un personaj divin sau semi-divin în politica internaţională. Cea de-a doua Adresă Inaugurală a preşedintelui Bush, Jr., din 2005, este profesiunea de credinţă în acest scop, acum de atins prin alte mijloace, şi ele inadecvate. Dar există un om care a vorbit despre implicaţiile acestui scop--un imperiu planetar condus din Europa, Nietzsche, care a profeţit războaie titanice. Cine refuză viziunea lui probabil că trebuie să refuze şi scopul păcii planetare care necesită imperiul.
Astăzi există o audienţă de filme globalizată, dar globalizarea aceasta nu mai presupune pacea mondială--este esenţial sub-politică. Asta pune probleme--filmele spun poveşti despre oameni, aşa că nu pot evita problema politică, problema justiţiei. Felul în care noi înţelegem spontan această problemă este progresul democraţiei în istorie. Inevitabil ne gândim la ţări mai democratice cu admiraţie, la ţări mai puţin democratice cu dispreţ. Asta nu este acelaşi lucru cu speranţa şi frica. Rusia este o putere, dar mai nimeni în lumea asta nu vrea să fie rus sau condus de ruşi. De asemenea, admiraţia oamenilor pentru America nu este lipsită de resentiment sau ură.
Astăzi, pare că oamenii se gândesc la China ca alternativa pe care resentimentul o cere la domnia spontană a Americii asupra lumii. Dar chinezii, diferit de sovietici, nu cenzurează filmele americane, care inevitabil răspândesc opiniile populare în America. Asta se numeşte în ziua de astăzi propagandă, după o doctrină ciudată: Orice om are dreptul, ni se spune, să îşi exprime opinia, dar oricând oamenii se adună într-un grup pentru a-şi exprima opinia, devin suspecţi--afară de grupul în care intrăm mai toţi, grupul oamenilor care susţin că avem dreptul de a ne exprima opiniile. Este pe undeva o contradicţie în frica de propagandă... Grupul maxim apare spontan--este grupul democraţilor şi audienţa filmelor făcute în Hollywood.
Frica de propagandă este tipică, întrucât necesară, regimurilor nedemocratice--pentru că democraţia se adresează direct oamenilor, ignorând regimul în care trăiesc, după presupunerea că toţi oamenii îşi doresc să fie democraţi. Dacă democraţia modernă nu ar avea în spate cele mai teribile arme cunoscute oamenilor, asta ar trezi poate dispreţ, dar nu ură. Faptul corelativ urii faţă de Versailles este ura trezită de americani în atâţia oameni care sunt liberi numai din cauza armelor americane. Munca democraţiei a abandonat politica internaţională, care este un eşec--ar trebui să înveţe democraţii că nu înţeleg statul, orice ar crede că ştiu despre război.
Dispreţul faţă de filmele americane este rezistenţa la tendinţa democraţiei către individualism, uniformitate şi distrugerea formelor de organizare pre-moderne şi pre-democratice. Nu vreau să condamn acest sentiment sau opinia care îi dă sens--vreau numai să pun în evidenţă implicaţiile politice ale cinematografului. Trăim într-o epocă în care filmul a rămas ultimul fel de a transmite opiniile populare într-un fel care acceptă intervenţia înţeleaptă a poetului. Filmul este o democraţie--poetul nu poate conduce majoritatea unde nu vrea să se ducă. Educaţia făcută de film flatează independenţa democraţilor şi astfel poate întări cea mai slabă opinie cunoscută omului, opinia democratică, care pare să îşi tragă puterea numai din numere. Poetul poate crea majorităţi...
Din acest motiv, ceea ce vedem şi nu vedem în filmele făcute în Hollywood ne educă despre ce îşi doresc şi ce nu suportă democraţii. Asta ar trebui să ne educe despre slăbiciunile noastre. Respingerea politicii în opinia populară după catastrofele războaielor mondiale va trebui într-o zi să se oprească. Ori libertatea va fi distrusă--ceea ce face politica imposibilă--ori în faţa ameninţării, nevoia de a învăţa din nou despre apărarea libertăţii va reveni. Ceea ce învăţăm amintindu-ne de războaiele mondiale, în primul rând, este că libertatea nu poate exista separat de apărarea libertăţii, deci de amintirea ameninţărilor cărora trebuie să le facem faţă. Astăzi, nu mai avem curajul să ne confruntăm cu aceste ameninţări.
Nici poeţii noştri, nici noi, audienţa lor, nu avem curajul moral şi intelectual pentru a ne aminti originele libertăţii noastre în ultimele războaie în care a fost apărată, cu sau fără succes. Sfârşitul lumii apare pe ecran în câteva feluri predictibile--genul de film este o opinie politică, până la urmă--pentru a ne reaminti că nu avem curajul să înţelegem legătura dintre război şi libertatea politică. Nu putem vedea aşa ceva decât în fantezii care aglomerează metafore facile pentru a ascunde ce au în comun: Personajul care reprezintă cetăţeanul democrat este lipsit şi de cunoaştere, şi de obiceiurile libertăţii care fac cetăţenii puternici.
Ca întotdeauna, vă aştept comentariile. Cititorii interesaţi de filmele de câteva dintre filmele de război a căror popularitate sau lipsă de popularitate, cred eu, indică aversiunea noastră pot găsi aici recenzii:
Se încarcă comentariile...
