„Din culisele cinematografiei“: Cum a devenit o figurantă cea mai bună versiune a Ecaterinei Teodoroiu. Dinu Cocea: „Actoriceşte, unele erau mult mai bune“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Stela Furcovici a făcut un rol memborabil în filmul „Ecaterina Teodoroiu“
Stela Furcovici a făcut un rol memborabil în filmul „Ecaterina Teodoroiu“

Actriţa Stela Furcovici a rămas în amintirea colectivă pentru interpretarea „eroinei de la Jiu“, rol pe care regizorul Dinu Cocea i l-a încredinţat pe vremea când era o simplă figurantă la teatrul din Turda. Temperamentul zurliu a scos-o din anonimat, dar i-a şi adus sfârşitul.

Viaţa Ecaterinei Teodoroiu (1894-1917), una dintre eroinele autentice ale istoriei noastre, a inspirat numeroşi regizori încă din perioada romantică a cinematografiei româneşti.

Pe 29 iulie 1921 era organizată premiera filmului „Ecaterina Teodoroiu“, în regia lui Nicolae Barbelian, cu Marietta Rareş în rolul principal. Lungmetrajul, o producţie a Societăţii „Mormintele Eroilor de Război“, îmbina imagini din jurnalele de actualităţi ale vremii cu secvenţe filmate, în aprilie 1921, în împrejurimile Braşovului.

Mama „eroinei de la Jiu“, în propriul rol

A urmat „Ecaterina Teodoroiu – Eroina de la Jiu. Episod din războiul de întregire al neamului românesc“, în regia lui Ion Niculescu-Brună, o producţie Soremar-Film, filmată în august-septembrie 1930 la Bucureşti şi în judeţul Gorj, la Târgu-Jiu, Văideni şi Şoimăneşti. Pe lângă actori ca Felicia Frunză (Ecaterina Teodoroiu), Mielu Constantinescu (Mareş), Aristide Ştefănescu (Nicolae Teodoroiu) şi Ducy D’Alvern (Spioana), mama eroinei a fost jucată chiar de Elena Teodoroiu, iar comisarul Ion C. Pompilian, care trăise şi el evenimentele narate, şi-a interpretat propriul rol.

Totodată, apariţii episodice au avut primarul satului Şoimăneşti şi militarii care au apărat podul de la Jiu. La fel ca precedentul film care i-a fost dedicat Ecaterinei Teodoroiu, producţia lui Brună a inclus şi imagini reale, de arhivă, cu regina Maria vizitând spitalul în care era îngrijită eroina. Premiera de gală a avut loc pe 8 ianuarie 1931, la cinematograful Femina, în prezenţa întregii familii regale, a guvernului, a înalţilor demnitari şi a corpului diplomatic acreditat la Bucureşti. În presa vremii, apariţia filmului a fost în mare parte primită cu entuziasm şi elogii, deşi nu au lipsit nici criticile.

În articolul „Pe marginea unui nou film românesc“, din revista „Rampa“, Vasile Timuş nota: „Fără concursul artistic al unor nume cunoscute, fără perspectivele oferite de un scenariu ingenios ori de prestigiu, dl. Brună reuşeşte totuşi cu filmul său să pună în umbră producţia pretenţioasă şi atât de hibridă a regizorului german Martin Berger, adus ca somitate tehnică şi artistică cu simţite sacrificii ca să masacreze «Ciuleandra».“

De asemenea, Paul Constantin scria în revista „Cinema“: „«Eroina de la Jiu», care a exaltat în timpul războiului atâtea entuziasme, îşi continuă încă fascinaţia asupra poporului. E, deci, o idee abilă din partea producătorilor de a utiliza acest personaj pentru o operă naţională. Comercializarea filmului fiind asigurată prin însăşi materia ce avea să fie tratată, cineaştii noştri au plămădit-o cu cele mai bune intenţii. Ecaterina Teodoroiu apare într-o realizare generalmente corectă şi în interpretarea adeseori justă a Feliciei Frunză şi a lui Mielu Constantinescu.“

Imagine indisponibilă

„Tinereanca“ a umbrit stelele

Următorul film care a avut-o protagonistă pe Ecaterina Teodoroiu a fost realizat de Dinu Cocea, după un scenariu semnat de Mihai Opriş şi Vasile Chiriţă. „Deşi construit după legile dramaturgiei genului biografic, filmul nu se limitează la o simplă reconstituire a existenţei Ecaterinei Teodoroiu. Evocând momentele cele mai semnificative ale participării ei la lupta dusă de poporul nostru în zilele dramaticei încleştări din timpul Primului Război Mondial, filmul îşi propune să scoată în evidenţă trăsăturile de caracter care au făcut dintr-o simplă fată de ţărani din Vădenii Gorjului o eroină de prim-plan a istoriei neamului românesc şi prin aceasta să ofere spectatorilor de azi – şi cu deosebire tinerei generaţii – un exemplu înălţător de dăruire“, nota regizorul în referatul care însoţea scenariul ce a primit avizul necesar pentru intrarea în producţie la 5 octombrie 1977.

Filmările au început la 28 februarie 1978 şi au continuat până în iunie, la Târgu Jiu, Padina, Pucioasa, Târgovişte şi Bucureşti. Distribuţia a inclus nume ca Amza Pellea, Ilarion Ciobanu, Ion Caramitru, Mihai Mereuţă, Cornel Coman, Alexandru Virgil Platon, Julieta Szönyi şi Ion Lupu. Paradoxal, rolul titular a revenit unei necunoscute, o angajată a Teatrului de Stat din Turda – Stela Furcovici. Deşi fuseseră avute în vedere circa 200 de actriţe din toată ţara, printre care şi vedete ale marelui ecran, precum Aimée Iacobescu, Violeta Andrei şi Irina Petrescu, anonima Stela l-a cucerit pe Cocea graţie temperamentului ei expansiv.

„M-am oprit la ea fără să o cunosc. O remarcasem într-o poză şi am chemat-o la probă. Semăna foarte bine, temperamental, cu Ecaterina Teodoroiu, despre care mă documentasem un an întreg. Stela Furcovici nu era actriţă, era «tinereancă». La teatrul din Turda era figurantă… Am dat probe cu vreo 30-40 de actriţe până să o găsesc pe ea. Actoriceşte, unele erau mult mai bune decât ea, dar nu aveau temperamentul ei zurliu. De ce zurliu? Păi, zurlie a fost şi Ecaterina Teodoroiu când a plecat printre bărbaţi, ca să lupte pe front“, îşi explica regretatul regizor decizia.

Râia provocată de plictiseală

Temperamentul ei zvăpăiat este cel mai bine dovedit de un moment hilar: „Ca să vă daţi seama despre ce vorbesc, o să istorisesc o întâmplare. Filmam pentru «Ecaterina Teodoroiu», dar Stela se plictisese deja. «Domnul Dinu», îmi zice, «am râie». Stop toată filmarea, o mie de costume băgate la etuvă, am trimis probe pentru laborator. După două săptămâni, răspunsul de la laborator: «Nu e, domnule, nicio râie». N-a mai avut ea chef să filmeze.“

Dată afară de la Teatru pentru insubordonare

Filmul a avut premiera la 4 decembrie 1978, iar prestaţia i-a adus Stelei o „diplomă de onoare“ din partea Asociaţiei Cineaştilor, pentru debut, dar şi statutul de actriţă. Ea fusese admisă la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa lui Dem Rădulescu, însă a fost exmatriculată după un an. Era nestatornică, tonică, explozivă şi plină de revoltă faţă de regim. „Nu s-a dus la orele de armată. N-a vrut. Şi atunci au dat-o afară din institut“, spunea Cocea. „M-am dus la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste să vorbesc cu directorul responsabil cu teatrele. I-am zis: «Uite-o pe Ecaterina Teodoroiu, premiul întâi pe ţară al Asociaţiei Cineaştilor pentru interpretare. Şi nu e actriţă». S-au dat câteva telefoane, s-au luat nişte măsuri şi aşa a primit Stela Furcovici statutul de actriţă. Până atunci fusese doar o figurantă“, explica Dinu Cocea, care a distribuit-o pe Stela Furcovici şi în următoarele sale filme, „Iancu Jianu, haiducul“ (1980) şi „Iancu Jianu, zapciul“ (1981).

steal furcovici si adrian pintea foto cinemagia

În film se iubeau, dar în realitate nu se suportau

Stela Furcovici a făcut un rol bun şi în seria „Iancu Jianu“, alături de regretatul Adrian Pintea. În film, ei se iubeau nebuneşte, în realitate „nu se suportau“. „Între ea şi Pintea am găsit o corespondenţă psihologică. Era spiritul de revoltă împotriva existenţialismului, a ceea ce trăiam în acea cumplită epocă a anilor ’80. Amândoi îşi manifestau dezacordul faţă de regim, în vreme ce majoritatea era obedientă şi se adapta. Ei erau inadaptabili. Dar, în realitate, nu s-au plăcut. Deşi se asemănau psihologic. Nici ea nu-l înghiţea pe Pintea, nici Pintea pe ea, cu toate că în film erau iubiţi“, povestea Dinu Cocea.

America a căutat-o cu poliţia

Talentul şi potenţialul Stelei Furcovici au fost remarcate şi de un impresar american, venit prin Europa în căutarea talentelor actoriceşti. „Ea trebuia să plece în America, pentru că au ales-o americanii tocmai pe ea din toţi actorii români. Asta după ce impresarul respectiv a avut un program intens de vizionare de filme româneşti timp de două săptămâni. În momentul în care a văzut-o a spus: «Asta e!». Dar ea nu era de găsit nici în Bucureşti, nici în Turda. Plecase la munte cu iubitul. Două săptămîni şi-a prelungit şederea în România americanul pentru ea. Se gândea că poate nu e mulţumită de cei 10.000 de dolari oferiţi ca avans şi a spus că-i dă mai mulţi. Îi luase şi bilet de avion. Au căutat-o şi cu poliţia, dar tot n-au găsit-o…“, îşi amintea Cocea. Stela a reapărut abia după o lună, dar a fost prea târziu.

Un sfârşit brutal

Intrată într-un con de umbră după 1989, Stela Furcovici a avut un sfârşit tragic, în toamna anului 2000, cu puţin timp înainte de a împlini 47 de ani. Actriţa a fost implicată într-un accident de circulaţie pe una dintre străzile oraşului Turda. A încercat să traverseze neregulamentar, dar eşarfa de la gât i-a fost prinsă în oglinda retrovizoare a unui autoturism, iar ea a fost trântită la pământ. Impactul a fost dur, Stela a suferit o fractură craniană şi, în drum spre spital, a murit în ambulanţă.

stela furcovici si adrian pintea foto cinemagia

Filmul lui Dinu Cocea, criticat pentru dulcegării

Portretizarea „eroinei de la Jiu“ i-a adus Stelei cronici măgulitoare în presa vremii. „Raportată la ea însăşi, aşa cum ne apare în persoana tinerei actriţe Stela Furcovici, cu farmecul fragilităţii şi tenacităţii ei, al gravităţii, când cuminţi, când voioase, şcolăriţa aceasta devenită ostaş, ostaşul acesta de¬venit erou naţional, te cucereşte. Nu prin ce spune — fraze banale, prea ades convenţionale, naive — dar prin felul în care le spune, cu credinţa adâncă pătrunsă de emoţie, dar şi de tăria argumentelor ei de o logică infailibilă «Altfel nu se poate, măicuţă. Când simte primejdia leoaica, sare să-şi apere puii. Asta-i pravila firii»“, nota Alice Mănoiu în revista „Cinema“, din 1978.

Totuşi, nu de aceeaşi apreciere s-a bucurat Dinu Cocea.  Criticul Tudor Caranfil a dat filmului doar o stea din cinci, constatând: „În toamna lui 1916, o bravă învăţătoare se înrolează, întâi ca infirmieră de campanie, apoi în calitate de comandant de pluton. Filmul, care nu se sustrage emfazei genului, caracteristică cinematografiei noastre, e cu fantezie ilustrat sonor de ing. Dan Ionescu“. De altfel, Asociaţia Cineaştilor din România i-a acordat inginerului Dan Ionescu, în anul 1978, premiul pentru coloana sonoră a filmului.

Şi Alice Mănoiu sublinia „naivitatea şi dulcegăria“ multor scene: „Regia lui Dinu Cocea a mers exact în direcţia şi la temperatura lirică a scenariului. Sunt însă şi câteva scene ce depăşesc calitatea dramaturgiei, cum ar fi genericul decupat sugestiv, anunţând declanşarea războiului, bombardamentul din gară, şocul frontului, spitalul cu operaţiile «pe viu» sau întâlnirile — toate — dintre Cătălina şi medicul Mureşanu (foarte frumos, în linia dramatismului lui sobru, elevat, rezolvă lon Caramitru personajul fictiv) sau secvenţa impresionantă a înrolării fraţilor ardeleni în armata romană şi jurământul lor fără vorbe, cu torţele aprinse. Predomină însă o cantitate de naivitate şi dulcegărie ce contracarează momentele de interes (puiul galben apărând la geamul locotenentului şi anunţând îndrăgostitului primăvara, sărutul patetic sub teiul lui Eminescu, colindele de la geamul spitalului) sau scene de un efect prea căutat şi de aceea îndoielnic, cum e gramofonul în câmpul înzăpezit emiţând un tânguios apropo melodic, «De ce m-aţi dus de lângă voi»“.

ilinca goia in rolul ecaterinei teodoriu foto cineamgia

Ilinca Goia, în rolul Ecaterinei Teodoroiu, din filmul „Triunghiul morţii“

Ilinca Goia, dojenită de Sergiu Nicolaescu pentru rolul eroinei

Ecaterina Teodoroiu a apărut ca personaj şi în filmul lui Sergiu Nicolaescu, „Triunghiul morţii“, dedicat luptelor de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz din Primul Război Mondial. „Eroina de la Jiu“ a fost interpretată de această dată de actriţa Ilinca Goia. „Triunghiul morţii“ a avut premiera pe 21 mai 1999, la cinematograful Patria din Capitală. Distribuţia a fost una de excepţie şi a reunit foarte multe nume mari, precum Silviu Stănculescu (generalul Berthelot), Maia Morgenstern (regina Maria), Eusebiu Ştefănescu (regele Ferdinand), Virgil Andriescu (generalul Prezan), Ştefan Velniciuc (colonelul Sturdza), Ştefan Bănică Jr. (Franz), Mihai Constantin (Jürgen), Ion Dichiseanu (împăratul Wilhelm al II-lea), Iurie Darie (feldmareşalul August von Macken-sen), Sergiu Nicolaescu (generalul Averescu), Vlad Ivanov (Ion Antonescu), Valentin Teodosiu (sergentul Ailenei), Ernest Maftei (bătrânul Purice) şi Constantin Cotimanis (Octavian Goga).

„Există o epidemie înfricoşătoare de meningită morală“

„M-am documentat mult pentru rolul Ecaterinei Teodoroiu. Sergiu Nicolaescu mă dojenea, îmi spunea: «Nu asta e ce vreau de la tine, să arăţi exact ca ea ori să ştii exact ce citise sau nu citise». Eu însă am nevoie să mă documentez, îmi place să fac asta“, a povestit actriţa Ilinca Goia.

Una dintre secvenţele filmului recreează scena faimosului moment din Răcăciuni, unde regele Ferdinand rosteşte discursul în care se anunţa reforma agrară. Tot aici, scenariştii au avut inspiraţia de a insera un fragment din jurnalul lui Octavian Goga, uşor modificat şi rostit în dialog cu generalul Averescu: „Vorbiţi de clasa noastră politică… Ei bine, ea confirmă că am ajuns o ţară plină de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi moralişti, miniştrii ce s-au vândut o viaţă întreagă, parlamentarii contrabandişti. Nu ne prăbuşim, domnule general, nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, există o epidemie înfricoşătoare de meningită morală, iar ţara trebuia să ajungă aici, târâtă pe marginea prăpastiei de unii conducători care sunt hoţi la drumul
mare“.

 

Filme



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite