„Din culisele cinematografiei“. Cum a fost lăsat Sergiu Nicolaescu cu buza umflată. „Comisarul şi Tănase“, transformat de Titus Popovici în „Actorul şi sălbaticii“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Considerat a fi cel mai talentat scenarist, dar şi unul dintre cei mai puternici şi mai influenţi oameni din cinematografia românească pre-revoluţionară, Titus Popovici a fost acuzat de-a lungul timpului că a furat ideile altora. Printre „păgubiţi“ s-au numărat regizorul Sergiu Nicolaescu şi preşedintele Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, Mihnea Gheorghiu.

Realizarea celui mai cunoscut film istoric produs vreodată de Studioul Cinematografic Bucureşti, „Mihai Viteazul“, a fost precedată de un mare scandal de culise. Proiectul a fost anunţat în 1966, titlul fiind introdus în planul tematic pentru anul următor. Regizor era Mihai Iacob, care urma să ecranizeze drama istorică „Capul“, scrisă de Mihnea Gheorghiu. La vremea respectivă, Gheorghiu, care semnase deja scenariul filmului „Tudor“, prima mare superproducţie a noului studio din Buftea, era o personalitate de marcă a vieţii culturale şi avea relaţii la cel mai înalt nivel în Partidul Comunist Român. Un an mai târziu, se anunţa intrarea în producţie a filmului pentru 1968, avându-l pe Sergiu Nicolaescu în scaunul regizoral şi pe Titus Popovici, membru al Comitetului Central, în calitate de scenarist. Probabil că a contat şi succesul fulminant al peliculei „Dacii“, realizat tot de către Nicolaescu şi Popovici, însă ultimul a „săpat“ şi în alte „direcţii“. Stau mărturie în acest sens stenogramele unor convorbiri telefonice din dosarele de urmărire informativă existente în arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pe numele cineaştilor Sergiu Nicolaescu şi Mihnea Gheorghiu.

„Ştiu, se spune că ar fi vorba de Constantin Tănase. Dar e o eroare“

„Mihai Viteazul“ n-a fost singurul proiect al lui Titus Popovici despre care s-a spus că ar fi inspirat din ideile altora. Un caz mult mai flagrant a fost cel al filmului „Actorul şi sălbaticii“. Sergiu Nicolaescu intenţiona să utilizeze povestea lui Constantin Tănase într-unul dintre filmele sale poliţiste, „Comisarul şi Tănase“. Până la urmă, Titus Popovici l-a transformat pe Constantin Tănase în Costică Caratase, în interpretarea lui Toma Caragiu, iar poliţistul din film, devenit comisarul Radu Toma, a fost jucat de Mircea Diaconu. Regia i-a fost încredinţată lui Manole Marcus, care se afla la al cincilea lungmetraj realizat după un scenariu de Titus Popovici. Filmările s-au desfăşurat în perioada iunie-septembrie 1974, la scurt timp după ce Sergiu Nicolaescu scosese pe piaţă filmul „Un comisar acuză“, primul din seria care îl avea drept protagonist pe comisarul Moldovan. „Ştiu, se spune că ar fi vorba de Constantin Tănase. Dar e o eroare. Vă rog să notaţi că acest film încordat, serios, a cărui acţiune se petrece în anul 1937, prefigurează, într-un fel, un fragment din viaţa unui mare artist-cetăţean. Nu ambiţionăm să facem o biografie, mai mult sau mai puţin romanţată, a marelui şi regretatului actor Constantin Tănase. Tănase a fost un fenomen unic, irepetabil, inconfundabil. Dacă vreţi, pentru noi rămâne o splendidă sursă de inspiraţie. Atât“, afirma Manole Marcus în numărul din iunie 1974 al revistei „Cinema“. Distribuţia peliculei apărute la 20 ianuarie 1975 i-a mai inclus pe Margareta Pogonat (Elvira Caratase), Mircea Albulescu (Ionel Fridman), Ion Besoiu (Guţă Popescu), Marin Moraru (Vasile) şi Gheorghe Şimonca (Carol al II-lea).

Toma Caragiu

Faptul că ideea acestui film i-a aparţinut lui Sergiu Nicolaescu e confirmat şi de Eugene Stroe Nacht, fiul celebrului Nicolae Stroe, cel care a făcut parte, împreună cu Vasile Vasilache, din cuplul umoristic Stroe şi Vasilache, nelipsit din spectacolele companiei „Cărăbuş - Constantin Tănase“ în perioada interbelică. „În legătură cu povestea filmului «Actorul şi sălbaticii» povestea stă cam aşa: ideea s-a născut în timpul unui zbor de la Bucureşti la München, într-o discuţie între Sergiu Nicolaescu şi Nicolae Stroe. Sergiu a vrut să facă un film despre Tănase şi Stroe i-a dat ideea cu scriitorul evreu de revistă, care era chiar el. Sergiu i-a spus apoi totul lui Titus Popovici, care s-a dus cu scenariul la Manole Marcus, care era şi el evreu“, a povestit Eugene Stroe Nacht.

Nu sunt chiar aşa sigur că scenaristul şi regizorul s-au gândit în mod special la mine când au conceput acest film, de unde atâta cinste pe capul meu? Dar, după ce am citit scenariul, mi-am zis: «Ăsta e, Caragiule! Acum ori niciodată! Ori dai tot ce poţi, ori te laşi!» M-am decis la prima variantă! Toma Caragiu în „Cinema“ nr. 6/1974

5.453.002 de bilete a vândut filmul „Actorul şi sălbaticii“ în cinematografele româneşti

„Mihai Viteazul, prin prisma cuvântării tovarăşului Nicolae Ceauşescu“

Nr. file: 8 (opt)
Post: 16/4

9-VIII-1974 - Gheorghiu Mihnea
Strict Secret / Exemplar Unic
Direcţia a III-a / 360 / V.G.

(...)

Ora 16.24 - primeşte telefonul lui Bucheru.

M.G. îi spune că a aflat din surse „ghişiste“ (n.r: Dumitru Ghişe - vicepreşedinte la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste) că studioul condus de Bucheru se interesează de un un „Mihai Viteazul“ de alt soi. Bucheru spune că în principiu e adevărat. M.G. îl roagă să-şi amintească de scandalul care a fost cu scenariul pentru primul „Mihai Viteazul“. Au fost două scenarii, primul al lui M.G., gata, şi unul al lui Titus Popovici, nescris. S-a făcut o declaraţie la TV că M.G. şi Sergiu Nicolaescu lucrează la „marele film“, a fost un mic scandal în „foruri“, au fost chemaţi acolo, şi pentru că M.G. a renunţat atunci, a apărut filmul lui Titus Popovici, mai erau şi alte dedesupturi cu Sergiu, care ar fi vrut ca M.G să facă filmul cu el, în loc de Iacob (n.r: Mihai Iacob), şi M.G. a spus că nu trădează oamenii în ultimul moment şi aşa mai departe. M.G. se pregăteşte, pe baza scenariului din care au apărut părţi publicate în revista „Săptămâna“ şi în revista „Ramuri“ să scrie o piesă de teatru axată pe „Unirea“ pentru Craiova, şi tot cu titlul „Capul“. I-a pus numele acesta pentru că în clipa în care călăul vrea să-i taie capul la Craiova, se termină cu capul îngropat la Mănăstirea Dealului, fără bătălii, fără nebunii, un tip de dramă umană şi politică pe altfel de tensiune, şi dacă într-o zi va interesa aşa ceva, M.G. îi va da lui Bucheru un sinopsis sau mai aşteaptă câteva luni şi îi dă scenariul gata. În orice caz, Ghişe cunoaşte istoria acestui film, că lucrul e avansat, că ideea era aprobată de ministrul Macovei (n.r: Pompiliu Macovei, Preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă) şi totul era gata până la conflictul cu Titus Popovici, când M.G. a dat prioritate lui Titus în instituţia în care M.G. era şef (n.r: Consiliul Cinematografiei, instituţie subordonată Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă).

Bucheru nu e interesat de Mihai Viteazul ca personalitate politică, ci îl interesează prin prisma cuvântării tovarăşului Nicolae Ceauşescu de la cineaşti, un film despre „Unire“, adică despre momentul care a declanşat din toate părţile actul. M.G. spune că şi la problema aceasta a existat în Plenara C.C. al PCR un „acroş“ care nu s-a publicat în presă între tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Fazekaş (n.r: Ludovic Fazekaş). Fazeka a zis că o să scrie el cândva despre Mihai Viteazul. Bucheru ştie aceasta pentru că era prezent. Bucheru se va interesa, treaba îi convine din toate punctele de vedere, îl va căuta pe M.G. şi îi va spune care e situaţia, îi mulţumeşte foarte mult pentru propunere.

(C.N.S.A.S. Fond „I“, dosar nr. 310542, vol. 19, f. 8) 

„Filme ca «Mihai» sau «Tudor» nu se pot face din sărăcie“

8-XI-1974

Ora 20.24 - cheamă 13.83.66

Munet (n.r: Manuela Gheorghiu) îi spune lui Sergiu Nicolaescu că i-l dă la telefon pe Mihnea Gheorghiu. M.G. a mai încercat să-l caute pe S.N. şi între timp a aflat că şi S.N. l-a căutat pe M.G.

M.G. discută cu S.N. la persoana a doua şi-l întreabă cum îi mai merge. S.N. a terminat un film care se va numi „Nemuritorii“, care iniţial se numea „Viaţă fără de moarte“, după o idee de Titus Popovici, o adaptare cinematografică a proiectului de scenariu apărut în „Scânteia“ şi care a fost semnat de Titus Popovici, care i-a dat în scris lui S.N. „de acord ca Sergiu Nicolaescu să-mi facă adaptarea cinematografică a proiectului de scenariu scris de mine, nu-mi asum nicio răspundere artistică şi politico-ideologică“. Lui M.G. îi spune: „Parcă vorbea cu un duşman, e uluitor, asta-i şi ofensator. Din moment ce e o adaptare, înseamnă că omul care semnează adaptarea e responsabil de tot“. S.N. spune la adresa lui Titus Popovici: „Ce figură, ce om!“, iar M.G. „E un om foarte ciudat“.

S.N. spune că în vederea lui 1977, care însemnează centenarul cuceririi independenţei de stat a României, ar vrea ca M.G. să scrie un scenariu, iar el să-l regizeze. M.G. spune că are aprobarea de principiu, e şi pus în plan, e aprobat, a vorbit şi s-a aprobat. S.N. spune: „Dar ştiţi că s-a băgat chiar Titus cu o propunere“. M.G: „E bine, dacă el vrea să facă ce a mai făcut cu «Mihai Viteazul»“. M.G. are ideile pentru un film, a avut şi astăzi o discuţie pe tema aceasta cu Ghişe, nu a tratat cu niciun regizor. Lui M.G. i s-au dat indicaţii ca filmul să fie independent, să nu fie în două serii, să fie simplu şi să îmbrăţişeze atmosfera politică şi culturală a timpului de atunci.

„Cu turcii nu mai vrem să facem tapaj că i-am bătut şi ne-au bătut, aceleaşi reticenţe şi cu scena bătăliei de la Podul Înalt, noi avem nevoie de prietenie. În al doilea rând, dacă se face o mare desfăşurare de forţe, nu se poate face abstracţie de faptul că ruşii au câştigat acest război cu ajutorul Regelui Carol, cu ajutorul trupelor noastre. Ruşii au făcut un film şi au avut obrăznicia să nu amintească nimic despre Plevna şi Griviţa, dar cum asaltul de la Plevna şi Griviţa ne aparţine, putem să-l reproducem cum vrem. Să nu uităm lupta pentru independenţă, să nu uităm declaraţiile lui Kogălniceanu şi ale lui Carol, plus viaţa politică şi administrativă din vremea aceea, cu personalităţile - Coşbuc, Nicolae Grigorescu“. Povestirea filmului a plăcut, „Pe urmă, şi banii pe care vrea să-i dea acolo sunt foarte puţini, pentru că cinci milioane costă filmul şi cu aprobarea Consiliului de Miniştri s-ar putea mări, dar nu mai mult decât dublu, că trebuie să facem fabrici“. În film vor apare şi Walter Mărăcineanu sau Şonţu. Titus nu poate să avanseze nimic pentru că M.G. a vorbit la cel mai înalt nivel, iar Ghişe ştie.

S.N. îi spune lui M.G. să conteze pe el ca regizor al filmului. M.G. va axa filmul pe familia sau Neamul Comăneştenilor, pentru că în „Viaţa la ţară“ a lui Duiliu Zamfirescu apare Mihai Comăneşteanu care moare în război. Va termina scenariul în primul trimestru din 1975. În 1977 se va sărbători Centenarul Independenţei tot la 23 August - la 30 August, de ziua ţarului Rusiei s-a dat semnalul de atac la Plevna. „Noi n-o să ne legăm atât de ţar, o să ne legăm poate mai mult de 23 August al nostru“. S.N. spune: „Sigur că da, sigur“. În 1976 să fie făcut filmul, în februarie 1977 să fie premiera. M.G. nu se poate lega de ideea lui S.N. care s-a inspirat de la Alecsandri, cu „cei nouă de la Vaslui“, pentru că aceşti nouă nu au acces în păturile politice superioare, în parlament, cu Kogălniceanu şi să dea replici memorabile care au rămas în istorie, s-ar face o „politizare tâmpită“ numai. Va apare şi Eminescu cu cronica de la „Timpul“. Vor aminti şi de socialismul incipient, răscoalele de la 1888, Gherea, dar în general să nu fie prea multe personaje. Vor reda şi sfârşitul secolului la Bucureşti. S.N: „Avem şansa că însuşi Carol a jucat un rol pozitiv şi, deci, putem să-l arătăm“. M.G: „Păi sigur că putem. Pentru prima oară poate să apară Prinţul Carol, ştii, cum apare la Ateneu“. Vor face un film realist, frumos. Urmarea filmului va fi redarea luptelor de la Mărăşeşti, 1918 - 1978, vor fi 60 de ani de la România Mare, de la Unire, care se termină în 1921, cu crearea Partidului. „Şi realmente asta intră în epopeea naţională, fără discuţie“. S.N. spune: „Da, da. Trebuie să ne luptăm pentru treaba asta. Avem şi o finanţare mai specială“. M.G. spune: „Da, eu n-am vrut să împing mai tare lucrurile, că nu e bine să vii de la început şi să spui: «Ştiţi, pentru chestia asta îmi trebuie 15 milioane». Pentru ce, până vedem exact cât ne trebuie“. S.N: „Însă s-a şi demonstrat, tovarăşu’ Mihnea, s-a demonstrat că filme ca «Mihai» sau «Tudor» care au...nu se pot face din sărăcie. Şi care au costat, dar până la urmă şi-au recuperat banii. Rămân şi singura mândrie naţională, rămân valabile“. M.G. îi spune să nu vorbească cu nimeni despre propunerea de care i-a vorbit.

(C.N.S.A.S. Fond „I“, dosar nr. 310542, vol. 19, f. 230-232) 

„Actorul şi sălbaticii“ trebuia să fie „Comisarul şi Tănase“

20.IV.1978
Ora 20.55

Cheamă 13.03.03

Sergiu doreşte să vorbească cu Mihnea. Manuela răspunde că acesta nu este acasă şi-i spune că a aflat de la Mihnea ce s-a întâmplat. Sergiu o roagă să nu difuzeze la nimeni. Sergiu o informează că şi lui i-a furat Titus vreo două-trei idei şi dă exemplul filmului „Actorul şi sălbaticii“, care era de fapt subiectul scenariului lui, „Comisarul şi Tănase“. Manuela pretinde că în situaţia lui Mihnea este al treilea subiect furat. Sergiu îşi aminteşte de cazul filmului „Mihai Viteazul“, dar atunci Mihnea era director general şi era mai complicat să figureze ca scenarist, dar de data aceasta, susţine Sergiu, toată dreptatea este de partea lui Mihnea. Manuela îi spune că Mihnea de abia a plecat de acasă şi se întoarce foarte târziu. Sergiu roagă să-i transmită ceva lui Mihnea. Manuela este de acord (...)

(C.N.S.A.S. Fond „I“, dosar nr. 380, vol. 2, f. 17) 

Filme



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite