Film

articolul anterior articolul urmator

„Din culisele cinematografiei“. Regizorii Dan Piţa şi Sergiu Nicolaescu, rivalitate pentru graţiile actriţei Ileana Popovici

37
14 Dec 2019 18:12:59
Autor: Adrian Epure
Ileana Popovici a fost ilustrator muzical şi realizator la Televiziunea Română timp de aproape trei decenii
Ileana Popovici a fost ilustrator muzical şi realizator la Televiziunea Română timp de aproape trei decenii

După ce a avut o relaţie şi cu Richard Oschanitzky, unul dintre cei mai apreciaţi compozitori de muzică de film ai epocii, Ileana Popovici a fost iubita altor doi cineaşti celebri: Dan Piţa şi Sergiu Nicolaescu. Cei doi regizori nu şi-au vorbit o bună bucată de vreme din cauza acestei rivalităţi amoroase

De multe ori se întâmplă ca platourile de filmare să fie locul în care se încheagă adevărate poveşti de dragoste. Despre idilele faimoase de la Hollywood s-a scris enorm, însă au existat poveşti similare şi în România. Una dintre acestea îi are protagonişti pe doi regizori celebri şi o actriţă româncă, Ileana Popovici. Această poveste nu este „The Great Gatsby“, dar ar putea face scenariul unui film.

Ileana Popovici a frânt multe inimi din lumea artistică. Absolventă a Conservatorului din Bucureşti în anul 1969, Ileana Popovici a cochetat şi cu actoria în anii ’60-’70. Dintre peliculele în distribuţia cărora a figurat amintim: „Reconstituirea“ (1968, regia Lucian Pintilie), „Prea mic pentru un război atât de mare“ (1970, regia Radu Gabrea), „Pentru că se iubesc“ (1972, regia Mihai Iacob), „Paraşutiştii“ (1972, regia Dinu Cocea), „100 de lei“ (1973, regia Mircea Săucan), „Oaspeţi de seară“ (1976, regia Gheorghe Turcu), „Filip cel bun“ (1975, regia Dan Piţa), „Zile fierbinţi“ (1975), „Accident“ (1977), „Pentru patrie“ (1977), „Mihail, câine de circ“ (1980) şi „Capcana mercenarilor“(1982, toate în regia lui Sergiu Nicolaescu).

Ileana Popovici şi Sergiu Nicolaescu, în „Mihail, câine de circ“ 1979)

Actriţa Ileana Popovici a trăit, mai întâi, o frumoasă poveste de dragoste cu Richard Oschanitzky, compozitorul responsabil pentru coloana sonoră a filmelor „Cu mâinile curate“ şi „Ultimul cartuş“, ambele în regia lui Sergiu Nicolaescu. După aceea, în viaţa sa amoroasă s-a strecurat regizorul Dan Piţa, iar ulterior, actriţa s-a cuplat cu Sergiu Nicolaescu, a cărui iubită a fost timp de mai mulţi ani. Chiar dacă aceste relaţii nu mai reprezintă astăzi un secret, puţini sunt – chiar şi dintre cei care făceau parte din lumea cinematografiei – cei care au intuit dimensiunea rivalităţii dintre cei doi regizori, cauzată de dragostea pentru Ileana Popovici.

„Între mine şi Dan Piţa s-a născut un sentiment“

În cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici“ a Radmilei Popovici, actriţa a făcut, în premieră, dezvăluiri amănunţite despre poveştile amoroase pe care le-a trăit. 

„Când am filmat în «100 de lei», am cunoscut o persoană care ulterior a devenit foarte importantă pentru mine: asistenta de regie a domnului Săucan, o fată deşteaptă, charismatică, talentată, scriitoarea Luminiţa Coler. (...) Odată, mergând pe stradă, aud din spate nişte bărbaţi care comentează: «Măi, fata asta trebuie să fie Ileana Popovici, după picioare». M-am întors curioasă, să văd cine mă recunoscuse. Era Radu Gabrea, regizorul filmului «Prea mic pentru un război atât de mare». Mergea cu doi domni, pe care i-am cunoscut atunci: regizorii Mircea Veroiu şi Dan Piţa. Ne-am salutat, am schimbat câteva vorbe şi am plecat. Când i-am povestit Luminiţei, s-a bucurat şi m-a anunţat că îl cunoaşte foarte bine pe Dan Piţa, despre care avea o părere bună ca regizor, căci reuşise să facă «Nunta de piatră». Aşa că, în scurt timp, ne-am cunoscut la Luminiţa cu Piţa. Am vorbit mult, ne-am plăcut şi m-a petrecut de mână acasă. Aveam, în sfârşit, şi eu o casă, un apartament cu trei camere în Drumul Taberei, cumpărat în rate timp de 25 de ani, cum era pe vremea aceea. Când întreba lumea unde stă Ileana, răspundeam că «la porumb», pentru că după blocul meu se întindea un câmp cultivat cu porumb. Acum, în loc de porumb e un câmp de vile. Ei bine, încet-încet, între mine şi Dan Piţa s-a născut un sentiment, chiar dacă avea altă intensitate decât cele precedente. Dan era nu doar un regizor foarte bun, ci şi un băiat blând, liniştit şi atent. Ne-a fost bine împreună. Între timp, am făcut filmul «Filip cel bun», în care am avut un rol frumos, alături de Mircea Diaconu. Pentru acest film am realizat şi ilustraţia muzicală, cu muzica lui Vivaldi. Totul a ieşit bine, pentru că erau implicaţi actori talentaţi, precum Vasile Niţulescu, Florina Luican sau Marin Moraru. Datorită lui Dan Piţa am cunoscut mulţi oameni deosebiţi care au lucrat la film: familia Boruzescu, Miruna şi Radu, mari scenografi, inventivi şi talentaţi, dar în acelaşi timp oameni normali, blânzi, generoşi, care au plecat apoi în Franţa şi au devenit celebri după ce făcuseră aici filmul «Felix şi Otilia»“.

Dan Piţa (stânga) a regizat seria „Ardelenii“

Actriţa descrie relaţia cu Dan Piţa ca fiind una armonioasă, într-o atmosferă liniştită şi boemă a cinematografiei bucureştene: „Dan Piţa era prieten şi cu regizorul Alexandru Tatos, cu care am devenit şi eu prietenă, un introvertit cu o situaţie familială foarte grea. Mulţi făceau atunci închisori politice, iar din această cauză a pătruns cu greu în lumea cinematografiei. Dar ce simţ al umorului avea! Tot prin Dan l-am cunoscut pe regizorul Andrei Blaier, care era căsătorit cu o fată foarte talentată şi frumoasă, Clara Tamaş, care a devenit la New York o graficiană recunoscută. Ne adunam cu toţii, povesteam, discutam despre filme, despre proiecte care s-ar fi putut realiza într-o altă conjunctură decât cea de atunci. Dan Piţa visa să facă filmul «Kira Kiralina», în care ar fi urmat să fiu personajul principal. Acest film s-a făcut abia în 2014 şi bineînţeles că am fost foarte curioasă să-l văd. Mi-am amintit că a pornit în 1972 şi m-am gândit ce mult durează uneori să-ţi îndeplineşti un vis“, a continuat Ileana Popovici.

„Sergiu şi-a schimbat maşinile şi a făcut orice ca să mă impresioneze“

Însă relaţia de dragoste cu Dan Piţa n-a durat foarte mult. La orizont s-au ivit alte oportunităţi. „Un alt film, în care am jucat rolul unei ilegaliste, a fost «Oaspeţi de seară», în regia Gheorghe Turcu. Nu înţeleg de ce am acceptat să joc în acel film, probabil să câştig un ban în plus. Iar relaţia mea cu Piţa, deşi era calmă şi productivă, s-a rupt. Am fost învinuită de-a lungul timpului că aş fi fost omul care a produs drame şi rupturi, dar ştiu bine că adevărul e altul. De fiecare dată, nu ştiu cum, am fost pusă în situaţii-limită, în care a trebuit să aleg. Fiind educată în spiritul de a nu face compromisuri oricare ar fi fost preţul, am preferat să rup o relaţie decât s-o păstrez discreditată. Şi această despărţire mi-a adus suferinţă şi păreri de rău, însă, până la urmă, s-a dovedit că am procedat corect. Ştiu că n-ar fi ieşit nimic bun, chiar dacă am fi rămas împreună. E mai bine să rupi răul de la rădăcină decât să-l porţi în tine, să te macine şi să te îmbolnăvească. Cu toate astea, nu regret deloc acea perioadă a vieţii, frumoasă şi cu amintiri deosebite! (...) Mai târziu, am aflat că se pusese obiectivul pe mine. Aşa se spunea în termeni cinematografici. 

Regizorul Sergiu Nicolaescu era atunci în mare vogă! Sergiu era un bărbat curtat de toată lumea, cu mare succes la public, cu filme apreciate, şi care lucra mult în străinătate. Am fost invitată să discutăm despre o eventuală distribuţie într-un film pe care urma să-l facă. Era vorba despre «Întoarcerea fiului risipitor», după romanul lui Radu Tudoran, o poveste excepţională. Până la urmă, filmul nu s-a mai făcut. În schimb, am rămas într-o relaţie de... «bună ziua» cu Sergiu Nicolaescu, căruia probabil i se aprinsese o lămpiţă, căci începuse să mă curteze. Nu eram dispusă şi nici nu eram omul care să pice la prima întâlnire, cu toate că aveam o mare curiozitate faţă de personalitatea lui şi de toată atmosfera pe care o crea. Toţi afirmau că e cel mai mare, cel mai grozav, cel mai... Pe mine nu m-au impresionat toate aceste laude. Câteva luni la rând, Sergiu şi-a schimbat maşinile şi a făcut orice ca să mă impresioneze. Eram iarăşi liberă şi, după multe gesturi de-ale sale pentru mine, am mers la o întâlnire. Cred că nu era obişnuit să i se întâmple dintr-astea, ceea ce l-a iritat şi l-a ambiţionat. După acea întâlnire, ne-am plăcut. Nu pot spune că a fost din start iubire“, şi-a continuat actriţa dezvăluirile.

„Te iubesc! Am fost atât timp împreună! Pe Sergiu nu-l cunoşti...“

Însă nici regizorul Dan Piţa nu voia să se dea bătut cu una, cu două, aşa că a continuat, la rându-i, să-i facă curte Ileanei. „«Te iubesc! Am fost atât timp împreună! Pe Sergiu nu-l cunoşti...», mi-a spus într-o zi. Odată, cei doi s-au întâlnit în apartamentul meu din Drumul Taberei. A fost memorabil acel moment, când i-am lăsat pe ei să hotărască. Cred că s-au urmărit unul pe altul, eu n-am avut niciun amestec. M-am retras în bucătărie şi am început să calc, lăsându-i în voia lor. N-am să uit cum, la sfârşitul discuţiei, Sergiu a spus din uşa apartamentului: «Am plecat! Vă las împreună şi vă dau invitaţie la filmul Nemuritorii». Un film la care, bineînţeles, nu am fost. Dar m-am despărţit de Dan, iar o perioadă am stat singură. Dan Piţa şi Sergiu Nicolaescu nu şi-au vorbit mult timp după acea întâlnire, fapt pe care mulţi l-au comentat. Devenisem, fără să vreau, o persoană importantă, pentru că eram motivul ce stârnise acea situaţie. Până la urmă, am rămas cu Sergiu. Am fost împreună mai mulţi ani, cu toate că Sergiu era un tip foarte gelos. Era mereu lângă mine, ca un cascador. Cred că i se trăgea de la filmele de aventuri, făcute cu poliţişti, ori voia să mă urmărească şi să ştie totul. Pe mine însă asta mă deranja, pentru că îmi afecta ce iubeam mai mult: libertatea. Mă punea în situaţii total absurde. Pe lângă asta, era o persoană foarte închisă. Nu voia să petreacă timpul cu prietenii, nu bea, nu fuma, trăia numai cu filmul şi cu reparatul maşinilor, pentru că îi plăcea foarte mult mecanica, fiind inginer. Era foarte pedant cu maşinile şi cu filmele, care erau minuţios pregătite şi documentate până la ultimul detaliu. Când îi aud acum pe unii care lansează tot felul de judecăţi, mă opun cu vehemenţă, pentru că ştiu bine cât de serios muncea şi se documenta în tot ceea ce făcea!“, a mai explicat actriţa.

„Bătrâne, n-am mai văzut în viaţa mea corp atât de frumos“

Contactat de „Weekend Adevărul“, cascadorul Vasile Popa, unul dintre colaboratorii apropiaţi ai regizorului Sergiu Nicolaescu, ne-a vorbit, la rândul său, despre rivalitatea dintre acesta şi Dan Piţa. Totodată, a dezvăluit şi faptul că au existat mai multe întâlniri între cei doi cineaşti cu privire la Ileana Popovici: „Eram la o filmare, la «Nemuritorii». Şi a venit într-o zi Dan Piţa la hotel: «Aş vrea să vorbesc cu domnul Nicolaescu între patru ochi». Dar Sergiu i-a spus că el nu se fereşte de mine, că suntem prieteni buni. «Dacă n-o luaţi de nevastă pe Ileana, vă rog din suflet s-o lăsaţi în pace, că o iau eu». L-am întrebat pe Sergiu, la un moment dat: «Dar ce-aţi văzut cu toţii la ea?». În loc de răspuns, m-a chemat să asist la scena din filmul «Capcana mercenarilor» în care ea trebuia să facă baie într-un butoi. Bătrâne, n-am mai văzut în viaţa mea corp atât de frumos la o femeie. Şi vorba aia, am văzut şi eu destule“.

Greutăţile actriţei pe platourile de filmare: „Salam? Deci o duci bine...“

Ileana Popovici şi-a amintit cu plăcere de rolul gornistului Ciucă, pe care l-a interpretat în filmul „Pentru patrie“ şi în serialul de televiziune „Războiul Independenţei: Eroi au fost, eroi sunt încă“. „Am filmat la Crucea, spre Constanţa. Stăteam pe câmp de dimineaţă, de la 5.00, până seara la 7.00, pe arşiţă. Eram numai noi, soldaţii, fumigene, tunuri şi puşti. (...) În film, Emil Hossu era fratele meu. Eram ca fraţii: mâncam împreună, iar în pauze ne distram. La filmări, purtam numai haine soldăţeşti, alături de ceilalţi 3.000 de militari: români, ruşi şi turci. Ordinele se dădeau la portavoce: «Acum pleacă armata cutare şi intră armata cealaltă. Focul, fumul, steagurile...». Din când în când, auzeam: «Ileana, mai la dreapta! Înapoi!». Dar, în toată învălmăşeala, nu mă deosebeam de nimeni. Odată, într-o pauză, mâncam un sandvici, iar un gradat (faţă de mine, care eram un simplu soldăţel) mi-a zis: «Mă, da’ tu de unde ai cizmele alea?!» Erau nişte cizme făcute la comandă. I-am spus că sunt ale mele. Iar el m-a pus să le descalţ şi să i le dau imediat, că-mi dă altele în loc, mai vechi. Adică cine eram eu să port cizme noi? I-am spus că sunt actriţa Ileana, pe care o strigau la portavoce. El mi-a zis să termin cu poveştile, să scot imediat cizmele şi să-i spun ce mâncam. «Salam? Deci o duci bine...»“, a mai povestit, amuzată, actriţa Ileana Popovici.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

37 Comentarii

Iulian Lupsa
14.12.2019, 19:00:04

Comentariu considerat abuziv.

Radu Mircea
14.12.2019, 19:07:47

Comentariu considerat abuziv.

gigione deladolj
14.12.2019, 19:42:11

Normal că nu putea rămîne cu nasolu de pitza. Sergiu was the MAN! Oricum, nu vaz ce au găsit la ea, dar de gustibus..

+3 (9 voturi)
bucurestean victor
14.12.2019, 19:44:41

A fost cea mai tare. A nu se uita cel mai bun film din "epoca de aur" Reconstituirea, de unde cred ca e si poza. A stat lumea la coada cu orele, pentru un film ... romanesc, va imaginati cititori tineri, ce a a insemant acel film

+5 (11 voturi)
Truth
14.12.2019, 19:57:19

O parasuta...

-9 (21 voturi)

Vezi toate comentariile (37)

Modifică Setările