De asemenea, oricât l-am căuta, nu găsim nici măcar un
singur personaj care ar putea trece drept negativ. Compania Amazon, pentru care
protagonista lucrează când şi când, ar fi putut ocupa acest loc gol. Însă Fern
(Frances McDormand) e recunoscătoare pentru faptul că Amazon îşi plăteşte
angajaţii cu generozitate. Mai mult, într-una din scenele de debut, suntem
martorii unei şedinţe de instruire în protecţia muncii, executată aparent responsabil
şi cu o componentă viguroasă de interactivitate. Pe parcursul filmului, de
acelaşi tratament beneficiază toţi angajatorii pentru care Fern lucrează ca
muncitor temporar – atât eroina, cât şi cei din jurul ei îşi fac treaba cu
conştiinciozitate şi recunoştinţă. Zhao nu are nimic de împărţit cu
corporaţiile care vor fi avut un cuvânt de spus în dezrădăcinarea măcar a unora
din personajelor ei. Pe cerul lui „Nomadland”, nu prea e loc de nori.
Există şi excepţii, dar de scurtă durată şi lipsite de intensitate.
Fiica unei prietene îi aruncă nişte cuvinte mai contondente într-un supermarket,
cu toate acestea, suprafaţa lor aspră nu pare să provoace cine ştie ce pagube
în stima de sine a protagonistei, cu atât mai mult cu cât provin de la o
adolescentă. Fern ridică vocea la David (David Strathairn), când acesta îi
sparge din greşeală nişte farfurii cu valoare sentimentală. Autorulota lui Fern
se defectează, iar lui Fern îi ia fix 4 minute, din cele 107 ale filmului, să
facă rost de cei 2300 de dolari plus taxe necesari pentru a o repara. În timpul
unei vizite, are loc o discuţie mai aprinsă despre etica acordării creditelor ipotecare,
însă conlictul e aplanat după doar 40 de secunde de la începerea lui, de către sora
lui Fern, care descrie comunitatea nomazilor în culori flatante (şi, în acelaşi
timp, într-un mod acceptabil pentru toţi participanţii la discuţie). Şi cam
atât.
Idila lui David cu Fern îşi vede şi ea de cursul ei,
nestăvilită de eforturile lui Fern de a o sabota. Exceptând episodul
farfuriilor sparte, nimic nu ameninţă în mod real relaţia lor, care se rotunjeşte
cu fiecare nouă întâlnire, întâmplătoare sau nu. De la început până la sfârşit,
David o curtează cu aceeaşi perseverenţă mută, în timp ce Fern nici nu-l
acceptă, nici nu-l respinge. Ci doar trage de timp.
Decorul în care Fern gestionează delicatul proces de coping
făcut necesar de moartea soţului ei şi dezintegrarea de facto a comunităţii din
care făcea parte, ca urmare a închiderii unei fabrici, sunt spaţiile deşertice
în care protagonista (şi alţii ca ea) îşi parchează autorulota, în căutarea
unui nou loc de lucru temporar sau în pauzele dintre acestea. Toţi camarazii
lui Fern sunt cum nu se poate mai binevoitori, au mai mereu zâmbetul pe buze şi
se arată plini de solicitudine unul faţă de celălalt, respectiv de gratitudine
faţă de lumea întreagă. E un paradis cât se poate de real – comunitatea
nomazilor chiar există, iar Bob Wells, liderul ei informal, îşi joacă propriul
rol în acest film. Însă un paradis care va fi având asperităţile lui.
Zhao alege să se concentreze asupra asupra texturii
scoarţei de arbore secular pe care Fern se pregăteşte să-l îmbrăţişeze, asupra valurilor
dezlănţuite şi stâncilor colţuroase în mijlocul cărora aceasta îşi chestionează
opţiunile, asupra cactuşilor din deşert. E un mod stereotip de a ne pune faţă
în faţă cu vulnerabilitatea ţepoasă a protagonistei sale şi totodată o
privelişte des întâlnită în cinema-ul indie american, definit mai mereu
printr-o extrem de băţoasă opoziţie.
Da, „Nomadland” nu e „Transformers”. Dar nici foarte convingător
nu e. Personajele lui sunt atât de unidimensionale, încât orice privire laterală
le dă de gol, chiar dacă îşi fac nevoile pe câmpuri îngheţate, semn că sunt vii
şi respiră. Marele câştigător de la Veneţia, BAFTA, Golden Globes şi Oscaruri e
o enciclopedie a poveştilor triste, livrate şi filmate convenţional.
Personajele lui, de o cumsecădenie hiperbolizată, sunt ataşante doar în măsura
în care te poţi ataşa de nişte exponate, fie ele şi aparţinând unui muzeu al
suferinţei.
Filmul lui Zhao vrea să treacă drept elegie, dar are profunzimea
unui citat despre karma.
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
1 Comentariu
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
O cronica de film curajoasa si, foarte probabil, corecta, deoarece autorul nu se lasa mesmerizat de snobismul cu care, de regula, se comenteaza "la cald" asemenea productii proaspat si prea generos premiate. Prezentarea cronometrata a unor scene, in raport cu intinderea filmului, este inspirata si convingatoare.