Familia Brown şi anii '60 (iv)

Problema familiei şi a vieţii domestice este suprafaţa poveştii ursuleţului Paddington. Întotdeauna merită să luăm suprafaţa cât se poate de serios. Credinţa ursuleţului că familia Brown este familia lui mişcă povestea spre deznodămânatul pe care îl anunţă acea dorinţă. Dar de ce şi cum?

Familia Brown este o familie de clasă mijlocie. Tatăl lucrează, mama îngrijeşte familia şi copiii se duc la şcoală. Au şi o rudă care face munca unei femei în casă, lucru tratat foarte delicat, pentru că este ruşinos să ai slujitori într-o democraţie (dar e în regulă să te duci la restaurant sau să plăteşti meseriaşi să facă treburi pentru tine). Familia Brown este prosperă, trăieşte într-un cartier unde pot fi crescuţi copiii, adică un cartier prosper, unde săracii şi vieţile lor pline de suferinţă nu te afectează.

Familia este atât de prosperă încât soţia nu este forţată să muncească pentru a-şi îngriji copiii şi are ceva timp pentru a cultiva o iubire excentrică de varii lucruri frumoase dar, din perspectiva capitalismului productiv, inutile. Poate că feminismul este insultat că mama nu este astronaut sau activist social, dar acesta este un film pentru familie şi feminismul nu are loc în familie. O soţie poate să îşi dorească să îşi conducă soţul sau ca soţul să o protejeze, dar dacă soţul şi soţia vor să formeze o familie, anumite fapte naturale distrug pretenţiile ideologice ale egalităţii.

Doamna Brown nu este satisfăcută de efectul capitalismului asupra soţului său. Omul a luat atât de serios nevoia de a-şi proteja copiii, încât va transforma lumea într-o închisoare kitsch. Ştiaţi că dacă conduceţi maşina fără centură puteţi fi arestat? În viitor asta se va schimba, întrucât posibilitatea de a conduce maşina fără centură va fi distrusă: Vor fi inventate air-bag-uri, maşini care fac zgomote care te înnebunesc dacă nu ai centura pusă sau care pur şi simplu nu pornesc motorul dacă centura nu este pusă. Siguranţa fiecărui individ va cere miliarde de regulamente complicate administrate de milioane de birocraţi şi nimeni nu va mai suferi de frica de moarte.

Doamna Brown îşi aminteşte că domnul Brown o dată era hippie--Born to be wild. Dar un tip hippie nu poate fi responsabil pentru copii. Ursuleţul Paddington este creatura din sălbăticie care o va ajuta pe doamnă să îi aducă aminte domnului de plăcerile vieţii, care sunt opuse fricilor şi îngrijorărilor vieţii. Dar mai există o consecinţă a anilor '60 aici: Copiii nu au nici un respect pentru părinţii lor şi familia este astfel umilitoare pentru toţi. Ursuleţul Paddington rezolvă şi problema asta, readucând la lumină politeţea şi manierele din momentul de glorie britanică--Al doilea război mondial.

Viaţa familiei Brown are nevoie de ambele corecturi pentru a face posibilă fericirea domestică--protecţia făcută posibilă de ştiinţă trebuie ghidată de grija umană a mamei. Noi trăim în prima epocă istorică în care bărbaţii controlează accesul la căsătorie, dar femeile controlează accesul la procreaţie. Rezultatul este o lipsă şi de familii, şi de copii. Familia Brown este o soluţie la această criză modernă: Arată cum o femeie poate să conducă o familie, dar presupune că independenţa criminală a bărbatului hippie poate fi transformată în responsabilitatea unui soţ şi tată de familie. Cum se poate face asta? Totul depinde de plăcerile vieţii de familie.

Problema este individualismul democratic. Feminismul a dat femeilor independenţa bărbaţilor--şi a justificat astfel condamnarea femeilor la viaţa de muncă la care bărbaţii sunt condamnaţi în lumea noastră, deşi majoritatea nu îşi iubesc prea mult slujba. Mai apoi, ideologia egalităţii a eliberat copiii de părinţi. Consecinţa evidentă este că a făcut familia să arate ca o formă de sclavie. Pierzi libertatea de a face ce vrei. Povestea sugerează că o femeie care vrea o familie are de învăţat şi de la ursuleţul Paddington, dar şi de la poetul care a scris povestea. Problema cu această sugestie este că aici familia nu face decât să servească un individualism care distruge familia. Dacă toţi suntem egali, cum putem să punem unii oameni deasupra celorlalţi, ceea ce toţi vrem să facem cu familiile noastre?