Filme despre originea divină a legilor

Am scris de curând despre Boondock saints, un film neobişnuit, care a eşuat spectaculos în 1999. Eu îl recomand tinerilor băbaţi cu încredere. Este un film foarte violent, doi tineri neobişnuiţi ne învaţă că ceea ce simţim, ca bărbaţi, este că trebuie să îngenunchem în faţa lui Dumnezeu şi să exterminăm oamenii răi. Este Fight club pentru oameni care nu mai au 14 ani.

Este lipsit de pretenţiile asociate cu post-modernismul--epoca în care lucrurile nu pot fi afirmate decât ironic, afară de cazul în care au legătură cu egalitatea, în care caz un vag aer de fanatism e detectabil.

A fost un film incredibil de ieftin pentru vremea lui şi tipul de producţie--7 milioane de dolari--dar altfel foarte scump, ca orice film... Existau însă motive de a prevedea un succes extraordinar pentru film. Dar apoi masacrul de la liceul din Columbine s-a întâmplat şi studio-ul / distribuitorii / teatrele de cinema au cenzurat, foarte moral, filmul. Apoi a dobdânit o faimă dubioasă în afara opiniei publice. Dar a dispărut şi singurul lucru care a ieţşit din această întreprindere este cariera lui Norman Reedus, unul dintre fraţi, acum faimos în serialul The walking dead.

Povestea asta într-un fel rezumă atracţia acestui fel de film, deşi este pur şi simplu un accident: Teroarea divină este un atac asupra democraţiei, teoretic vorbind, care vorbeşte instinctelor noastre adânci. Când, însă, orice fel de teroare lumească ne atrage atenţia, reacţia democraţiei este, foarte natural, un şoc care cere să ne întoarcem faţa de la aceste instincte şi ceea ce ne arată dacă întârziem asupra lor--şi începem să vedem lumea în care trăim fără simpatie şi fără calcul. Ocazional, însă, fără să fim prinşi în vremuri de război, începem să ne întoarcem faţa de la pacea prosperă în care trăim. Aţi observat cât de multe dintre cele mai faimoase sau de succes poveşti puse astăzi pe film sunt depresive, brutale sau depresive şi brutale?

Boondock saints mi-a amintit de filmele Batman ale lui Christopher Nolan, mai ales Dark knight. Şi acolo originea legii cere o justiţie divină dincolo de puterile oamenilor--şi acolo, omul care se confruntă cu problema binelui comun află ce înseamnă teroarea. Şi acolo, ordinea şi haosul ajung să înlocuiască opinia populară despre ce înseamnă să fii om şi să îţi trăieşti viaţa privată.

Mai am câteva filme pe lista asta: Aţi văzut cumva End of watch? Regizorul / scriitorul este David Ayer, care a făcut de curând Fury--un succes mare pentru Brad Pitt--şi Sabotage--un mare eşec pentru Arnold Schwarzenegger. Cel din urmă era mai serios sau trebuia să fie--contrapartea sugerată de End of watch... Nu a fost cazul, tocmai pentru că regizorul s-a oprit când trebuia să confrunte fanatismul războiului.

Acesta este articolul nr.101 şi, după cum majoritatea articolelor mele sunt despre filme, acum că o iau de la început, ca să spun aşa, am să încep din nou cu filmele din nou. Toate aceste filme au în comun o luptă pentru justiţie şi confruntarea cu originea divină a legii. Mi se pare că sunt destul de puţine. Voi ştiţi cumva altele? Cum vi s-au părut filmele acestea, cele pe care le-aţi văzut? Aţi vrea să mai vedeţi asemenea filme? Vă interesează să discutaţi sau să citiţi despre asemenea poveşti?