Filmele Disney şi atitudinea pro LGBT: când personajele servesc drept modele pentru cei „diferiţi“

Ariel, din „Mica Sirenă“, vrea să se căsătorească cu un om împotriva voinţei tatălui ei, un exemplu al împotrivirii faţă de norme FOTO cinemagia.ro

Filmele Disney, de cele mai multe ori catalogate drept adevărate opere de artă, ascunde, de fapt, un substrat mult mai profund. Dincolo de curajul sau povestea de viaţă a eroilor şi eroinelor, personajele servesc drept modele pentru cei respinşi, uneori, de societate pentru orientarea sexuală.

Reprezentaţii culturii au decis: filmul „Frozen: Regatul de Gheaţă“, realizat de Disney, poate fi interpretat ca fiind o producţie cu tentă homosexuală. Puterile ascunse ale Elsei, Regina Zăpezii, pot să fie văzute drept o metaforă a unui secret legat de propria persoană, piesa „Let It Go“, (cel mai bun cântec, la Oscaruri) de pe coloana sonoră a peliculei, este văzută drept un imn al comunităţii LGBT (n.r. - acronim pentru lesbiană, gay, bisexual şi transsexual), în timp ce personajul principal evocă întrebarea potrivit căreia homosexualitatea ar putea fi o alegere sau un blestem. O parte din privitori, cu o gândire liberală, au lăudat filmul pentru substratul său, în timp ce conservatorii l-au denunţat.

„Gay agenda“ Disney

Dar poate cel mai remarcabil aspect cu privire la acest substrat este transparenţa sa. Atât prin practicile sale, cât şi prin conţinutul filmelor, Disney a implementat de zeci de ani ceea ce poartă numele de „gay agenda“ (n.r. - subiecte legate de comunitatea LGBT pe ordinea de zi a companiei), care, într-o altă formulare, ajută lumea să devină un loc mai bun, scrie „The Atlantic“.

Fiind o afacere, compania Disney a avut dintotdeauna o atitudine progresivă faţă de persoanele care aparţineau comunităţii LGBT. În acest sens, la sediul din Florida al companiei au fost ţinute foarte multe evenimente dedicate homosexualilor, iar Disney a oferit ca beneficiu angajaţilor săi gay şi partenerilor lor asigurări de sănătate încă din 1995, decizie care nu a fost susţinută mereu.

Elsa, Regina Zăpezilor din „Frozen“ FOTO cinemagia.ro

Howard Ashman, cel care i-a dat unei sirene vocea şi unei bestii sufletul său

Un exemplu al atmosferei de tolernaţă a companiei este dat de textierul Howard Ashman, homosexual declarat catre a murit de SIDA, în 1991. Nu doar că a scris versuri pentru cântece de pe coloana sonoră a unor filme precum „Mica Sirenă“, „Frumoasa şi Bestia“ sau „Aladdin“, dar a fost implicat îndeaproape în producerea filmelor, alegerea actorilor şi organizarea de reuniuni cu animatorii. Pentru ajutorul său, la sfârşitul filmului „Frumoasa şi Bestia“, Disney i-a recunoscut efortul şi contribuţia şi a scris următoarele: „Pentru prietenul nostru Howard Ashman care i-a dat unei sirene vocea şi unei bestii sufletul său, pentru totdeauna recunoscători.“

Povestea lui Ashman oferă un exemplu al modului în care substratul filmelor Disney reflectă un interes pentru lupta de afirmare a comunităţii LGBT. Ashman a lucrat la „Frumoasa şi Bestia“ în timpul fazei finale a bolii sale, mulţi numind pelicula animată drept „povestea personală“ a textierului Howard Ashman. Rezultatul a fost un film care poate să fie privit drept o alegorie: respins de societate, cu un corp hidos şi o viaţă care se scurge încet, Bestia este figura unei boli degenerative. Dragostea Bellei şi ruperea blestemului reprezintă leacul căruia lui Ashman i-a fost refuzat.

Bestia FOTO cinemagia.ro

Identificarea cu protagoniştii Disney

Dar chiar cu sau fără implicarea lui Ashman, copiii homosexuali se pot identifica cu protagoniştii Disney, care, de regulă, sunt conturaţi ca fiind diferiţi de normele stabilite de societate datorită unei dorinţe înnăscute, subliniate cu o coloană sonoră în care „Eu vreau“ devine un laitmotiv. De exemplu, Ariel („Mica Sirenă“) dorea să facă parte dintr-o altă lume, iar Belle („Frumoasa şi Bestia“) era considerată de locuitorii oraşului drept „o fată amuzantă, diferită de restul“. Astfel, personajele Disney pot fi văzute drept ciudate, neobişnuite.

Până şi filmele clasice Disney prezentau un astfel de arhetip. Iniţial batjocorit de colegii săi, Dumbo se descoperă pe sine şi ajunge să zboară după ce visează elefanţi roz. Pinocchio, în schimb, manifestă anxietate faţă de adevărata sa personalitate din momentul în care realizează că nu ştie să fie „un băiat adevărat“. El crede că fumatul, băutul şi un comportament mai dur îl vor transforma într-un bărbat şi îi vor asigura dragostea tatălui.

Exemple „mascate“ de Disney

Apoi, de menţionat mai este şi faptul că protagoniştii Disney resping, în primă fază parteneri tradiţionali de căsătorie. Ariel vrea să se căsătorească cu un om împotriva voinţei tatălui ei, Belle respinge propunerea lui Gaston în faţa întregului oraş, Jasmine refuză să se căsătorească cu peţitorii sultanului, acestea fiind doar câteva exemple. În acest fel, chiar dacă filmele Disney oferă un final fericit cu o căsătorie heterosexuală, peripeţiile personajului implică întotdeauna respingerea aşteptărilor sociale şi exercitatrea unei „libertăţi de a se căsători cu oricine doreşte“, acesta fiind, printre altele, unul dintre drepturile proclamate de comunitatea LGBT.

Într-adevăr, multe dintre romanţele Disney sunt exemple ale unei dorinţe imposibile, o figură de stil curcială în experienţa de viaţă a unui homosexual, după cum argumentează teoreticiana Heather Lover, în cartea „Feeling Backward“. Pentru Ariel era imposbil să fie împreună cu Eric dacă nu se transforma în om, pentru Belle nimic nu era posibil dacă Bestia nu devenea, la fel, în om sau pentru Aladdin să fie cu Jasmine doar dacă căpăta statutul de prinţ.

Uneori, Disney se folosea de personaje din lumea reală pentru a-şi contura imaginarul. Un exemplu în acest sens este dat de actriţa Babs Johnson care a interpretat-o pe Divine, în filmul „Pink Flamingos“, din 1972. La fel cum Babs Johnson a fost aleasă pentru că societatea a văzut-o ca fiind perversă odată ce şi-a dezvăluit orientarea sexuală, astfel şi Ursula, vrăjitoarea mărilor din „Mica Sirenă“, a aplicat acelaşi tipar prin introducerea noţiunii de sex într-un film pentru copii.

Ursula, vrăjitoarea mărilor din „Mica Sirenă“ FOTO cinemagia.ro

Ea o încurja pe Ariel să se folosească de trupul ei pentru a-l atrage pe prinţ, iar magia ei nu numai că i-a oferit două picioare, ci şi un organ sexual, din moment ce Ariel iese din mare complet goală, fiind imediat acoperită. Un alt exemplu, dar fără un corespondent în lumea reală este dat de Genie, din „Aladdin“, care are puterea de a se transforma în mai multe personaje, inclusiv în unele de sex feminin. Alteori, în diferite părţi ale filmului, acesta poartă haine sau lenjerie feminine.

Aladdin şi Genie FOTO cinemagia.ro

Un alt exemplu evident este şi „Neînfricata Mulan“, acolo unde protagonista se îmbracă în hainele unui soldat. Mai târziu, în derularea acţiunii, soldaţii ajung să se îmbrace în haine de curtezane doar ca să se poată furişa în palat. Astfel, filmul completează, în două secvenţe diferite, tema schimbării genului, femeile prefăcându-se că sunt bărbaţi şi viceversa. Mai mult, piesa „I Want“ (n.r. „Eu vreau“) joacă rolul unui imn pentru copiii care îşi dau seama că nu au înfăţişarea potrivită. „When will my reflection show who I am inside?“ este unul dintre versurile cântecului. (n.r. - Când reflecţia mea îmi va arăta cine sunt pe interior?).

Mulan FOTO cinemagia.ro

Astfel, filmele Disney pot fi considerate atât tradiţionale, cât şi subversive, dar prin a căror finaluri convenţionale fericite arată că a fi diferit este un lucru acceptat.