Noapte în Bangkok

Absenţa lui Dumnezeu este, de fapt, tema centrală a thrillerului „Numai Dumnezeu iartă“ / „Only God Forgives“, regizat de danezul Nicolas Winding Refn şi turnat în capitala Thailandei.

Noaptea la care se referă titlul cronicii (parafrază după cel al melodiei hit a lui Murray Head din 1984, „One Night In Bangkok“) este cea metafizică, a absenţei lui Dumnezeu şi a dezintegrării omenescului din fiinţele umane, pe linia unor titluri aparţinând lui Antonioni („Noaptea“) sau Rossellini („Era noapte la Roma“).

Bangkokul descris de regizorul danez Nicolas Winding Refn este populat de fiinţe elementare, aproape arhetipale, mişcându-se într-o lume care pare a se fi întors înainte de legea biblică a talionului. Nu „dinte pentru dinte“ este logica lanţului de răzbunări arătat de film, ci mai degrabă cea afirmată de arhaicul Lameh, din neamul lui Cain: „Am ucis un om pentru o rană a mea şi un tânăr pentru o vânătaie. Că de şapte ori este răzbunat Cain şi Lameh de şaptezeci şi şapte de ori“ (Geneză 4).

Un maestru al violenţei

Danezul Nicolas Winding Refn, născut în 1970 şi activ în cinema din 1996, este un star relativ recent al filmului de autor şi al cinemaului de artă, mai ales după câştigarea premiului de regie la Festivalul de la Cannes din 2011, pentru excelentul thriller „Drive“ / „Cursa“. Semnificativ este că el a ales să inoveze în interiorul filmului de gen (poliţist, thriller, istoric etc.), ţintind astfel o dublă penetrabilitate: la critică şi la publicul larg.

După filme dure ca „Pusher“ (extins ulterior la o trilogie), „Bleeder“, „Fear X“, apogeul a fost atins cu ultraviolentul „Bronson“ (2008), biografie extrem de stilizată a celui mai periculos deţinut din închisorile britanice. Astfel, Winding Refn şi-a statuat una din mărcile stilistice: violenţa extremă, pusă pe ecran într-un mod ultrastilizat – trăsătură pe care o va rafina şi în filmele următoare.

Atmosferă de Lynch

„Only God Forgives“ a fost prezentat de distribuitori ca o reluare a „reţetei“ de succes din „Drive“ (bazându-se, în primul rând, pe prezenţa aceluiaşi actor principal, Ryan Gosling). În realitate, însă, autorul duce mult mai departe maniera stilistică din acel film (inaugurată, de fapt, anterior în soporificul film pseudo-istoric „cu vikingi“ „Valhalla Rising“, din 2009): cadre lente, atmosferă hipnotică, naraţiune confuză şi eliptică etc.

Dacă „Drive“ era, în mod evident, un omagiu adus policierelor clasice occidentale de acum 40 de ani (de genul celor realizate de Peter Yates sau William Friedkin), în „Only God Forgives“ atmosfera psihotică este foarte similară cu cea din filmele lui David Lynch, din perioada post-„Twin Peaks“. Exceptând absenţa elementelor supranaturale, dacă am decupa şi am privi câte o secvenţă arbitrar, ar fi greu de spus căruia din cei doi cineaşti îi aparţine: vechiului Lynch sau noului Winding Refn.

Violenţă ritualizată

Pentru noul său film, cineastul danez s-a mutat în Asia, mai precis în capitala Thailandei, Bangkok, unde filmul a fost turnat cu mare acurateţe. Nu întâmplător, pentru că este un spaţiu cu o îndelungată tradiţie, atât în rafinarea violenţei şi a torturii, cât şi în redarea acesteia pe ecran.

Povestea, practic, nu prea există şi nu contează prea mult: este vorba de o serie de răzbunări sângeroase, care implică o familie de occidentali – traficantul de droguri Julian (Ryan Gosling) şi mama acestuia, interpretată de Kristin Scott Thomas – şi un necruţător poliţist local (Vithaya Pansringarm), care se crede (sau este?) „Dumnezeu“. Oricum, titlul filmului conţine numele fiinţei supreme, ceea ce indică cheia în care trebuie citit.

Violenţa este aproape ritualizată, iar aici maestrul lui Winding Refn este, evident, marele cineast american Sam Peckinpah (de altfel, numele uneia dintre casele producătoare ale filmului, Wild Bunch, provine de la titlul capodoperei lui Peckinpah din 1969, „The Wild Bunch“ / „Hoarda sălbatică“).

Ca şi precedentul „Drive“, filmul îi este dedicat cineastului francez de origine chiliană Alejandro Jodorow­sky (n. 1929). Nu întâmplător: următorul proiect anunţat al lui Winding Refn este „The Incal“, ecranizarea unui roman grafic SF aparţinând lui Jodorowsky şi graficianului Moebius (pseudonimul lui Jean Giraud, decedat anul trecut).

Info

Numai Dumnezeu iartă / Only God Forgives (Danemarca-Franţa-Thailanda-SUA-Suedia, 2013)

Regia: Nicolas Winding Refn

Cu: Ryan Gosling, Kristin Scott Thomas, Vithaya Pansringarm

Rulează la: Cinema City Cotroceni

4 stele