"Ora de vârf 3":cascadorii pe Turnul Eiffel

Filmul rulează la Hollywood Multiplex, Movieplex Cinema şi Patria La şase ani după "Ora de vârf 2" şi nouă după "Ora de vârf 1", regizorul Brett Ratner ne oferă partea a treia a

Filmul rulează
la Hollywood Multiplex, Movieplex Cinema şi Patria

La şase ani după "Ora de vârf 2" şi nouă după "Ora de vârf 1", regizorul Brett Ratner ne oferă partea a treia a comediei poliţiste care îi are ca eroi pe virtuozul practicant al artelor marţiale Jackie Chan şi pe vorbăreţul afro-american Chris Tucker, locul unde se desfăşoară acţiunea fiind, de data aceasta, Parisul.

Firul, cam subţirel, al întâmplărilor prin care trec cei doi are ca punct de plecare asasinarea consulului chinez din Los Angeles, înainte ca acesta să poată dezvălui informaţii top-secret despre intenţiile criminale ale uneia din temutele organizaţii (triade) ale gangsterilor originari din China. Paza consulului era încredinţată inspectorului-şef Lee (Jackie Chan), care, împreună cu vechiul său partener, detectivul James Carter (Chris Tucker), jură fiicei celui ucis că asasinul va fi descoperit şi îşi va primi pedeapsa meritată, urmele acestuia ducând la o şcoală de karate, unde micuţul inspector se va înfrunta cu... omul cel mai înalt din lume (pe bune, uriaşul Sun Ming Ming fiind atestat ca atare de Cartea recordurilor Guinness).

Contrastul dintre cei doi adversari e menit, bineînţeles, să stârnească râsul, întregul film fiind presărat cu asemenea momente de umor îndoielnic.

În culisele de la Folies Bergère

Mai departe, aceleaşi urme conduc la Paris, unde poliţiştii noştri vor fi ajutaţi de un şofer localnic (actorul şi regizorul francez Yvan Attal), care nu-şi ascunde prejudecăţile antiamericane (prestaţia sa de un comic savuros e poate cea mai bună din întreg filmul) şi unde-şi va face apariţia şi inevitabila femeie fatală (seducătoarea Noemie Lenoir).

Mai avem parte şi de o incursiune - se putea altfel? - în culisele de la Folies Bergère, cu nelipsitele femei goale, totul culminând cu bătălia epocală de pe Turnul Eiffel, unde killerul triadei (Hiroyuki Sanada), despre care aflăm, între timp, că a fost coleg de şcoală cu inspectorul Lee, i-a convocat pe cei doi.

Von Sydow şi Polanski, prezenţe inexplicabile

Ajuns la 53 de ani, Jackie Chan nu mai poate efectua cu aceeaşi uşurinţă de odinioară cascadoriile care l-au făcut celebru, cele mai dificile fiind preluate acum de către dubluri sau apelându-se, pentru executarea lor, la imaginile generate de computer. Pentru a mai înviora peisajul se recurge şi la prezenţa în apariţii fugare a două faimoase personalităţi ale cinematografiei mondiale, actorul suedez Max von Sydow, favoritul lui Bergman, şi regizorul polonez Roman Polanski.

Rău au ajuns şi unul, şi celălalt dacă au acceptat, evident contra unor cecuri substanţiale, să-şi dea girul unei comedii oarecare cu arte marţiale. Polanski se caricaturizează pe sine însuşi sub înfăţişarea unui comisar cu gusturi sexuale dubioase, ştiut că a fost condamnat cu ani în urmă de către justiţia americană pentru violarea unei fetiţe de 13 ani. Cât despre von Sydow, cu siguranţă Bergman se răsuceşte acum în mormânt dacă ar şti la ce se pretează actorul lui fetiş de odinioară.

Scuze indirecte?

Primele două părţi ale "Orei de vârf" au adus încasări totale de 500 milioane de dolari. E posibil ca seria a treia să mai adauge ceva la această sumă frumuşică, deşi nu încape îndoială că e cea mai slabă din întreg ciclul. La un moment dat, coloana sonoră include melodia lui Elton John, "Sorry Seams to Be the Hardest Word" (Regret, pare a fi cuvântul cel mai dur şi potrivit). A dorit regizorul Brett Ratner să-şi ceară, astfel, scuze spectatorilor?

Jackie Chan, cascadorul fenomenal

Născut în 1954, în fosta colonie britanică Hong Kong, unde părinţii se refugiaseră mai de mult din calea războiului civil din China, Jackie Chan (foto, dreapta) a urmat încă de la vârsta de şase ani cursurile şcolii locale de artă dramatică, după modelul tradiţionalei "Opere de la Beijing", unde a dobândit o pregătire minuţioasă în muzică, dans şi mai ales arte marţiale.

De mic manifestă o aplicaţie deosebită în acest din urmă domeniu, la vârsta de opt ani făcându-şi debutul într-unul din nenumăratele filme turnate în epocă la Hong Kong. Mai târziu, la vârsta de 17 ani, este angajat în calitate de cascador în două din filmele legendarului Bruce Lee. Moartea năpraznică a acestuia lasă un mare gol în producţiile cu arte marţiale, studiourile din Hong Kong îi caută cu înfrigurare un înlocuitor şi apar o mulţime de imitatori.

În loc de a face acelaşi lucru şi a trăi în umbra lui Bruce Lee, Jackie decide să-şi creeze propriul său stil. Un stil care îmbină secvenţele dinamice cu cele de comedie bufă. Admirator al marilor comici ai filmului mut, Buster Keaton (Malec) şi Harold Lloyd, care îi făceau singuri cascadoriile, Jackie procedează la fel, punându-şi adesea viaţa în pericol.

Profită din plin de cererea extraordinară de filme cu arte marţiale, iar popularitatea sa, mai întâi în Asia, apoi în America şi restul lumii atinge cote impresionante. Încă din 1981 îşi face intrarea la Hollywood cu filmul de acţiune "The Cannonball Run", unde apare în rolul principal al unui pilot de curse... japonez, alături de consacraţii Burt Reynolds şi Roger Moore.

Statutul de vedetă îl dobândeşte însă în cetatea filmului american mai târziu, o dată cu "Rumble In the Bronx" (Bubuială în Bronx - 1996), şi mai ales cu "Ora de vârf" (1998), urmată de "Ora de vârf 2" (2001), iar acum de "Ora de vârf 3", unde îl are ca partener pe Chris Tucker (stânga, jos). Tot la Hollywood face pereche cu Owen Wilson (eroul în aceste ultime zile al unei inexplicabile încercări de sinucidere) în două filme de mare succes "Shaolin Cowboy" (2000) şi "Shanghai Knights" (2003), alte reuşite fiind "The Tuxedo" (Fracul - 2002), "The Medallion" (2003) şi "Around the World in 80 Days" (Ocolul Pământului în 80 de zile - 2004).

De-a lungul anilor a suferit în timp ce-şi exercita cascadoriile numeroase accidente, fracturându-şi nasul, glezna, ambii pomeţi, aproape toate degetele de la mâini şi cel mai grav (în 1987) cutia craniană. În timpul derulării genericului final al filmelor sale din ultimele decenii sunt proiectate şi planurile căzute la montaj (aşa-numitele "outtakes" sau "bloopers") care surprind cascadoriile ratate ori momentele când actorii nu-şi pot ţine râsul sau chiar accidentele petrecute în timpul filmărilor. Este modul său propriu de a-şi asuma aceste greşeli şi în acelaşi timp de a-şi arăta cu mândrie "rănile de război".