Reconstrucţia unei crime celebre

„The Irishman” e un film care va face cu siguranţă carieră. Cel mai nou film al lui Martin Scorsese a captat deja atenţia întregii lumi. Cu scoruri de 96% pe Rotten Tomatoes şi 94 pe Metacritic, „The Irishman” pare să fie pe drumul cel bun în a egala şi poate chiar depăşi alte filme-cult ale regizorului precum „Taxi Driver”, „Raging Bull” şi „Goodfellas”, ceea ce e o performanţă.

O mare parte din credibilitatea poveştii din film se datorează însă atenţiei pe care regizorul o acordă în filmele sale acurateţii reconstrucţiei istorice.

Efortul de a reconstrui cât mai fidel cu putinţă epoca în care au trăit Hoffa şi partenerii lui de afaceri din Mafie este în sine o reuşită spectaculoasă. Spre deosebire de alte pelicule ale lui Scorsese, acesta nu este un film care se referă la evenimente contemporane. „Mean Streets” şi „Taxi Driver”, chiar şi „Goodfellas” sunt poveşti despre evenimente întâmplate nu cu foarte mult timp în urmă, care le erau perfect familiare spectatorilor. Prin comparaţie, „The Irishman” e despre lucruri petrecute acum aproape o jumătate de secol, ceea ce face ca acurateţea reconstituirii contextului să fie extrem de importantă.

Nu este vorba doar de lucruri precum înfăţişarea actorilor.  De exemplu, De Niro a trebuit să poarte pantofi cu tălpi platformă supradimensionate pentru a da impresia că este mult mai înalt decât Pacino, deoarece personajul său avea, în viaţa reală, aproape doi metri.

Unele scene au fost filmate chiar în locurile unde s-au întâmplat evenimentele reale, precum restaurantul unde în 1972 a avut loc un asasinat ce a zguduit lumea Mafiei, faţada localului fiind reconstruită ca o replică fidelă a originalului. Din acest punct de vedere, filmul lui Scorsese chiar are atenţia la detalii specifică unui documentar, efect intensificat şi de utilizarea imaginilor de arhivă.

O importanţă specială a fost acordată costumelor. Deoarece evenimentele din film se derulează pe întinderea a circa 50 de ani, a fost esenţial ca, alături de scenografie, costumele să redea cât mai fidel atmosfera epocii. Cravatele purtate de actori fost selectate, de exemplu, din câteva mii de mostre. Faptul că filmul are o distribuţie de circa 250 de actori şi 6.500 de figuranţi a complicat enorm munca designerilor, care au comparat efortul depus cu planificarea unui război, în propriile declaraţii.

Totuşi, nu vă aşteptaţi la un film-documentar. La urma urmei, nimeni nu ştie încă cine l-a ucis cu adevărat pe Jimmy Hoffa...dar cu siguranţă vom fi mai aproape de poveştile acestor oameni, începând cu data de 27 noiembrie, când filmul va fi deveni disponibil exclusiv pe Netflix.