Robin Williams, Good Will Hunting
0
Acest film le-a adus Oscarul pentru scenariu tinerilor Ben Affleck şi Matt Damon, o onoare meritată pentru portretul profesorului, jucat de Robin Williams, care şi el a fost onorat cu premiul Oscar. Acet rol este modelul pentru toate şcolile unde tinerii suferă din cauza individualismului care ne micşorează sufletele.
Robin Williams a decedat de curând, un caz trist şi urât. În asemenea momente, ce putem face afară de a ne aminti că toţi suntem muritori şi că dincolo de limitele umane este numai Dumnezeu?
Este îndeobşte mai bine să evităm lucrurile urâte, deşi asta nu este parte din gustul democratic. Dar dacă ne uităm la lucruri urâte, este important să fie umanizate. Asta este slujba poeziei, de pe vremea lui Homer--frumuseţea ascunde teroarea.
Comedia lui Robin Williams reuşeşte în acest sens foarte bine. Democraţia este epoca comediei, unde tragedia este uitată--toţi ne dorim eroi care supravieţuiesc oricărei crize politice--dar comedia este neplăcută democraţilor pentru că îi umileşte. Robin Williams nu a umilit niciodată democraţia. Rolurile lui arată exuberanţa cu care viaţa poate fi privită într-o lume democratică--plăcerea şi minunăţia ascunse în banalitate, care cer şi curaj, şi curiozitate, dar care nu cer un sacrificiu sau o crimă teribile. Fericirea în democraţie arată ca aceste comedii ale lui Robin Williams. Amuzamentul este dublat de o educaţie făcută fără pedanterie, ci prin plăcere. Puterile omului sunt la vedere fără a aduce supra-oameni pe ecran. Poate că ne uităm în sus la Robin Williams, oarecum, dar nu îngenunchem...
*
Acest film a fost un succes mare şi suspectez că motivul este simplu: Flatează democraţia. Un băiat din clasa de jos. orfan şi banal, are ocazia să umilească băieţi din clasa de sus, bătăuşi, profesori sofisticaţi şi maeştrii universului din corporaţii. Estimp, o domnişoară din clasa de sus se îndrăgosteşte de el. Asta ar trebui să fie o comedie--la sfârşit eroul, un individ, câştigă fericirea, iar modul poetic apelează la două pasiuni: spiritul furiei şi apetitul sexual.
Am explicat altundeva în ce fel acesta este un film despre cum se apăra patriotismul prin educaţie. Asta este aproape o artă pierdută. Trăim din nou într-o epocă în care marca unui spirit superior pare să fie disponibilitatea de a trăda ţara, oricare ţară, din principiu... Acest tânăr suferă nenecesar--toate explicaţiile despre cum e sărac, orfan, bătut şi însingurat nu pot ascunde lucrul cu adevărat important--democraţia îl face nefericit şi asta ar putea să aibă consecinţe. Povestea deschide posibilitatea, de nu necesitatea tiraniei absolute--acest băiat foloseşte sofisme pentru a umili judecători şi legea însăşi!
*
Problema este că băiatul acesta ştie totul şi din acest motiv nu se cunoaşte pe sine însuşi, Într-un fel ciudat, a şti totul este acelaşi lucru cu a nu şti că există oameni. Toţi recunoaştem asta în figura omului de ştiinţă, care este prost de cade în gropi, cum spune povestea lui Socrate despre Tales din Milet--cel care se uită la stele nu ştie pe unde merge. Einstein, de exemplu, ca Oscar Wilde, prefera socialismul, de nu îl considera singura soluţie a problemei politice. Will are nevoie să înveţe despre fiinţele umane, despre umanitate şi cum să se poarte. Încercaţi şi explicaţ unui bun democrat despre bune maniere dacă vi se pare că nu e mare lucru să rezolvi această problemă...
Robin Williams încearcă să arate umanitatea noastră, ce a mai rămas din ea, ca o alternativă la viaţa modernă, unde binele individual--interesul de sine iluminat de raţionalism--înlocuieşte respectul pentru umanitate. Rolul este dificil--trebuie să transmită demnitate şi o resemnare filozofică unde democraţia ar cere furie şi moralism. Trebuie să arate că autoritatea ştiinţei are nevoie de blândeţea iubirii paterne pentru a face bine oamenilor. Reuşita asta îi va oferi ce nemurire poate oferi poezia în epoca democraţiei.
Se încarcă comentariile...
