Românii atacă Berlinul

Cu  intenţii paşnice si speranţe îndreptăţite, cineaştii români se pregătesc să ia cu asalt capitala Germaniei, mai precis Festivalul de Film de la Berlin (9-19 februarie 2012).

Prima veste bună a venit din partea tinerei actriţe Ana Ularu, care a fost selectată pentru prestigiosul program „Shooting Stars". Ana Ularu va fi prezentă în capitala germană timp de trei zile: 11-13 februarie, dar, aşa cum ne-a explicat actriţa, programul continuă pe tot parcursul anului. Tânărul actor selectat va fi prezentat la cele mai importante festivaluri de film, „garantat" de influenta siglă a Berlinalei.

De parcă nu ar fi fost deja ceva important, o a doua veste-bombă a picat după câteva zile: tânărul regizor Radu Jude a fost admis în selecţia oficială a Festivalului, cu noul său lungmetraj, „Toată lumea din familia noastră". E adevărat, nu în competiţia oficială, dar în secţiunea „Forum", ceea ce este oricum mare lucru (aici a participat anul trecut şi filmul lui Constantin Popescu jr., „Portret al luptătorului la tinereţe", care a reuşit să stârnească o controversă de toată frumuseţea: organizaţiile evreieşti au acuzat filmul de legionarism). Jude se reface astfel după eşecul de anul trecut, când mediu-metrajul „Film pentru prieteni", deşi trimis la Berlin, nu a fost selectat în niciuna dintre secţiunile festivalului.

Apoi, ne-au parvenit şi celelalte veşti bune: noul proiect al lui Tudor Giurgiu, „Cristian", admis la „Berlinale Co-Production Market"; participarea, în prestigioasa secţiune „Berlinale Talent Campus" (unde a fost prezentă, anul trecut, şi tânăra regizoare Eva Pervolovici), a regizoarelor Ozana Nicolau şi Raluca David şi a actriţei Ioana Flora („Marfa şi banii", „Pescuit sportiv"). Chiar şi regizorul Bobby Păunescu are un motiv să se simtă bine: un film italian la care este unul dintre producători - „Diaz - Don't Clean Up This Blood", regia Daniele Vicari - va avea premiera internaţională în secţiunea Panorama Dokumente.

Ana Ularu - actorul anului

Reacţiile românilor astfel aureolaţi de admiterea la unul dintre cele mai prestigioase trei festivaluri de film din lume (alături de Cannes şi Veneţia) sunt în general de maximă încântare, cineaştii aşteptând cu nerăbdare confruntarea cu „crema" lumii cinematografice mondiale. Dacă Ana Ularu se declară încântată de alegerea sa ca unul dintre cei mai importanţi tineri actori europeni ai momentului şi spune că s-a bucurat enorm, regizorul Radu Jude consideră că „e important pentru film să meargă la un festival de clasă A, mai ales că are finanţare publică".

Puţină lume în România este conştientă de importanţa selecţiei în programul „Shooting Stars al Berlinalei" (ajuns la a 15-a ediţie), unde până acum, din partea României, au mai fost aleşi doar Dragoş Bucur şi Anamaria Marinca. Practic, dincolo de cele trei zile de prezenţă fizică la Berlin, actorul selectat este socotit ca fiind ales cel mai important tânăr actor european al anului şi va fi prezentat ca atare şi la alte manifestări cinematografice de clasă A, facilitîndu-i astfel întâlnirea cu membri importanţi ai industriei cinematografice (actori consacraţi, regizori, producători de renume, directori de casting).

În ce-o priveşte pe Ana Ularu, propunerea a venit din partea European Film Promotion (EFP), principalul organizator al programului (printre organizaţiile membre ale EFP se numără şi Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc, organizator al Festivalului Transilvania şi al Premiilor Gopo). A contat probabil interpretarea ei excepţională din „Periferic" (rol pentru care a fost premiată la Locarno şi la Salonic), dar şi faptul că actriţa, acum în vârstă de 26 de ani, este deja posesoare a unei filmografii de invidiat.

Coup de foudre

Când o întâlneşti pentru prima oară pe Ana Ularu, remarci că actriţa răspândeşte în jur tinereţe şi prospeţime, dar şi determinare şi credinţă în calea pe care şi-a ales-o - calităţi esenţiale pentru un actor, în sens larg pentru un artist. Cu îmbrăcămintea simplă (geacă de piele, blugi strânşi pe picior) şi cu aerul său natural şi firesc, actriţa
s-ar integra perfect în miile de tineri care, în România şi în toată lumea, sunt decişi să-şi ia soarta în propriile mâini. Puţini ar bănui că, până la această vârstă, Ana Ularu a lucrat cu regizori precum Cristian Mungiu, Francis Ford Coppola sau Silviu Purcărete, a avut trei roluri principale în cinema şi are o bogată activitate pe scenele teatrelor bucureştene (underground sau de repertoriu).

Nu alta a fost impresia regizorului Napoleon Helmis, povesteşte Ana Ularu, atunci când îşi căuta actriţa principală pentru filmul „Italiencele" (2004). La acea vreme, Ana era încă în liceu, dar se afla, alături de câţiva prieteni, în curtea UNATC-ului. Regizorul s-a oprit, atunci când a văzut-o, ca străfulgerat şi a vrut s-o întrebe: „Nu vrei să joci în filmul meu?". Şi-a luat însă, rapid, seama şi s-a abţinut: „ce fac, am ajuns să agăţ puştoaice pe stradă?" De-abia peste câteva zile, când la casting s-a prezentat actriţa Ana Ularu, lucrurile s-au lămurit şi regizorul a avut revelaţia că şi-a găsit intepreta pe care-o căuta.

A fost Lolita

Puţină lume ştie, dar Ana Ularu a debutat pe scândura scenei într-un rol principal cu nimic altceva decât cu rolul... Lolitei, personajul iconic imaginat de strălucita şi contorsionata minte a entomologului amator Vladimir Nabokov. Este vorba de dramatizarea pentru teatru a romanului, pe care reputata Cătălina Buzoianu a montat-o, pe scena Teatrului Mic, în 2002 (Ana Ularu avea 17 ani). Regretatul Ştefan Iordache îl interpreta pe pateticul Humbert Humbert, nefericitul mistuit de o pasiune obsesivă, iar Ana Ularu îi făcea faţă cu brio acestui „monstru sacru" (distribuţia dublă o includea şi pe Ştefana Zamfirescu).

Rolul nu este uşor, cele două actriţe care l-au interpretat în cinema - Sue Lyon şi Dominique Swain - au fost pur şi simplu mistuite de incandescenţa acestuia (la fel s-ar putea spune şi despre Ştefana Zamfirescu, cealaltă actriţă din distribuţie, care nu a mai jucat nicăieri de atunci). Nu este, însă, cazul Anei Ularu, care a continuat de-atunci cu o carieră strălucită. Ceva însă i-a rămas din acea perioadă: dorinţa de provocare şi o anumită încărăcă-tură explozivă, remarcată de toţi cei care au urmărit-o în alte roluri.

Desenează, pictează şi cântă rock

„Morbul" artistic i se trage de la părinţii săi, Mihaela şi Nicolae Ularu, amândoi scenografi. A crescut de mică în preajma scenei şi a platoului de filmare şi, treptat, atracţia pentru artă i s-a strecurat în suflet. „Am ştiut dintotdeauna că asta vreau să fac, să fiu actriţă. Vreau să-i impresionez puternic pe oameni, să le provoc o emoţie puternică, să-i fac să plângă sau să râdă", mărturiseşte tânăra actriţă.

Nu actoria a fost însă primul lucru de la care s-a apucat, ci... desenul, tot ca urmare a influenţei tatălui său. Ana Ularu desenează şi pictează în permanenţă, dar spune că, deocamdată, nu vrea să se prezinte publicului în această ipostază.Şi-a călcat, totuşi, pe inimă şi a ilustrat o carte a Mihaelei Rădulescu (pentru că, spune, vedeta o cunoaşte de mică, din studiourile defunctei televiziuni Tele 7abc). Talentul artistei pare fără limite şi atinge şi sfera muzicii: este cunoscută şi ca solistă a formaţiei electro-rock Sunday People, a fraţilor Hassan şi Sultan Nasser.

„N-am avut iluzii hollywoodiene"

Cătălina Buzoianu şi Napoleon Helmis sunt cei care au lansat-o artistic în teatru şi film, dar, mărturiseşte actriţa, „Mungiu este primul care m-a deconstruit total" (în scurtmetrajul „Curcanii nu zboară"): „A dat la o parte de pe mine tot ceea ce eram, apoi a început să lucreze la detalii", îşi aminteşte actriţa. Pentru „Periferic", a lucrat foarte bine cu regizorul Bogdan George Petri. A rezultat un rol remarcabil, pentru care, precizează Ana, şi-a construit mai întâi o „mască facială".

I-ar plăcea să lucreze cu Terry Gilliam şi, bineînţeles, cu Lars von Trier (îi mai plac, dintre contemporani, David Lynch, Ken Loach şi Takashi Miike). Nu i-e frică de dificultate? „N-am avut iluzii hollywoodiene niciodată. E foarte greu şi de aceea îmi şi place", spune Ana Ularu.  

"Am ştiut dintotdeauna că vreau să fiu actriţă. Vreau să-i impresionez puternic pe oameni, să le provoc o emoţie puternică, să-i fac să plângă sau să râdă."
Ana Ularu
actriţă

Cine este Ana Ularu

Născută pe 26 iunie 1985 la Bucureşti, Ana Ularu este absolventă a Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică. Cariera ei include până în prezent numeroase roluri în filme de lung şi scurtmetraj, seriale TV, dar şi piese de teatru. S-a făcut remarcată în producţii precum „Turkey girl", un scurtmetraj realizat de Cristian Mungiu şi inclus în proiectul internaţional „Lost and Found", „Italiencele" (r. Napoleon Helmis), „Hârtia va fi albastră" (r. Radu Muntean) sau „Tinereţe fără tinereţe" (r. Francis Ford Coppola).  Recent, Ana Ularu a jucat în producţia „Periferic" (r. Bogdan Apetri), în rolul unei tinere eliberată din închisoare pentru o zi care încearcă să-şi pună viaţa în ordine. Rolul i-a adus Anei mai multe premii internaţionale.

Alţi români la Berlinală

Cea de-a 62-a ediţie a Berlinalei include cel de-al doilea lungmetraj al regizorului Radu Jude, „Toată lumea din familia noastră", care va fi proiectat în premieră mondială în secţiunea Forum. „Toată lumea din familia noastră" - „un film despre confuzie", spune regizorul - tratează cu umor povestea tristă a unui tată şi a fiicei lui, care vor să petreacă împreună o vacanţă ca-n rai, însă deocamdată sînt prinşi în iadul relaţiilor de familie de pe pământ. Filmul îi are în rolurile principale pe Şerban Pavlu, Sofia Nicolaescu, Mihaela Sârbu şi Gabriel Spahiu, cu apariţia extraordinară a cunoscuţilor actori Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu şi Alexandru Arşinel. Scenariul este semnat de Radu Jude şi Corina Sabău, autoarea romanului „Bloc 29, apartamentul 1".

Şerban Pavlu şi Sofia Nicolaescu, în filmul „Toată lumea din familia noastră“ regizat de Radu Jude

Filmul „Diaz - Don't Clean Up This Blood" , în regia lui Daniele Vicari, produs printre alţii şi de Bobby Păunescu a fost selectat la secţiunea „Panorama Dokumente", ocazie cu care va avea loc şi premiera internatională în sala principală de proiecţie a festivalului, Friedrichstadt-Palast, duminică 12 februarie 2012, la ora 18.00. În lungmetrajul coprodus de Mandragora Movies, Fandango şi Le Pacte au jucat peste 100 de actori din care 51 români şi un număr impresionant de figuranţi - peste 6.500, şi au fost aduse din Italia 20 de maşini de poliţie. Filmul produs de Bobby Păunescu, Domenico Procacci si Jean Labadie a avut la bază un scenariu scris de Daniele Vicari şi Laura Paolucci, iar din distribuţia lui fac parte Jennifer Ulrich, Monica Bîrlădeanu, Claudio Santamaria, Elio Germano, Alessandro Roja şi Cosmin Seleşi.

La secţiunea „Talent Campus a Berlinalei" participă două tinere regizoare: Ozana Nicolau şi Raluca David, precum şi o importantă actriţă româncă, Ioana Flora. „Berlinale Talent Campus" reuneşte artişti emergenţi şi tineri profesionişti din industria filmului, oferindu-le o platformă pentru împrospătarea perspectivelor, descoperirea unor noi orizonturi şi pentru relaţionarea cu tineri profesionişti din întreaga lume.

Lungmetrajul „Cristian" în regia lui Tudor Giurgiu, a fost selectat la „Berlinale Co-Production Market". Filmul spune povestea unui tânăr procuror, care anchetează un complicat caz de corupţie. „Cristian" beneficiază de finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei, precum şi de sprijin din partea Programului MEDIA al Uniunii Europene. Bugetul aproximativ al filmului este de un milion de euro, iar filmările sunt programate pentru toamna anului 2012.

În colaborare cu ICR Berlin, Asociaţia de Promovare a Filmului Românesc organizează Standul românesc la Berlinale Film Market.

Un urs pentru „fluierat"

Festivalul de la Berlin (Berlinale) se află la a 62-a ediţie. România n-a mai avut o prezenţă în selecţia oficială de la „Senatorul melcilor" al lui Mircea Daneliuc (1995). La Berlin a participat anul trecut şi marele succes „Eu când vreau să fluier, fluier", care a reuşit cea mai frumoasă figură făcută de români la Berlin vreodată: un Urs de Argint - Marele Premiu al juriului - şi Premiul Alfred Bauer, oferit pentru noi perspective în arta cinematografică.