SCHIMBĂ ROMÂNIA: Povestea tânărului director de imagine care a realizat videoclipuri pentru Maximilian şi Specii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Este născut în Cluj-Napoca, are doar 23 de ani şi este interesat de domeniul video, foto, grafică, dar deja calcă pe urmele directorilor de imagine mai cunoscuţi, precum Viorel Sergovici, Mihai Malaimare Jr., Oleg Mutu, Marius Panduru, Vivi Drăgan Vasile.

Nu îi vedem şi nici nu-i auzim, puţini le cunoaştem numele, nu apar în faţă camerei de luat vederi dar sunt în spatele ei.  De la mişcarea de cameră, designul de lumină şi de culoare, expunere, încadratură, la relaţia cu scenografia şi intervenţiile asupra peliculei în post-producţie directorii de imagine sunt unii din cei mai importanţi oameni pe platoul de filmare, fie că se filmează un videoclip muzical, fie un film sau o reclamă.

Ei sunt mâna dreaptă a regizorului fără de care ceea ce vedem pe ecranele televizoarelor sau cinematografelor nu ar fi posibil. Unii regizori şi directori de imagine cooperarează atât de bine încât se formează o legătură între ei, legătură care se continuă de-a lungul mai multor proiecte la care lucrează sau vor lucra împreună. 

  

Sunt directori de imagine cunoscuţi în România în această branşă, unii enumeraţi mai sus, care au lucrat la filme importante din cinematografia românească şi nu numai. 

Dar mai sunt şi tineri aflaţi la început de drum care încep să desluşească tainele lucrului cu camera video şi unii din ei dovedesc un real talent. 

  

Matei-Plesa-director-imagine1

Matei Pleşa, un tânăr de doar 23 de ani, este unul din ei. În timpul liceului, Matei a fost mai mult pasionat de fotografie decât de filmări. Fotografia l-a învăţat multe, cele mai importante lecţii fiind de compoziţie şi utilizarea luminilor în obţinerea efectelor şi transmiterea mesajelor dorite. 

  

După terminarea liceului el a avut de ales între a merge la facultate sau a descoperi ce poate să facă în domeniul video, domeniul care a început să-l intrige (de la fotografie la video nu este decât un pas, mai ales dacă aparatul foto e capabil de a filma decent). 

  

Şi-a luat un an de pauză, timp în care a fost şomer strângând bani pentru primul aparat: Canon 350D.  Matei nu a mers la vreo şcoală unde să înveţe cum să obţină imagini bune, cum să le editeze, cum să le proceseze. A învăţat singur, citind şi practicând. În era informaţională aproape totul se găseşte pe Internet, scuzele de a nu te apuca şi a nu-ţi urmări visurile fiind subţiri. 

  

A început cu un video despre biciclişti care a ajuns unul din cele mai vizualizate de pe un site cunoscut pasionaţilor. A continuat cu un videoclip muzical al formaţiei "Specii" în 2011, care a avut un succes neaşteptat. 

Lovitura a dat-o cu clipul melodiei "Sophie" a formaţiei "Maximilian", care a ajuns să fie unul din cele mai vizualizate clipuri muzicale în limba română de pe Youtube (peste 13 milioane vizualizări). 

Când l-am întrebat dacă e tentat să între în domeniul cinematografic, Matei mi-a răspuns că poate, dar deocamdată vrea să se concentreze pe clipuri muzicale cât şi pe documentare. Privindu-i un prim documentar realizat de el despre un cunoscut lutier român, Markus Barbarossa, îmi dau seama că Matei poate face o figură bună şi în cinematografie. Eu unul sper să văd şi un film artistic la care el a lucrat, fie scurt metraj sau lung metraj. 

  

Începând din 2010 Matei Pleşa lucrează profesionist, în sensul că îşi câştigă existenţa din asta. La ora actuală el are o echipă de 3 oameni cu care lucrează la diferitele angajamente în ţară. 

  

Ca în alte cazuri în care am întâlnit oameni excepţionali, Facebook-ul şi-a făcut din nou datoria. Acolo am avut plăcerea de a-l cunoaşte pe Matei, iar în urma unei discuţii am hotărât să-i iau şi un interviu pe care-l prezint mai jos. 

Când ţi-ai dat seama că ţi-ar plăcea să faci video şi filmmaking? Care a fost declanşatorul?  

Nu pot să zic că a fost un moment specific. S-a întâmplat să se întâmple să îmi placă domeniul respectiv.  

Întâmplare sigur nu a fost pentru că din liceu eram foarte interesat de fotografie, mai puţin de video, dar niciodată nu am avut resursele necesare pentru a-mi putea permite aparatura necesară (din păcate).  Un indiciu care avea să prevestească ce va urma a fost alegerea unuia dintre video-urile mele realizate cu bikeri din Cluj la categoria V.O.D pe cel mai important site din domeniul bicicletelor din lume, numit Pinkbike.com. Am fost şi cred că încă sunt singurul român care a reuşit această performanţă. Aici cred că a început să se formeze bulgărele de zăpadă. 

A continuat să se mărească odată cu primul videoclip făcut pentru cei de la "Specii" în 2011 care a avut un imens succes la care nu mă aşteptam sub nici o formă. După videoclipul respectiv au urmat aproximativ 7 videoclipuri în decurs de 6 luni, cred că atunci am început să conştientizez ce va urma. 

Am înţeles că ai învăţat singur tainele filmmakingului şi mai târziu ai ajuns să-ţi faci din asta o meserie.  Povesteşte-te despre aventura ta în domeniu. 

  

Da, am învăţat singur să filmez, să editez, să pun lumini şi să realizez compoziţii care mă ajută să transmit un anumit mesaj.  Am început cu fotografia, am avut noroc că pe vremea respectivă fosta mea prietenă şi-a cumpărat un aparat foto bridge(între camerele foto compacte şi DSLR-uri) şi aşa am început să fac poze. Nu era cel mai performant aparat, nici cel mai bun, dar a fost bine că mi-a fost la îndemână. Între timp am devenit şi pasionat de domeniul bicicletelor şi aşa am început să întru în contact şi cu bikerii din Cluj cu care mai apoi urma să realizez video-uri din ce în ce mai cunoscute.

După liceu şi bacalaureat a urmat o perioadă grea, dar decisivă pot să zic. Am hotărât să fac un an pauză pentru a decide ce vreau să fac în continuare. Îmi surâdea şi ideea de design industrial/interior, web design, ceramică, fotografie, dar îmi era foarte greu să decid. Sunt un om cu multe pasiuni şi îmi e foarte greu să mă abţin de la a gusta din fiecare domeniu câte un pic. Tot timpul mi-am dorit să fac multe lucruri, să desenez, să pictez în acuarelă, să fac arhitectură, fotografii, ceramică minimalistă şi tot aşa, dar tot timpul mi-a fost frică să nu mă apuc de altceva în afară de ceea ce vreau să lucrez toată viaţa, dar am greşit gândind aşa. 

La un moment dat intervin blocaje şi ai nevoie de "ieşiri" de urgenţă, iar pentru mine grafica, fotografia şi desenul sunt "ieşirile" mele de urgenţă când sunt "extenuat" pe partea video. Să revin la poveste acum. Nu ştiam ce să aleg după bac şi ce avea să se întâmple nici măcar în viitorul apropiat. Am decis să iau anul pauză, să mă fac şomer timp de un an în care să mă hotărăsc ce îmi doresc să fac tot restul vieţii(pe cât posibil).  Uitându-mă în trecut, pot să zic că decizia de a lua un an pauză a fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua la momentul respectiv. 

A urmat un an plin de poze, video-uri, speranţe, reuşite şi desigur, dezamăgiri. În tot decursul anului respectiv mi-am creat iluzia şi speranţa că poate voi putea lucra în ţara pe partea de video, sporturi extreme  dar nici măcar nu ştiam în ce mă bag. Abia atunci când am dat cu capul mi-am dat seama în ce trebuie să mă bag ca să pot măcar să fac parte din grupul respectiv de oameni. Oameni cu vechime, cu prietenii, cu experienţe împreună, nu prea aveam şanse, mai ales după câteva experienţe foarte urâte chiar pe sfârşitul anului.  Să nu fiu înţeles greşit, eu tot timpul voi dori să realizez video-uri cu sport-uri extreme, iar oamenii respectivi nu au avut şi nici nu au şansa să mă oprească să realizez asta. Vă sfătuiesc să nu va lăsaţi intimidaţi de aşa ceva, e un fel de praf în vânt pe lângă ce aţi putea face pe viitor.  Gândiţi-vă că e doar începutul! După ce am renunţat la ideea de a continua să fac video-uri cu bikeri, am avut şansa printr-un foarte bun prieten de-ai mei (Valerian Farcaş) să realizez un videoclip la un concert de al trupei "Specii". Cred că nu am ieşit din casă 2 zile până nu am terminat videoclipul respectiv, dar acum mă bucur că nu am ieşit. 

  

După ce am lansat videoclipul am văzut cum numărul de like-uri şi vizitatori creşte şi nu se mai opreşte. Ajunsese la un moment dat să fie pe locul 28 la music videos ca şi număr de views pe zi. Pentru mine a fost o demonstraţie că există şi alte posibilităţi de a face ceea ce îmi doresc. Peste două săptămâni eram pe drum spre Constanţa să filmez al doilea videoclip cu cei de la "Specii" şi auzisem că se mai interesaseră încă doi oameni din lumea muzicii de mine şi munca mea. Simţeam că dădusem lovitura! Îmi era frică să nu o dau de gard, să nu greşesc, să fiu cât mai neutru şi calm posibil.  

După colaborarea cu "Specii" a urmat colaborarea cu cei  de la Okapi, mai exact "Tranda" şi "Maximilian". Videoclipul cu Tranda a fost unul foarte, foarte greu de realizat, dar pe lângă toate greutăţile, cred că e unul dintre cele mai bune materiale pe partea de imagine pe care le-am  realizat până acum. Nu vreau să zic că videoclipul a fost filmat în 5 zile pe o căldură de peste 38 de grade şi tot timpul aveam după mine încă cel puţin 5-6 oameni care să ducă echipamentul închiriat în locaţiile în care aveam nevoie de el.

A trecut cu bine şi videoclipul cu "Tranda" şi a urmat videoclipul cu "Maximilian - Sophie" care avea să fie unul dintre cele mai bine primite clipuri şi piese din acel an. 

La videoclipul "Sophie" am filmat 4 zile şi am editat încă o 4 zile din care două zile nu am dormit deloc pentru a mă asigura că totul va fi ok şi va ieşi cum trebuie. După ce am lansat videoclipul şi eu şi Maximilian ne aşteptam să aibă succes, dar nu în felul în care urma să aflăm în viitorul apropiat. La fel ca videoclipul de la "Specii", videoclipul "Sophie" a explodat şi în decurs de 2 săptămâni deja intrase pe toate posturile de TV şi radio.  

Mă stresam că nu se vede ok la TV, mă bucuram când auzeam piesa în maşinile oamenilor sau în magazine şi pe terase. Transpiram în palmă când auzeam piesa, la fel ca şi acum, când scriu şi îmi aduc aminte de sentimentele pe care le trăiam atunci. A fost o perioadă frumoasă şi mă simt norocos că am putut trece prin experienţa respectivă.  

După colaborarea cu "Maximilian" am continuat să realizez videoclipuri, dar am început să mă orientez şi spre o altă pasiune arzătoare a mea în acea vreme şi anume documentarele. Iubeam documentarele, sentimentul pe care îl transmiteau şi cum reuşeau că la sfârşit să te facă să te gândeşti. Ce fac? Ce vreau să fac? De ce nu fac mai mult? 

El poate, eu de ce nu? Erau întrebări pe care ţi le puneai după fiecare documentar motivaţional bine făcut despre persoane reale cu poveşti de viaţă mai mult decât impresionante. După ce am văzut mai multe documentare de acest fel am realizat ce aş dori să fac în viitorul apropiat.  

Aşa am început să fac documentarele cu meşteşugarii care au apărut pe foarte multe site-uri din ţară şi străinătate. Mă bucur că am reuşit să am acces la câţiva meşteşugari foarte pricepuţi, dar vă asigur că după unii meşteşugari a trebuit să asptept aproximativ 7 luni. Sper că asta arată cât de mult îmi doream să realizez documentarul respectiv.   

Un alt punct forte din portofoliul meu a fost documentarul cu Janos Markus Barbarossa. Mulţi dintre cei care au vizionat scurtul documentar ştiu că pozele şi documentarul a trebuit să le fac în decurs a o oră şi jumătate, deci a fost totul foarte, foarte pe grabă. Se pare că pe cât a fost grabă de mare pe atât a fost succesul de mare. Cu documentarul respectiv am reuşit să sparg gheaţa şi să apăr pe majoritatea blogurilor importante din România, dar şi pe publicaţii şi site-uri din domeniul din întreaga lume. Am avut norocul de a da şi câteva interviuri pentru publicaţii din New York, Spania şi Marea Britanie. 

După episodul cu documentarele a urmat episodul în care am vrut să gust câte un pic din fiecare categorie a domeniului video. Am început să realizez videouri la nunţi, dar şi corporate pentru Ciucaş alături de cei de la Studioset,  de asemnea am realizat şi două video-uri pentru EuroGSM cu care am rămas în relaţii foarte bune şi voi continua cu încă o serie de proiecte foarte faine în viitorul apropiat. 

În mare parte, cam la asta se rezumă experienţa mea, nu atât de vastă în domeniul video. Uitându-mă în spate îmi zic că aş fi putut mai mult, dar sunt conştient că viitorul îmi va rezerva multe surprize şi de abia aştept să le împart cu cei dragi şi cu cei care mă susţin. 

  

Care sunt momentele din ceea ce ai lucrat până acum la care ţii cel mai mult şi de ce? Care sunt secvenţele din munca ta la care ţii cel mai mult?  

 E destul de uşor de ţinut minte. Sunt câteva video-uri la care ţin foarte mult: 

 - Specii-Candy 

 - Maximilian-Sophie 

 - The Luthier-Janos Markus Barbarossa 

 - Vlad & Andra | Iaşi 

Sunt câteva videouri definitorii pentru mine şi pentru cariera mea pe care nu aş vrea să le uit. Au fost video-uri care ori au secvenţe ce îmi plac, ori au fost realizate alături de oameni faini şi care merită tot ce e mai bun, iar cu ocazia asta le mulţumesc că m-au ales!  Ce m-aş fi făcut eu fără voi, dar şi voi fără mine..

Care a fost cel mai trăznit moment pe care l-ai trăit în timpul filmărilor la care ai participat?  

  

Am trăit multe momente "trăznite", dar prefer să zic unul nefericit în cazul de faţă. Trebuia să filmez într-o fabrică în Braşov, totul a fost stabilit înainte, totul era ok. Când am ajuns la faţa locului am aflat că nu mai pot filma decât într-un singur loc, iar acel loc era afară, pe singurul petec de iarbă din toată locaţia/instituţia. A trebuit să regândim tot, de la cadre, lumini, sunet, compoziţii. Partea şi mai stresantă era că aveam un client foarte mare şi important şi trebuia să fie neapărat totul în regulă, iar rezultatul să fie perfect. A fost greu dar ne-am descurcat.  

Până acum ai făcut clipuri muzicale, scurt metraje şi documentare. Te tentează să intri în lumea filmului artistic de lung metraj? Te pricepi să scrii scenarii? Ce ai dori să faci mai mult: regie, cinematografie, altceva? 

Mi-ar plăcea să realizez filme de lung metraj. Scopul meu final este să fiu unul dintre cei mai buni Directori de Imagine din lume, dar până acolo mai am mult şi bine. Îmi place foarte mult să scriu scenarii, îmi place şi să fac storyboard-uri, dar niciodată nu m-am gândit la asta ca la ceva serios. Îmi place să ştiu un pic din fiecare în aşa fel încât să ştiu ce e posibil ce e imposibil că atunci când voi fi Director de Imagine să înţeleg întregul proces de creare a unui video/film/documentar. 

Faci şi fotografie. E doar o pasiune adiţională (din care scoţi şi bani) sau e ceva pe care vrei să te axezi la fel de mult ca şi pe filmmaking? 

Fac şi fotografii dar mai degrabă ca şi hobby, cel puţin deocamdată. Îmi place foarte mult să fac poze în special lifestyle şi portrete. Una dintre pozele realizate la documentarul cu Barbarossa a şi câştigat  titlul de "Cea mai populară fotografie" în cadrul Photo România Festival 2012. Acea poză e una dintre preferatele mele. Transmite multe lucruri şi pur şi simplu îţi/îmi place să mă uit la ea. Vorbeşte de la sine! 

Janos-Markus-Barbarossa

De scos bani nu scot, dar dacă se va ivi ocazia să fac bani şi să mă dezvolt şi pe partea asta de ce nu .  Niciodată nu e prea mult şi niciodată nu e prea târziu!   

Care îţi sunt modelele de urmat în acest domeniu al filmmakingului? Ce apreciezi cel mai mult la ele? Te-a tentat să pleci în afară pentru a exploata poate mai bine talentul tău în filmmaking? Poate chiar la Hollywood? 

Până acum am avut ca şi modele pe Philip Bloom, Vincent Laforet, Yoann Lemoine şi Nabil. Sunt preferaţii mei şi cred că vor rămâne pentru o perioadă. Fiecare are ceva special, ceva al lui şi greu de spus. 

La Philip Bloom am văzut prima oară documentarele de care m-am îndrăgostit. La el am descoperit pasiunea pentru documentare şi am învăţat cum să mă folosesc de lumina şi compoziţie pentru a influenţa privitorii. 

Vincent Laforet îmi place foarte mult pentru compoziţiile sale foarte calculate, geometrice şi cum găseşte câte un punct de interes în fiecare poză şi secvenţa. E un tip calculat care aşteaptă şi câteva ore pentru a face cadrul perfect.

Pe Yoann Lemoine l-am descoperit odată cu lansarea propriului său videoclip "Woodkid-Iron" (melodia aceea este folosită in clipul de prezentare a jocului Assassin's Creed - Revelations). M-a fascinat cum a spus povestea şi cum s-a folosit de tehnică şi de partea naturală(animale)  pentru a transmite anumite stări şi emoţii. E un artist iscusit şi foarte atent la detalii şi tot de la el am descoperit şi faptul că poţi să urmezi mai multe pasiuni deodată fără să te blochezi la un singur domeniu. 

Pe Nabil l-am descoperit mai demult dar abia acum mi-am dat seama de valoarea muncii sale. Video-urile lui mi se par dea-dreptul impresionante şi şocante. E total imprevizibil şi asta îmi place foarte mult la el. 

 Tot timpul mă aştept la ceva nou, la ceva diferit când mă uit la un video de al lui. 

  

Da, evident că m-a tentat şi mă tentează plecatul afară. Eu ţintesc foarte mult spre piaţa de afară şi mă raportez foarte mult la filmmakerii de afară. După facultate am ocazia să aleg între un job în Germania şi Austria sau să merg la master în Germania cu bursă. Încă mă mai gândesc la asta, dar sincer, aş prefera să lucrez şi să câştig experienţă în felul respectiv. Mi-ar plăcea foarte mult să colaborez cu filmakeri de afară foarte mult şi abia aştept să se întâmple! 

De Hollywood nu m-am interesat şi nici nu mă prea tentează în momentul de faţă. Prefer Europa şi oamenii de aici. Dacă se va ivi ocazia să plec chiar şi acolo voi pleca, dar cred că mai este un picuţ până atunci. 

Cu ce firme din România ai cooperat în domeniu (case de film, agenţii, etc) şi care sunt cele mai reprezentative filme/clipuri ale tale, luate că întreg şi nu doar secvenţe? 

  

 Până acum am colaborat cu firme că SAB Miller, EuroGSM, Studioset, Okapi Sound, Narcotic Sound, DaVinci, Artchrys, Smile Dental Clinic, Guara, Bastatto, Dartmoor, Monster Energy Drink, Guara, Monesse, Evenimente în Cluj, etc.  Cele mai reprezentative video-uri ar fi: 

- Maximilian-Sophie 

- The Luthier-Janos Markus Barbarossa 

- Bastattoo 

- DaVinci Ristorante 

- Alin Moldovan 2012 

- Vlad şi Andra | Iaşi 

Care îţi sunt planurile de viitor? 

Pe viitor îmi doresc să călătoresc cât mai mult posibil cu totul cu job-ul. Asta înseamnă să am joburi cât mai multe în afara ţării. Urmează o mică expediţie până în Danemarca pentru un documentar foarte interesant şi pe care abia aştept să îl realizez. 

Vreau ca în fiecare săptămâna să văd un loc nou, un munte, un deal, o vale, un lac...orice, dar să fie ceva nou şi frumos. Îmi doresc să realizez cât mai multe documentare cu meşteşugari şi poate să găsesc şi sponsori pentru proiectul respectiv. Mi-ar plăcea foarte mult asta, mai ales să am liniştea financiară. Mă pregătesc şi de o scurtă călătorie cu bicicleta pe care doresc să o documentez prin poze şi video-uri. Sper că la vară să ajung şi până în Alpii Austrieci/Italieni tot pe bicicletă, dar deocamdată mă antrenez pentru asta şi să sperăm că totul va fi bine! 

Din punct de vedere strict al job-ului îmi doresc că anul acesta să termin facultatea la care sunt acum şi să plec în străinătate să culeg cât mai multe experienţă sub umbrela unor filmmakeri cunoscuţi. Va fi greu, dar mă bucur că am oferte încă de pe acum şi am din ce alege. 

  

  

Matei Pleşa este un tânăr care şi-a descoperit una sau mai multe pasiuni şi face totul pentru a le urma şi a le pune în practică la nivel înalt. Puteţi admira munca lui prezentată şi pe website-ul personal. Aş dori să văd şi mai mulţi tineri urmându-i exemplul. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite