Sex von Trier (I.M.18)

Pe lista de aşteptare pentru un bilet la "Nymphomaniac II" fiind şi căutând asiduu un psihoterapeut liber pentru zilele de după, mă gândesc şi mă tot gândesc la Lars, născut Trier, autobotezat „von”.

Îngerul meu—cinefil—păzitor m-a ţinut departe de "Nymphomanyac I", aşa cum m-a ferit şi de "Antichrist", după ce aproape că m-a obligat să văd "Dogville", lucru pentru care îl iubesc ("Melancholia" l-am văzut benevol). Dar, scandalul cenzurării pornografiei odată izbuncnit, demonii s-au dezlănţuit, iar natura mea conflictuală nu putea pierde frumuseţe de ceartă.

Ca să mai treacă cumva vremea, cu mintea la păcat şi la climaxul nimfomaniac, ce nu poate fi savurat cu voluptate intelectuală decât la cinematograf, împreună cu marea masă de cinefili rafinaţi, am deschis şi "cartea" numită "Antichrist", (pentru "nepăcatoşi", fac menţiunea că von Trier işi tratează filmele precum scriitorii cărţile, împărţindu-le în capitole şi volume). 
 

"Călit" fiind deja cu volumul 1 (Nymphomaniac), am asimilat natural, fără şoc (probabil şi graţie superbei coloane sonore—Handel, "Lascia ch'io piagna"—), subtila secvenţă de sex explicit din primul minut al capodoperei de "capitol" erotico-morbid introductiv, atât de scurtă încât abia îţi dai seama că e un coit (o amică mi-a relatat că nu a realizat nici măcar ca e vorba de un bărbat şi o femeie!) şi am reuşit să "lecturez", cu chiu, cu vai, printre psihanalize şi partide de sex obsesivo-compulsiv, cam jumătate din capitole. 
 

Până am ajuns la inedita şi celebra scenă "porno-horror", aceea în care "antichrista"  Charlotte Gainsbourg, în toiul unei partide de sex psihotic efectuată în poziţia "femeia deasupra" (pe care am considerat-o întotdeauna riscantă pentru un mascul—încă o dovada!—, recomandând-o pe cea a misionarului), îi trăzneşte intempestiv bietului Willem Dafoe o zdravană buturugă de foc în testicule! Numai un bărbat poate înţelege ce poate însemna asta, iar nefericitul ia un leşin instantaneu şi perfect verosimil.

După care aceeaşi Charlotte (nimfomana de "azi") profită de penisul falnic, rămas erect şi îi provoacă febril si manual o ejaculare din spermă amestecată cu sânge. Imediat după, năclăită pe mâini, pe faţă, pe păr, peste tot, face urgent rost de un imens burghiu mecanic (orgia sadică se desfaşoară într-o magazie) şi începe să-i găurească complet-anesteziatului gamba, direct prin blugi, dorind probabil să-l răstignească or something, nu ştiu sigur, căci stomacul şi psihicul meu, deopotrivă, au cedat şi i-am dat un rapid "switch off".

Of, dar aflu ieri că am pierdut cel puţin o scenă tare, în care ea se auto-mutilează, tăindu-şi cu foarfeca labiile! Mi-a relatat-o a doua zi un nepot, care atunci când a văzut filmul, la cinema, avea aproape 17 ani. Acum e major, chiar şi în America poate merge legal la Nymphomaniac 2, însă, numai dacă n-o să aflu eu, întrucât i-am promis că de-l prind, îi trag o bătaie soră cu cenzura!

Îmi zice scorţos că a mai vazut el filme porno, "a lot" chiar, de pe net, şi îi zic că foarte bine a făcut. Exact acolo trebuie să le vadă şi de acum încolo, şi nu la cinematograf, unde s-ar putea umple de exchibiţionism si voyeurism, care de ce nu s-ar lua şi ele, aşa cum, în opinia majorităţii preopinenţilor mei de la articolele precedente, se ia şi homosexualitatea? Chiar aşa, oare dacă ne uitam mult (4 ore, de pildă) la "Nymphomaniac", nu am avea şi noi "şansa" să devenim nimfomane sau satiromani, niţel măcar? 

Îi bag apoi, cu aer preţios, şi un "text din arhivă", din Gabriel Liiceanu, care zicea pe undeva—îl parafrazez—că noi, oamenii, ca să fim oameni, şi nu animale, trebuie musai sa păstrăm ceva al nostru şi numai al nostru, un mic secret, un mister, o cenzură interioară, o urmă de de sensibilitate, un miez de pudoare umană, pe care le putem împărtăşi—printr-o unică excepţie—doar cu perechea noastră, nu cu gaşca sau cu sala. Adaug că "miezul" acela ar putea fi chiar copulaţia—"intercourse", îi traduc—, momentul şi imaginea împreunării, şi nu nuditatea, organele genitale în sine, simple podoabe accesorii, futile în lipsa perechii lor funcţionale. 
 

Nu s-ar fi dus la "Nymphomaniac" fără reclama provocată de efemera interzicere, îmi zice (sincer, eu cred că nici n-ar fi auzit de el), pentru că nu i-a placut "Antichrist"-ul, la care a ajuns întamplător, într-o plimbare la mall, incitat fiind de interdicţia (18+) pe care o avea.
 

Ma întreabă dacă merită să meargă la film, îl intreb ce nu i-a placut la Antichirist. Îmi zice ca a fost "cool", pe partea horror, dar parcă nu suficient de erotic - cam naşpa tipa. În rest, n-a priceput nimic, îmi şopteşte, parcă să nu-l audă hipsterii de la masa de lângă noi. Îl liniştesc, nimeni n-a priceput mare lucru, nici măcar regizorul. Poate Tarkovsky, căruia ii este dedicat filmul, să fi putut întelege mai mult, de-ar mai fi trăit si supravieţuit până la sfarşit...

Trebuie sa vă spun ca nepotul meu nu e prost deloc, e doar prea tânar, n-are timp. Îi explic ca Lars era foarte deprimat când a filmat, dupa cum el însuşi a mărturisit, şi că el crede ca natura umană e eminamente rea. Admit, şi eu cred aşijderea, doar că eu, făcător de film de-aş fi, ca un admirator al lui Churchill, Roosevelt & Co, cum sunt, şi nu al lui "von" Hitler, ca el (asta e tot din "confesiunile" marelui regizor), aş încerca mai degrabă să surprind ipostazele ei pozitive, conjunctura în care, totuşi, oamenii devin mai buni. Nu de alta, dar cui i-ar folosi să-mi contaminez semenii cu depresiile şi dezamăgirile mele? 

Gânduri post-scriptum. Dacă tot consideră von Trier (ca şi comisia CNC reloaded + cca. 90% dintre tinerii intelectuali români) ca sexul explicit (si nu cel sugerat, cum se încăpăţânează sa creadă pudibondul de mine) ţine de arta cinematografică, de ce nu foloseşte oare în scenele alea "hot & true" artiştii, pe cei adevaraţi, şi apelează la actori de filme porno? Btw, ştie cineva să-mi spună cât or fi câştigat ăia doi pentru cele 5 secunde de "intercourse" la duş (în "Antichrist")? Dar penisul erect ce onorariu o fi avut? Dar toate falusurile si vulvele din "Nymphomaniac"?! ...Am luat-o razna, iertaţi-mă... 

   Postfatā: s-a dumirit, în sfârsit, si  Cristian Tudor Popescu cum stā treaba cu Nymphomaniac II, azi (luni,10 februarie). 

Sā-l ierte Dumnezeu pentru cā, alāturi de marea masā de "intelectuali de bine", a pus umārul din greu la disparitia uneia din putinele semne de normalitate din tara asta, interzicerea vol.2!