Sicario şi Bush v. Obama

În mijlocul filmului, vedem o ceartă între un alb căruia îi plac texanii jucat de un actor care l-a jucat pe domnul George W. Bush certându-se cu un avocat care e împotriva războiului şi care este negru. Dezbaterea politică Bush v. Obama revine, acum pe marele ecran.

Sicario este un film despre politica americană şi despre problema războiului. ce vor americanii să obţină prin război şi ce sunt dispuşi să facă pentru a obţine ce îşi doresc. Din acest motiv, povestea începe cu descoperirea unei orori. Americanii trăiesc într-un paradis care nu se compară cu iluziile europenilor, pentru că americanii sunt înarmaţi. Pacea prosperă a ordinii liberale este serioasă. Consecinţa este că ignoră faptul că majoritatea oamenilor trăiesc tiranizaţi într-o lume în care alternativele par să fie barbarism şi haos. Asta este revelaţia necesară poveştii--altfel, nu s-ar întâmpla nimic. Această revelaţie este sfârşitu inocenţei şi ridică problema justiţiei.

În Europa, întrebările despre justiţie nu sunt luate în serios. Toţi oamenii ştiu că orice ar zice, nimic nu se poate schimba. Din acest motiv, orice crime se întâmplă trebuie pur şi simplu uitate. Acolo unde nu există vreo asociaţie serioasă între oameni, asta vine destul de uşor. Americanii sunt diferiţi. Răspund, uneori, la atacuri teroriste cu războaie pe care europenii nici măcar nu şi le mai pot imagina, dar care făceau parte o dată din ordinea imperială europeană, înainte de vremea bunicilor...

Drumul de la viaţa într-o pace prosperă până în iad este destul de lung şi şocant din acest motiv, dar uneori oamenii vor să-l vadă parcurs. Ciudăţenia situaţiei noastre este evidentă la film: Te aşeyi pe scaun în cinema, încep reclamele prin care diferite corporaţii îţi promit paradisul terestru pentru o sumă modică şi te încurajează să crezi că viaţa adevărată este o serie de fantezii vulgare. Apoi încep reclamele la filme, unde vezi spectacole despre sfârşitul lumii, distrugere şi teroare, unul peste altul. Este ceva neînregulă în această juxtapoziţie. Apetitul şi furia sunt la vedere, dar de neînţeles!

Ceva similar se întâmplă cu acest film. O dată ce îl vedeţi--sau vedeţi trailerul mai jos--veţi afla ce fel de oameni sunteţi. Nu există decât două feluri de oameni în lumea asta. Cei care văd asemenea spectacole şi se întreabă, ce caută o femeie frumuşică în iadul ăsta? Şi ceilalţi. Filmul ridică în mod repetat întrebarea şi oferă răspunsuri destul de serioase.

Femeia, Kate Macer, este un agent FBI într-o unitate tactică care caută nişte ostatici. Descoperă însă o oroare--o casă în ai cărei pereţi sunt ascunse cadavre. Din acel moment, este şi ea moartă. Nu poate uita ce a văzut şi vrea să oprească monştrii care pot face aşa ceva. O experienţă similară au avut americanii când au descoperit lagărele de exterminare în Europa. De data asta, barbarii sunt mexicani. Oameni care trăiesc într-un lux european şi dau ordinele pentru măceluri halucinante. O lume în care cadavrele sunt nu ascunse de poliţie, ci poliţişti expuşi public. Nedreptatea este faptul politic cel mai important în acea lume--acea lume este iadul

Aşa ajungem la graniţă. Graniţa dintre America şi Mexic, dintre lege şi fărădelege, dintre ordine şi haos, dintre politica internă şi politica externă, dintre pace şi război, dintre poliţie şi armată, dintre democraţie şi tiranie, dintre transparenţă şi secrete. În Nord, este un oraş american, El Paso, Texas. În Sud, un oraş mexican, Juarez. Ce este invizibil în lumea noastră civilizată este la vedere în lumea lor necivilitată. Acesta este adevărul înscris pe un deal: Biblia este adevărul. Adevărul pe care oamenii trebuie să îl înveţe din Biblie este că trăiesc în iad. O dată ce americanii văd asta, trebuie să decidă ce pot face pentru a opri măcelul.

Dacă vă plac filmele de acţiune şi thriller-ele, acesta este cel mai bun lucru apărut la cinema în 2015 şi probabil că nu va mai veni unul la fel de bun. Vă recomand eseurile mele dacă vă interesează analiza psihologică şi politică a filmului. O parte din acţiune, introducere unor poliţişti banali într-o lume şocant de barbară aduce aminte de un thriller chiar mai bun, End of watch.