Criticul muzical Liviu Zamora, despre Eurovision 2015: „Voltaj nu s-a făcut de ruşine, poate că piesa a fost tristă şi nu a fost înţeleasă“

Cronicarul muzical Liviu Zamora a venit la Adevărul Live pentru a comenta evoluţia trupei Voltaj pe scena finalei Eurovision 2015, dar şi pentru a analiza cele trei piese de pe podium.

Liviu Zamora, cronicar muzical şi blogger adevarul.ro, a explicat importanţa participării României la un concurs de o asemenea anvergură, a analizat spectacolul din acest an, care s-a desfăşurat pe impresionanta scenă din Viena, şi a comentat prestaţiile ţărilor de pe podium – Suedia, Rusia şi Italia. 

Totodată, criticul a comentat şi evoluţia reprezentanţilor României, trupa Voltaj, care s-au clasat pe poziţia 15, cu piesa „De la capăt/ All over again“.

Måns Zelmerlöw, reprezentantul Suediei, a fost desemnat câştigătorul Eurovision 2015, piesa sa, „Heroes“, acumulând 365 de puncte. Poziţia secundă a revenit reprezentantei Rusiei, Polina Gagarina, cu piesa „A Million Voices“, care a strâns 303 puncte. Podiumul a fost completat de Italia, datorită grupului Il Volo şi piesei „Grande Amore“, care a acumulat 292 de puncte.

Liviu Zamora a colaborat cu Radio România, unde a realizat şi prezentat emisiuni muzicale notabile, lucrând alături de Florian Lungu, Florian Pittiş, Titus Andrei şi Paul Grigoriu. De asemenea, a făcut parte din echipa care a fondat primul post de radio independent din România, Uniplus Radio, unde a realizat şi prezentat emisiuni muzicale de mare succes. A lucrat în presa scrisă organizând şi scriind în primele ziare muzicale ale anilor 90, printre care, „Metronom“, „Rocker“, „VoxPopRock“. Din 1986 a lucrat ca redactor şi regizor muzical la ProTV, Antena 1, National TV, Euphoria TV, TVR1, Kanal D. Este de câţiva ani buni pe Facebook, având o pagină interactivă numită JazzandBlues AlaCarte, iar din 2014 este blogger „Adevărul“.

Cele mai importante declaraţii:

„Adevărul“: Cum vi s-a părut show-ul de la Viena, în ansamblu. Foarte mulţi fani şi jurnalişti au apreciat spectacolul organizat de austrieci, lăudând scena, luminile.

Liviu Zamora: Eurovisionul a ajuns la o ediţie aniversară, a fost un standard care a crescut de la an la an. Acest standard este susţinut de două echipe de televiziune, transmisiile sunt dublate în cazul unei probleme. Show-ul a adus o ploaie de lumini, de cadre, e Nirvana unui show de televiziune. Eurovisionul e ca şi un meci de fotbal. Ca şi ceilalţi români, inima mi-a ticăit când primeam puncte. Poziţia pe care o are o piesă nu reprezintă neapărat valoarea ei.

Cum vi s-a părut că s-au prezentat românii, ce părere aveţi despre piesă?

S-a cântat corect, partea finală cu ultima strofă în engleză îţi intră la inimă, se potriveşte. M-am bucurat că o trupă pop-rock ca Voltaj a schimbat moda pieselor ţipătoare. Voltaj nu s-a făcut de ruşine, poate că piesa a fost tristă şi nu a fost înţeleasă. Cronicarii din afară spuneau că cerem milă. Piesa făcea parte din şirul de 27 de piese pe care le-am ascultat. A fost o piesă la înălţime.

Mesajul a fost unul potrivit pentru scena Eurovision?

Mesajul nu e tocmai potrivit, se adresează românilor. E vorba de o problemă serioasă. Pur şi simplu îţi merge la inimă. A fost o piesă bine interpretată. Una dintre problemele românilor este că ne culpabilizăm, din această cauză încercăm să arătăm cine suntem noi. Locul 15 a fost onorabil, să facem o pararelă cu Mihai Trăistariu e ca şi cum compari mere cu pere. Faptul că ajungi în finală e un lucru meritoriu.

Un alt aspect apreciat şi criticat deopotrivă a fost alegerea trupei Voltaj de a interpreta piesa în variantă bilingvă. Vi s-a părut un avantaj sau un dezavantaj?

Oamenii nu prea mai au timp să asculte piesele cu atenţie. Poate din grabă piesa nu a fost neînţeleasă. Piesa asta sună atât de bine în limba română, iar refrenul din final compensa faptul că s-a cântat în două limbi. Eurovisionul este un show de televiziune, camerele zboară în jurul tău, acum şi podeaua intra în ansamblul vizual. Organizatorii publică dinaintea concursului piesele, aşa că oricine poate să asculte. Eu nu le-am ascultat, am vrut să fie acel impact al ascultării.

FOTO Eduard Enea

Ce părere are Liviu Zamora despre piesele de pe podium

Suedezul Mans Zelmerlow a ieşit învingător, cu piesa „Heroes“, care a avut un total de 365 de puncte. Cum apreciaţi evoluţia lui?

Acel omuleţ din lumini intră în spectacol. Mi s-a părut bună ideea. Asta a fost una dintre piesele care mi-au plăcut, cu influenţe country, e genul de beat care merge acum. El e un tip frumos, asta contează la vot. S-a ţinut bine în interpretate, merita locul întâi. Eurovisionul se dădea şi în vremea comuniştilor, pe vremea când a câştigat ABBA. Totul mi se părea interesant prin idee, prin atitudine. Iar Suedia are potenţial. Poate pământul acela degajă un sunet frumos care intră în mintea interpreţilor. Mi-a plăcut Loreen, în 2012, piesa avea o încărcătură extraordinară. Mi s-a părut un om cu totul şi cu totul special, chiar dacă albumul ei nu a avut succes.

Nu mi se pare că piesa a fost plagiată. E o discuţie mare, legea spune că nu ai voie să iei mai mult opt măsuri dintr-o piesă. Cu ani în urmă am vorbit cu Vanilla Ice care mi-a spus că a plătit un milion de dolari pentru drepturi de autor. La un moment dat, neintenţionat poţi să atingi un sunet. Tot opt note există pe portativ. Piesa a plăcut, ce mai contează.

Poziţia secundă la Eurovision 2015 a revenit reprezentantei Rusiei, Polina Gagarina, cu piesa „A Million Voices“. Despre ea ce puteţi să spuneţi?

Piesa aceasta mi-a rămas în minte, o piesă extraordinară, o piesă cu multă emoţie şi sensibilitate. În finală a cântat-o şi mai bine. Era o piesă de locul întâi. Piesa Rusiei a fost compusă de suedezi şi cumpărată de ruşi. A fost o piesă valoroasă, mi-ar plăcea să o mai ascut pe această interpretă. Foarte frumoasă punerea în scenă, subliminal se transmite un mesaj, totul a fost gândit în amănunt.

Podiumul a fost completat de tenorii italieni din grupul Il Volo, câştigătorii festivalului San Remo, care au reuşit să strângă 292 de puncte cu piesa „Grande Amore“. Cum vi s-au părut?

O surpriză. Se spune că orice italian poate să cânte. O piesă foarte bine interpretată, cu urcuşuri, o piesă aşa cum ne-au obişnuit italienii. O piesă clasică, foarte bine echilibrată. Până la urmă ce alegi? Clasicul sau modernul? Ei aduc în actualitate bucuria cântecului de operă.

Aş vrea să vorbim puţin şi despre sistemul de votare, pentru că au fost mari discrepanţe între votul publicului şi cel al juriilor de specialitate din fiecare ţară. Spre exemplu, conform televotingului trofeul Eurovision ar fi revenit Italiei, au fost diferenţe mari şi în ceea ce priveşte România, spre exemplu, în Italia, potrivit televotingului, România a primit 10 puncte, însă juriul ne-a plasat pe penultimul loc, anulând astfel votul publicului. Este un sistem de votare corect, să zic aşa, care dă roade?

Publicul votează emoţional, aici intervine juriul. Un ochi de specialitate este bun. Mi se pare că este corect, n-aş mai vrea să fie votul pe ţări. Anul acesta votul pe considerente geopolitice a fost mai puţin vizibil. A fost mai cumpătat, s-a văzut că s-a votat astfel. Asta e democraţia, îi dai omului orice posibilitate. Asta e tendinţa actuală, în final, în orice concurs, contează ce place publicului. Avem darul de a critica, dar puţini ştiu ce înseamnă să ai inimă, există o presiune fantastică. Este o mare provocare, să treci onorabil de finală este de apaludat. M-am bucurat foarte mult că românii din Austria s-au implicat. Iar băieţii de la Voltaj sunt nişte oameni extraordinari. Mă bucur că au avut şansa să ne reprezinte. Se pare că se urmăreşte tendinţa. Eu mă bucur că am văzut steagul românesc. La fel şi ideea organizatorilor de a construi punţi, avem nevoie de aşa ceva.

Eu cred că e o scuză să ne considerăm din altă ligă. Primarul din Bucureşti nu cred că ar fi fost încântat să contruiască o sală la standarde înalte pentru anul viitor dacă România ar fi câştigat.

„Ceea ce rămâne în urmă este emoţia“

Ce înseamnă pentru un artist român participarea la Eurovision?

E un lucru meritoriu, acolo este crema, e de ajuns să te vadă un om. Poate că nu ar fi fost bine să facem o piesă cu mesaj trist. Poate un străin ne-a criticat şi ne-a spus că e problema noastră. Poate că telespectatorii se uită la Eurovision pentru a se distra. Pe de altă parte, Eurovisionul poate să fie o rampă pentru Voltaj, poate să pătrundă în casele mai multor oameni.

Pe de altă parte, în alte ţări, cum este cazul Suediei, selecţia naţională pentru Eurovision este un eveniment important, în România nu are totuşi o asemenea amploare. Luminiţa Anghel chiar spunea, citez, „românii nu dau doi bani pe Eurovision“. Dvs. Ce credeţi?

Artiştii pot să exagereze. Poate oamenii s-au plictisit, dar online-ul o să aibă succes. Oamenii vor să vadă ceea ce vor ei, când vor ei. Asta este realitatea. Publicul de televiziune e din ce în ce mai puţin numeros, se poate imputa faptul că televiziunea nu mai este ce-a fost. Faptul că Australia a fost în concurs a fost un lucru deştept.

Monica Anghel, de asemenea, a declarat, chiar ieri în platoul Adevărul Live, că nu prea mai are sens să participăm, pentru că nu am reuşit să câştigăm în atâţia ani, participarea presupune mult efort financiar . Are dreptate, chiar nu este important ca România să fie acolo, pe o scenă europeană? În plus, ne numărăm totuşi printre cele cinci sau şase ţări care în ultimii ani au reuşit să treacă mereu de semifinale. 

Ar trebui să găsim bani pentru lucrurile care contează. Eu zic că face bine ţării să se audă acolo. Eurovision este un spectacol de televiziune. Mi-a plăcut să văd România pe podium, mi-a plăcut Dan Bittman, mi-a plăcut şi de Paula Seling. Şi Mihai Trăistariu rămâne în istorie cu piesa „Tornero“. Ceea ce rămâne în urmă este emoţia.