Adrian Enescu: „Sunetele sunt o colecţie de povestiri, spuse cu o voce seducătoare”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În plin Concurs Internaţional George Enescu, Bucureştiul va răsuna diseară şi de acordurile lui Adrian Enescu. Influentul compozitor contemporan semnează muzica spectacolului “Bach in Showbiz”, susţinut astăzi de mai tânărul său amic Zoli Toth în Piaţa Unirii, la ora 19.00, în deschiderea Zilelor Bucureştiului.

Mă simt privilegiat că Adrian Enescu a răspuns acestui chestionar, nu s-a lăsat deloc uşor convins. E o oportunitate să-l cunoaşteţi şi altfel pe Celălalt Enescu, omul cu a cărui muzică poate aţi crescut, ca şi mine. Iar la sfârşitul chestionarului, tot ca şi mine, veţi putea conchide că marea muzică românească reclamă şi lansarea unui Festival Adrian Enescu.

De ce vă temeţi cel mai tare?
De linişte.

Care e prima dumneavoastră amintire?
Am descoperit muzica de unul singur, sau muzica m-a ales pe mine. Tot ce era ritm si sunet mă fascina. Îmi aduc aminte: stăteam pe podul Basarab şi ascultam polifonia (cântatul pe mai multe voci) care se compunea din ritmurile roţilor de tren, din aburii scoşi de locomotive combinat cu şuieratul grav sau ţiuit, cu murmurul oamenilor, cu zgomotul maşinilor. În scurt timp, am devenit dirijorul, solistul şi compozitorul acestui ansamblu.

Pe cine admiraţi cel mai mult şi de ce?
A “admira pe cineva” pentru mine înseamnă “a te cunoaşte“. Eu cred că “a te cunoaşte“ de fapt înseamnă două lucruri:
1. a te auto-analiza
2. a avea un model
Răspund la cele două puncte:
1. fiind vorba de mine însumi, sunt îngăduitor!
2. pot deveni epigon!

Ce vă place la înfăţişarea dumneavoastră?
Aripile. Momentul în care îmi întind aripile şi mă avânt în zbor!

Care e cel mai preţios lucru pe care îl deţineţi?
Condiţia de creator de muzică a fost cheia cu care am deschis multe uşi şi modul meu de supravieţuire. Pentru mine, muzica este ceea mai frumoasă şi complexă artă. Pot să ascult muzica la infinit. A fi compozitor înseamnă rezistenţă fizică şi psihică. Să nu te doboare nici insuccesele, dar nici succesele. Până la sfârşit rezistă numai cine iubeşte cu adevarat arta.

Cine ar juca rolul dumneavoastră într-un film?
Şi dacă ar fi numai un film documentar? Cred că important nu e cine “joacă” , important este ce se spune.

Ce vă reproşaţi cel mai des?
Personajele stranii aflate la intersecţia cinismului şi a prostiei care se agită în jurul meu şi pe care uneori le bag în seamă.

Ce aţi fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-aţi fi ales actuala carieră?
Aş fi ales să fac Muzică. Pentru că “SUNETELE” sunt o colecţie de povestiri, spuse cu o voce seducătoare, pline de fantastic, farmec şi îndrăzneală.

Cum vi se spunea când eraţi mic?
Ca şi astăzi, nu am avut porecle.

Care e cea mai mare realizare a dumneavoastră?
A fi compozitor.

Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre dumneavoastră vreodată?
Săraca mama mea a ajuns pe masa de operaţie. Anestezistul vrea să fie drăguţ, să destindă atmosfera. O întreabă candid: “Doamnă, purtaţi numele unui mare compozitor?“. Replica mamei a venit instantaneu: “Da! E fiul meu“.

Cum aţi dori să-şi amintească posteritatea de dumneavoastră?
De foarte multe ori m-am intrebat dacă cineva îşi va aminti. Şi cum? În fond, nu e treaba mea! Eu am conjugat verbele A FI şi A AVEA cât mai corect şi coerent.

– Adrian Enescu e unul dintre cei mai apreciaţi compozitori contemporani români, lucrările sale fiind deschizătoare de drumuri atât în muzica de film, cât şi în cea electronică.

Articol publicat şi pe blogul personal.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite