VIDEO Cajon–ul

Orice obiect este un potenţial instrument muzical, la fel cum oricare dintre noi se poate exprima muzical, în funcţie de dorinţă şi pregătire. Odată atinse, obiectele vibrează în funcţie de cum le atingem. Mai exact, rezonează în funcţie de nivelul nostru de vibraţie.

Rolul primordial al ritmului în tot ceea ce există implică legătura noastră naturală cu tot ce ne poate ajuta să ne exprimăm. Daca literele au ajuns să exprime doar cuvinte, instrumentele s-au perfecţionat şi s-au diversificat, completând comunicarea. Majoritatea instrumentelor pe care le folosim acum au pornit de la invenţii primitive, venite din inspiraţie, necesitate sau nevoia de completare.

Instrumentele s-au perfecţionat şi s-au diversificat, completând comunicarea

Nimeni nu a construit un pian din prima, la fel cum nimeni nu a acordat la început instrumentele cu tuner şi cheie. Corzile erau din intestine de animale, lemnul era cioplit manual, iar cutiile de rezonanţă erau reglate numai după simţ, în lipsa aparatelor de măsură. Valoarea instrumentului era dată de emoţia şi talentul celui care-l folosea, nicidecum de firma producătoare. Niciuna dintre aceste informaţii nu are conţinut nostalgic, ci ne trimite la posibilitatea de a ne apropia mai uşor de instrumentele muzicale, cu posibilitatea de a alege între a le cumpăra şi a ni le construi singuri.

Important e să le considerăm ca fiind o parte din existenţa noastră, profesionişti sau amatori deopotrivă. O vioară e mai greu ce construit, în schimb un instrument de percuţie este mai accesibil. Astfel ajung la cutia care mă fascinează de mulţi ani, pe care am descoperit-o într-o sală de repetiţie şi care-mi descrie perfect infinitatea de posibilităţi de exprimare, pornind doar de la trei lovituri de bază.

Povestea cajon-ului începe tot cu sclavii africani, care, ajunşi în actuala America Latină, mai exact în Peru, au fost nevoiţi să-şi cânte muzica improvizând alte instrumente asemănătoare cu cele care le-au fost confiscate şi interzise de către coloniştii spanioli. Aşa s-a ajuns la mese, linguri şi orice fel de cutie. În secolul al XVIII- lea, Cajon-ul (se citeşte cahon), cuvânt derivat din ”caja”(cutie), era o simplă cutie de lemn, acum este un instrument cu multe forme şi aplicaţii, folosit în tot mai multe genuri muzicale, pornind de la muzica afro-peruană şi flamenco, ajungând la aproape orice ansamblu predominant acustic. Zamacueca, devenit Marinera, este dansul traditional peruan care a folosit mai întâi cajonul. (FOTO: cajonbox.com)

Din Zamacueca  s-au nascut Cueca în Chile şi Zamba în Argentina. În Cuba, cajonul a fost folosit în Rumba Yambu. Marele avantaj, încă de la început, este că se poate sta pe instrument, în timp ce pot fi folosite multe alte instrumente. Practic, e singura caracteristică rămasă de atunci, pentru că între timp, mai exact pe parcursul a două sute de ani, sertarul, lada de fructe sau de peşte a ajuns o cutie de rezonanţă bine calibrată, în plină dezvoltare în ceea ce priveşte materialele din care este făcută, derivatele şi tehnicile adaptate.

Cajon-ul (se citeşte cahon), cuvânt derivat din „caja”- cutie, era o simplă cutie de lemn, acum este un instrument cu multe forme şi aplicaţii, folosit în tot mai multe genuri muzicale, pornind de la muzica afro-peruană şi flamenco

La începutul anilor `70, compozitorul peruan Caitro Soto a oferit cadou un cajon lui Paco de Lucia. Atras imediat de sunetul cutiei, acesta a mai cumpărat unul şi astfel cajonul a devenit parte din flamenco. Cajonul este construit din lemn de mestreacăn, brad sau alte esenţe mai exotice, partea din faţă fiind dintr-un placaj mai subţire. Înălţimea variază de la 40 la 50 de centimetri iar părţile laterale formează un pătrat cu latura de aproximativ 25 de centimetri.

Există cam trei tipuri principale de cajon: cel tradiţional, cu partea de sus puţin desprinsă în părţi, care asigură sunetul plesnit, partea dinspre mijloc generănd basul (echivalentul tobei mari), urmat de cajonul ”snare”, care are în interior un sistem de corzi din metal şi alte accesorii care produc sunetul specific tobei mici. Al treilea tip cuprinde orice hibrid derivat din cajon, în combinaţie cu alte instrumente tradiţionale. De aici avem cajonga, sau bongo cajon, cu suprafaţa rezonantă situată deasupra, folosite cu tehnica de conga sau bongos, precum şi multe alte construcţii constituite în adevărate seturi care pot suplini sau completa setul clasic de baterie.

De curând se poate ataşa o pedală pentru obţinerea sunetului de tobă mare, acţionat de picior. În partea din spate este plasată o gaură care elimină presiunea şi prin care se preia sunetul. Preluarea se poate face cu un microfon (Shure SM57, AKG C451 sau Neumann KM 184)) situat la aproximativ  10 centmetri de gaură sau cu un microfon (Shure Beta91) plasat în interior, pe podeaua instrumentului. Mâinile sunt baza interpretării la cajon, dar pot fi folosite şi periuţe sau alte accesorii care nu distrug suprafaţa principală. Cel mai interesant aspect legat de acest instrument este varietatea de sunete şi stiluri pe care le putem personaliza, pe baza câtorva procedee clasice, inspirate din Flamenco sau Tondero.

Cel mai interesant este atunci când ne formăm propriul stil, in care palma, degetele şi pumnul exprimă exact ce ştim, dar mai ales ce simţim din punct de vedere ritmic, în relaţie cu muzica abordată. Şi piciorul poate fi folosit, pentru estompare sau ”glissando”. Surprinzătoarea flexibilitate face din cajon un partener de studio, concert sau distracţie. Dincolo de motivaţia egoistă a folosirii oricărui instrument pentru propria preamărire, există o latură profundă, intimă, care ne oferă posibilitatea de a ne adresa dincolo de cuvinte cu ajutorul instrumentelor muzicale, de a vorbi din interior sau de a-ţi echilibra interiorul prin exerciţii de exprimare articulată. Acest echilibru uşureaza comunicarea cu cei din jur şi subliniază ideea de interdependenţă.

Heidi Joubert şi Giovanni Spadoni interpretează piesa „Love trip” - compusă de Giovanni (cajonbox.com):

Luând exemplul formaţiilor solid construite şi menţinute, putem transpune acest mod de abordare în relaţia cu cei din jur. Cajonul, precum şi marea majoritate a instrumentelor de percuţie, poate însemna divertisment şi terapie.

La fel ca în momentele tihnite de discuţii între prieteni, luaţi instrumente, cumpărate sau construite acasă, ascultaţi-vă unii pe alţii şi veţi realiza importanţa încrederii reciproce şi a valorilor comune. De aici s-a pornit şi tot aici trebuie să se ajungă.