Cum a fost la JazzPiknik

Weekend-ul trecut a avut loc a şasea ediţie a festivalului de muzică jazz din Paloznak, Ungaria. Locaţia perfectă pe malul lacului Balaton şi artiştii de renume au făcut ca să mă întorc a doua oară cu zâmbetul pe buze de la acest festival. Este un festival micuţ, intim, cochet, cu mâncare foarte bună şi un vin alb excelent din zona lacului. Muzica este doar un plus care te aduce mai aproape de starea ideală.

Am plecat vineri seară, după serviciu, cu o maşină de pe Oskar, BlaBlaCar-ul maghiar. Un alt cuplu mergea în acelaşi loc. Am ajuns acolo şi ne-am luat o caravană în camping-ul din Alsoors. Camping-ul era, ca de obicei, plin de lume din Olanda, Polonia, Cehia, Slovacia, Danemarca, Ucraina, Slovenia etc.

Vineri seară am văzut Mario Biondi şi o artistă maghiară cu trio-ul ei. Mario Biondi ne-a dat pe spate cu vocea lui perfectă, inconfundabilă, groasă şi caldă în acelaşi timp. Bineînţeles că am ascultat This Is What You Are dansând şi ovaţionând cu toată lumea. Apropo de lume, anul trecut a fost mai multă lume la Earth, Wind, and Fire. Probabil şi anul acesta fusese mai multă lume la Kool and the Gang, dar a fost joi seară şi noi nu am putut să ne luăm liber.

Sâmbătă seară ne-am dus mai devreme şi bine am făcut. Random Trip este un concept superb, în care doi membri permanenţi invită tot felul de artişti să cânte cu ei, astfel toate concertele lor arată diferit. De data asta au invitat un saxofonist, Des Laszlo, şi o tânără solistă, Lili, iar show-ul a fost garantat. Am fugit repede la o scenă mai mică să vedem Sarik Peter Trio care îl invitase pe eclecticul Berki Tamas să cânte cu ei de data asta. Apoi am fugit iar la scena mare, unde cânta energicul Matt Bianco. Sincer să fiu, nu mi-a plăcut la fel de mult ca Mario Biondi, dar se pare că este mai faimos în lumea jazz-ului, în care eu abia am intrat. Vă las pe dumneavoastră să comparaţi.

Şi ca un bonus, am mâncat pentru prima dată mâncare tradiţională rusească. Nu pot să spun că mi-a plăcut, dar nici rea nu a fost. În final pun două poze cu jocurile de lumini de la festival, ca să vă dea o imagine completă a cum arată festivalul şi cam ce senzaţie se trăieşte acolo.

Ce este mai nasol la festival este că nu prea găseşti cazare în Paloznak. Cine ştie Balatonul poate confirma că satele de viluţe din jurul lacului nu sunt pline de hoteluri, ci de vile private care nu sunt chiar dispuse să închirieze camere. Aşa că a trebuit să stam la câţiva kilometri distanţă în primul camping şi să mergem pe jos seară de seară. Ceea ce nu e rău, însă la întoarcere când eşti obosit poate fi un mare disconfort. Per total, muzica, locaţia şi vinul fac toţi banii. Festivalul nu e ieftin, dar nici scump pentru standardele maghiare.