EXCLUSIV INTERVIU Peter Gabriel, cântăreţ: „Sunt nerăbdător să vizitez Bucureştiul“

Artistul cu o mie de măşti, care a jonglat de-a lungul carierei cu rockul progresiv cu iz teatral, cu muzica electronică, animaţia şi tehnologia avansată, a povestit în exclusivitate pentru „Adevărul“, prin intermediul organizatorilor de la Emagic, ce înseamnă turneul „Back to Front“

Muzicianul britanic Peter Gabriel (64 de ani) va concerta pentru prima dată în România, pe 8 mai, la Pavilionul Central Romexpo. Artistul, care a cunoscut faima în anii ’70 ca solist şi flautist al formaţiei de rock progresiv Genesis, a ajuns la inimile oamenilor într-o manieră neconvenţională, cucerind scenele din întreaga lume prin costumele fosforescente, recitând poezii uneori ciudate şi fără sens, uimind audienţele prin versurile sale şi dând naştere unor curente muzicale caracterizate la vremea respectivă ca fiind „revoluţionare“. 

La mai bine de un sfert de secol de la lansarea celui mai cunoscut album din cariera sa, „So“, excentricul cântăreţ este aşteptat de fanii din România.

Adevărul“: La ce trebuie să se aştepte publicul de la turneul „Back to Front“?

Peter Gabriel: Turneul „Back to Front“ va fi servit ca o masă şi va cuprinde trei secţiuni: aperitivul va fi o scurtă sesiune acustică îmbietoare, felul principal – o parte savuroasă dedicată experimentelor muzicale, în care ne-am jucat ceva mai mult cu acordurile electro, şi desertul, care va fi reprezentat de albumul „So“ în integralitatea lui, cântat de la cap la coadă, aşa cum a fost imaginat iniţial. Partea acustică va lăsa impresia că lucrăm la nişte idei şi o vom face în luminile reflectoarelor. A doua secţiune are menirea să pună la punct lucrurile, un fel de joacă matură, iar partea a treia este finalizată şi, în cazul albumului „So“, familiară. 

Cum vă simţiţi să cântaţi în ordine toate piesele de pe albumul „So”?

Ei bine, ordinea a fost schimbată atunci, în 1986. S-a întâmplat cu atât de mult timp în urmă, încât ne gândeam că vinilul va fi formatul principal pentru album. La vechile viniluri era nevoie ca piesele cu basul gros şi impozant să fie la început, deoarece canalele vinilului sunt sau pot fi mai late spre exterior şi din ce în ce mai înguste spre interior. Pentru a reproduce o notă foarte joasă, acului îi trebuie spaţiu de mişcare, aşa că am pus piesa „In Your Eyes“, care avea un bas puternic, la începutul albumului, nu la sfârşit, cum am intenţionat iniţial şi cum o vom cânta acum.

Este distractiv să cutreieri ţările cu trupa ta originală, de acum un sfert de secol?

Când ne-am gândit să readucem la viaţă această muzică printr-un turneu, am avut un sentiment puternic că trebuie să o fac în formula originală, mai ales în ceea ce priveşte tobele. Deşi am avut câţiva toboşari minunaţi care au lucrat la albumul „So“, se simţea atingerea lui Manu (Manu Katché, bateristul - n.r.) în acele înregistrări, iar el are un stil grozav, foarte muzical, care este diferit de tot ce am auzit. Aşa că nu cred că altcineva ar putea recrea muzica în acelaşi fel. M-am gândit că ar fi o bună modalitate de a face acest turneu. Acelaşi sentiment l-am trăit şi cu David Sancious, care cântă la acordeon, chitară şi pian. El interpretează „Don’t Give Up“ într-o manieră gospel care i se potriveşte de minune. David (n.r. – Rhodes, chitaristul – n.r.) şi Tony (Levin, basistul – n.r.) au fost alături de mine de prea mult timp, Tony chiar de la început. Ei sunt un fel de elemente-standard ale trupei. Avem şi noi „culori“ în trupă, printr-un accident, deoarece am început să lucrez cu o cântăreaţă scandinavă, Ane Brun, din Norvegia. 

Ea a venit în Quebec, unde am început repetiţiile, s-a îmbolnăvit şi am continuat cu două fete din trupa ei. Aşa m-am întâlnit cu Jennie Abrahamson şi Linnea Olsson. Ele sunt compozitoare şi cântăreţe foarte talentate, ambele multi-instrumentiste. Linnea cântă la violoncel noua noastră piesă, „Why Don’t You Show Yourself“, iar Jennie cântă la chitară „Solsbury Hill“.

În timp ce aniversezi albumul „So“, cât de important este să prezinţi şi noile tale piese?

Sunt destul de lent când vine vorba despre lucruri noi, dar vreau să aduc un strop de prospeţime, pentru ca oamenii să simtă că încă se produc schimbări, progrese. 

Peter Gabriel FOTO Armando Gallo

Exceptând noile melodii şi cele de pe albumul „So“, cât de greu a fost să alegi celelalte piese pentru a întregi repertoriul?

Ei bine, au fost câteva variante şi apoi am început alegerile, unele melodii mergeau mai bine în versiunea acustică decât altele. Avem această tranziţie în „Family Snapshot“, care a funcţionat foarte bine, şi am încercat să jonglăm puţin. Am simţit că acest mix este cel mai potrivit. 

Veţi vizita România cu ocazia acestui concert?

Sunt nerăbdător să vizitez Bucureştiul aşa cum se cuvine. Am mai trecut pe aici, dar niciodată nu am avut şansa de a arunca o privire.

Cei patru muzicieni ai lui Peter Gabriel

Tony Levin, 67 de ani, este un basist american, un muzician prolific încă din anii ’70. A colaborat cu nume sonore precum King Crimson, Liquid Tension Experiment, John Lennon, Tom Waits, Pink Floyd sau Lou Reed.

Tony Levin FOTO Wenn 

Manu Katché, 55 de ani, este un basist francez care a cunoscut succesul la jumătatea anilor ’80, odată cu lansarea albumului „So“, dar şi datorită colaborării cu Sting la materialele discografice „Nothing Like the Sun“ şi „The Soul Cages“.

Manu Katché 

David Sancious, 60 de ani, este un pianist şi chitarist american, care a făcut parte din prima formaţie a lui Bruce Springsteen, E Street Band, motiv pentru care în acest an a primit o stea pe Rock and Roll Hall of Fame.

David Sancious FOTO Wenn 

David Rhodes, 58 de ani, este un chitarist englez care şi-a pus în valoare stilul elegant de a ciupi corzile. El a cântat alături de artişti diverşi precum Paul McCartney, Joan Armatrading şi Roy Orbison.

David Rhodes