VIDEO 40 de ani de când Abba a făcut senzaţie la Eurovision: „Waterloo“, bătălia muzicală care le-a pavat suedezilor calea spre succes

Astăzi s-au împlinit 40 de ani de când ABBA a triumfat în cadrul concursului Eurovision din anul 1974, moment în care avea să înceapă ascensiunea muzicienilor suedezi. ABBA avea singura formaţie care nu cânta în limba engleză, dar care avea lumea la picioare.

În urmă cu patru decenii se scria primul capitol de succes al genului pop pe o scenă din oraşul britanic Brighton, cel care găzduia concursul cântecului european, în 1974. Îmbrăcaţi în costume de satin şi cu cizme cu platforme care l-ar fi făcut chiar şi pe David Bowie să pălească de ciudă, patru muzicieni suedezi veniţi parcă din neant, cunoscuţi sub numele de ABBA, au schimbat tradiţia concursului muzical şi au uimit cu un cântec care le-a pavat drumul spre celebritate, scrie „South China Morming Post“.  

„Waterloo“ era un cântec glam-pop care a trecut dincolo de orice regulă a Eurovision. Era vulgar, dar era şi distractiv. Iar atunci când a fost cântat în limba engleză, în seara de 6 aprilie 1974, a lansat calea unei cariere pline de succes care pentru următorii opt ani a făcut din ABBA singura formaţie pop care nu cânta în limba engleză dar care avea lumea la picioare, sfidând orice cote şi bariere. „Waterloo“ a devenit marca formaţiei, garnisită cu notele complexe de pian ale lui Benny şi cu vocile melodioase ale Agnethei şi ale Fridei. Costumele bizare, despre care recent s-a aflat că erau purtate pentru a evita taxele, completau prima impresie cu care ABBA şi-a făcut debutul în industria muzicală la nivel global.

Până în ziua de azi, Beatles a rămas singura trupă care a depăşit grupul suedez în ceea ce priveşte vânzările, în topul zece ar celor mai buni artişti din lume. Totuşi, ABBA a rămas o trupă favorită a radiourilor, iar în baruri, în serile de karaoke, hiturile acestora au ajuns să fie fredonate în orice colţ al lumii.

Cântăreţii vremii erau prea preocupaţi să ia cocaină în loc să facă muzică bună, dar cei de la ABBA şi-au spus: «Nu vom face asta, noi vom face melodii pop puternice cu valori la fel de puternice»“ Carl Magnus Palm, biograf al trupei ABBA

Într-o epocă în care starurile rock erau distante, desfrânate şi încercau să atragă atenţia prin solo-uri de chitară care ţineau şi zece minute, simplitatea celor patru componenţi ABBA, Agnetha, Benny, Björn şi Anni-Frid, precum şi poveştile lor de dragoste, au fost atuurile care au generat o adevărată cultură a fanilor muzicii pop, de după Beatlemania. 

„Ei erau prietenoşi, iar imaginea lor era una sănătoasă. Au luat cântecul pop, acea comunicare directă şi simplă pe care Beatles au lăsat-o în urmă, şi au impregnat-o în genul pop al anilor 1970. Nu mai era nimeni altcineva care să facă astfel la acel moment. Cântăreţii vremii erau prea preocupaţi să ia cocaină în loc să facă muzică bună, dar cei de la ABBA şi-au spus: «Nu vom face asta, noi vom face melodii pop puternice cu valori la fel de puternice»“, spune Carl Magnus Palm, biograf al trupei ABBA, fan şi prieten.

Un nume cât o conservă de peşte

Chiar şi aşa, ABBA avea semnalmentele unei trupe de succes încă dinainte de participarea la Eurovision. Cântăreaţa blondă Agnetha Faltskog era deja un star pop şi un sex simbol în ţara natală, lucru de altfel remarcat de Terry Wogan, prezentatorul Eurovision 1974, care a spus că dacă juriul ar fi fost format doar din bărbaţi, trupa ar fi obţinut mult mai multe voturi. Anni-Frid Lyngstad, bruneta trupei, reuşise să urce pe primul loc în topurile muzicale suedeze cu o piesă devenită hit, compoziţie ce fusese scrisă de iubitul ei, Benny Andresson, compozitorul formaţiei ABBA, care a primit laude alături de prietenul şi chitaristul Björn Ulvaeus.

Cei patru s-au întâlnit pentru prima dată în 1972 atunci când carierele individuale i-au adus pe aceeaşi cale şi când Bjorn s-a căsătorit cu Agnetha, acelaşi lucru întâmplându-se şi cu Benny şi Frida. La început nu au reuşit să găsească un nume potrivit aşa că au decis să se folosească de iniţialele numelor pentru a forma acronimul ABBA. Dar titulatura a venit şi cu un risc din moment ce în Suedia acelaşi nume era folosit de un brand de conserve de peşte. Anderson a pariat norocul trupei la nivel mondial pe acel nume, crezând că în afara ţării nu s-ar pune aceeaşi problemă.

ABBA a valorificat rapid succesul înregistrat la Eurovision cu single-uri precum „Honey, Honey“, „Mamma Mia“ sau „SOS“. Au urmat mai departe opt albume de studio, nenumărate hituri lansate şi un şir parcă neîntrerupt de piese care au atins primul loc în topuri de la Marea Britanie până la Noua Zeelandă. 

„Nu ştiu exact ce îi făcea atât de atrăgători, pe de o parte este vorba şi de muzica lor atemporală, vocile speciale şi aspectul întregului grup. Am simţit că am crescut odată cu ei“, spune şi Helga Van de Kar, cea care conduce singurul fan club internaţional ABBA.

Dar până şi simplitatea cântecelor lor era mult mai complexă decât se credea. Uneori cei patru petreceau săptămâni la rând doar pentru a aduce la perfecţiune o singură piesă, iar dacă nu era pe placul lor, fie o refăceau, fie nu o mai foloseau. 

Până în 1977, atunci când punk-ul făcea loc rock and roll-ului, ABBA ajunsese la apogeul carierei. Albumul „Arrival“ a fost cel mai bine vândut material discografic de până atunci, fiind cel care a dat hitul „Dancing Queen“.

Viaţa de familie şi cea profesională, pe acelaşi plan

Cei patru demonstrau că relaţia dintre viaţa privată şi cea profesională poată să facă minuni: doi buni prieteni care făceau muzică alături de soţiile lor în cadrul uneia dintre cele mai de succes trupe din lume. Dar realitatea era diferită, vedetele fiind şi ele oameni obişnuiţi. Agnetha încerca să se ferească de faimă din moment ce nu reuşea să stea foarte mult timp în prezenţa fiului ei, iar acest lucru a fost decisiv în relaţia cu dependentul de muncă Björn. Căsătoria celeilalte perechi, Benny şi Frida, s-a suprapus doar pentru scurt timp înainte ca Agnetha şi Björn să divorţeze. 

„Căsătoriile celor patru au avut un sens comun în sânul trupei pe care în alte condiţii nu l-ar fi avut. După divorţuri, ei au spus că lucrul împreună a devenit mai uşor. Au putut avea o relaţie profesională mai simplă“, mai spune Carl Palm.

În mod oficial, trupa nu s-a despărţit niciodată, pur şi simplu, după albumul din 1981, „The Visitors“, fiecare a mers pe drumul lui. De bine, de rău, ABBA rămâne una dintre cele mai puternice embleme ale Suediei, cu o popularitate care pare să crească odată cu trecerea timpului.