Cum a ratat TVR încă o ocazie de a-şi îmbunătăţi relaţia cu telespectatorii

Dacă aleşii neamului nu îşi vor aminti că azi e marţi şi, după cum bine se ştie, marţea e ziua cu trei ceasuri rele aşa că e preferabil să nu ieşi din casă, dacă liberalii nu vor boicota, cum au anunţat, de altfel, preventiv, şedinţa Comisiilor de cultură reunite şi dacă dl. Stelian Tănase nu va adresa din nou medicului său de familie pentru a se da iarăşi bolnav,

aşa cum a mai făcut-o acum vreo două-trei săptămâni, nu e deloc exclus ca actualul Consiliu de Administraţie al TVR să îşi dea obştescul sfârşit până la sfârşitul actualei sesiuni parlamentare. Ceea ce înseamnă totodată sfârşitul catastrofalei prezenţe a d-lui Tănase în fruntea SRTV.

E lucrul pe care îl înţelegem din articolul publicat ieri de Cotidianul domnului Cornel Nistorescu, unul dintre marii bursieri ai TVR, articol în care e copios citat dl. Ludovic Orban, celebrul clovn muzical al liberalilor. Care denunţă cu lacrimi de sânge, şi admit că o face, cel puţin parţial, pe bună dreptate, hulpava poftă a pesedeilor de a pune şaua pe instituţia din Calea Dorobanţi. Pesedei care, odată Stelian Tănase trimis la plimbare, îşi vor numi la conducerea TVR propriul lor om, probabil încă şi mai incompetent decât actualul PDG al TVR. Un PDG care, ajutat de un CA favorabil principalului partid de guvernământ, nu doar că va politiza încă şi mai abitir instituţia, ci îi va amplifica deriva şi îi va agrava şi mai mult decât a făcut-o Stelian Tănase situaţia financiară.

Am mai spus-o în repetate rânduri. Principala problemă a TVR nu e totuşi cea de ordin material. Acesteia i se poate găsi oricând soluţie. Marea problemă a TVR ţine de relaţia aproape antagonică cu cetăţenii României, cu cei ce plătesc regulat, dar împotriva voinţei lor, o taxă lunară de abonament pentru un serviciu pe care îl socotesc inutil şi la care apelează din ce în ce mai rar.

Dl. Stelian Tănase ştie foarte bine toate acestea, dar nu a făcut nimic de când se află în fruntea TVR spre a-i găsi un remediu. Dimpotrivă. A amplificat antagonismul printr-o grilă de programe doar pe gustul său şi în beneficiul financiar al amicilor domniei-sale. Şi numai pentru acest motiv, dl. Tănase se impune demis cu maximă urgenţă şi nu salvat din considerente politicianiste de liberali şi compromisele lor goarne.

Antagonismul invocat mai sus nu îşi află însă originea în mandatul d-lui Tănase. „Prima televiziune din viaţa ta”, aşa cum se autointitula acum câţiva ani Bătrâna Doamnă din Calea Dorobanţi, a început să nu mai fie a noastră, a românilor încă din anii comunismului. O carte datorată lui Alexandru Matei (O tribună captivantă), apărută anul trecut la editura Curtea veche şi pe care am prezentat-o la timpul oportun, a documentat convingător fenomenul. În decembrie 1989, în zilele de foc ale Revoluţiei, TVR a părut că îşi răscumpără păcatele şi că îşi regretă trădările şi laşităţile. A făcut-o, din nefericire, doar pentru puţine zile, într-o oarecare măsură din vina ei, dar încă şi mai vârtos din cea a noilor stăpâni, ajungând mult prea repede să jure iarăşi strâmb şi să informeze distorsionat. Aşa cum i-o cereau ordinele.

Unul dintre apogeurile dezinformării teveriste a fost înregistrat în zilele Marii Mineriade din 13-15 iunie 1990. Firesc era ca la 25 de ani de la acele evenimente sângeroase, Televiziunea publică să se aşeze corect şi cinstit în faţa oglinzii, să îşi rememoreze şi să îşi recunoască păcatele şi să îşi ceară iertare celor ce atunci s-au mai lăsat o dată păcăliţi de ea. Stopând, temporizând, compromiţând evoluţia democratică a României

TVR ar fi trebuit în aceste zile să ne spună adevărul despre întreruperea emisiei în seara de 13 iunie, întrerupere decisă, pare-se din altă parte decât de la etajul 13, acolo unde îşi aveau birourile şefii ei de atunci, Răzvan Theodorescu şi Emanuel Valeriu. Dar milităreşte executată de cei doi şi de alţii asemenea lor, indivizi mai albaştri la ochi, dar mai puţin cunoscuţi publicului. Despre amestecul de ştiri reale, ştiri alarmiste şi ştiri mincinoase difuzate în seara de 13 iunie şi în zilele următoare. Despre ce s-a întâmplat cu adevărat în regia studioului 4 despre care, până la întreruperea în cauză, dl. Paul Şoloc ne informa cu un licăr ironic în ochi că emite independent. Să ne spună dacă, acum dispărutul Alexandru Stark, chiar a fost lovit la cap de vandali sau doar s-a lăsat bandajat spre a amplifica emoţia şi a justifica panica şi măsurile extreme, aşa cum a declarat undeva, câţiva ani mai târziu, Jana Gheorghiu. Să îl poftească pe Tudor Barbu, azi mare aviator politic, pe atunci tânăr reporter la Actualităţi, să ne mărturisească din ordinul cui alerga ca bezmeticul pe bulevardele Capitalei devastate de mineri, obligându-şi, împreună cu colegul său Dan Roşu, cu glas răstit interlocutorii intimidaţi să dea certificate de bună purtare unei instituţii de presă care numai presă adevărată şi cinstită nu a făcut în acele zile deloc de bun augur pentru societatea democratică în care ni se promisese că vom trăi odată Nicolae Ceauşescu înlăturat de la putere.

TVR nu a făcut aproape nimic din toate acestea, deşi în fruntea ei se afla încă (aşa stăteau lucrurile azi dimineaţă) cineva care în aceste zile ne-a tot reamintit pe blogul personal ba că a fost mitingist, ba că nu a lipsit nicio zi din Piaţa Universităţii, ba că a animat-o, ba că e model de moralitate.

Nu a făcut-o ratând încă o ocazie de a face un pas, un prim pas în vederea restabilirii unei bune relaţii bazată pe adevăr cu cei ce ar putea redeveni telespectatorii ei. Păcat.