De ce lătrăm în talk-show-uri?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Moda ţipatului către invitaţi a ajuns o obsesie a multor talk-show-uri, mai ales a celor cu miez politic. Argumentul principal, în orice dispută, e decibelul. Nicidecum apelul la raţiune.

Am zis aşa: eu mă duc la orelist, cred că am ceva la urechi, mi se năzare că toată lumea zbiară, pe posturile TV. Pe urmă, însă, mi s-au destăinuit mai mulţi că asta aud şi ei, deci n-am căpiat eu chiar de tot. Moda a încolţit acum vreun an, doi, pe la Antene, Realităţi, B1-uri, chestii de-astea. Adică posturile cu invitaţi care te ispitesc să-i bălăcăreşti. Moderatorii şi chiar prompteriştii ţipă unii la alţii, probabil sunt surzi sau ţin regim fără sare şi, în mod logic, sunt deosebit de nervoşi. Molima s-a extins şi acum toată lumea latră, nechează sau cotcodăceşte, nimeni nu mai vorbeşte normal. Culmea, tonul inflamat nu apare când e vorba de hoţi, pedofili sau fufe care ne conving copiii că, de fapt, cea mai bună carieră profesională e cea de piţipoancă, de asistentă TV. Nu, răcnetele survin pe teme juridice, politice sau alte asemenea plicticoşenii. Un procuror de la Curtea nu ştiu care a făcut nu ştiu ce? Ham, ham, ham! Una de la CNA a spus ceva? Mârrrrr, mârrrrr. Un politician invitat în emisiune e din alt partid decât mogulul? Iarăşi - ham, ham, ham! Vocile piţigăiate au umplut grilele, cu dăruire şi profesionalism, vorb-aia.

Consumul excesiv de maşini dăunează grav sănătăţii

Bun, lasă-i p-ăştia care scot onomatopee la TV. Să trecem la lucruri serioase. De exemplu, eu propun ca echipa să nu-l mai oblige pe Mihai Gâdea să poarte căşti în timpul emisiunii lui. Pentru că ştiu din proprie experienţă, dacă tu vorbeşti în direct în timp ce te bate unul la cap în cască, se mai întâmplă anumite alunecări de teren. Bunăoară, mai deunăzi a spus că un tip ”a consumat maşina în stare de ebrietate”. Adevărul e că şi eu, când m-am mai matrafoxat pe la câte-o nuntă, era să mănânc de vie câte-o maşină, aşa că-l înţeleg pe bietul om. Gâdea e un băiat deştept, dar, repet, când toată regia îţi mormăie în ureche, nu te mai auzi, n-ai cum. Nu e vina lui.

Cârcotaşii de la Prima TV – Mihai Găinuşă şi Cătălin Dezbrăcatu (pe numele lui din buletin, Codruţ Kegheş) – au mai prins nişte muşte rare, ca de obicei. De exemplu, un deştept de reporter de la ProTV a spus că există ”droguri de mare risc, cum ar fi LCD-ul (a pronunţat el-si-diul) şi amfetaminele”. Vă spun sincer, am intrat în panică, eu credeam că am un LCD acasă şi că am să devin dependentă, intru naibii în sevraj, mă iau ăştia în cămaşă de forţă. Norocul meu e că bărbatul din viaţa mea mi-a adus la cunoştinţă că avem televizor LED, nu LCD, deci sunt în afara oricărui pericol. Pe urmă, am înjurat creştineşte, în spiritul sărbătorilor: băi, drogul ăla oribil e LSD (el-es-di), nu el-si-di.

O altă meteahnă nostimă de-a reporterilor e să agaţe nişte nevinovaţi care vizitează Bucureştii şi să le spună ceva de genul fazei pe care am prins-o acum câteva zile: ”Aţi venit tocmai de la Braşov aici!”. Parcă venise din Madagascar. De la Bucureşti la Braşov sunt 168 de kilometri, poţi să-i faci şi cu trotineta, dacă prinzi o zi cu inimă şi cu prostată bună.   

Pe-afară-i vopsit gardul...

Mă enervează posturile care umflă nişte titluri escroace la Breaking News. România TV (nu e singurul post care face aşa ceva, dar ăsta e exemplul care dospeşte acum în mintea mea) titrează gros: ”Unde e ascunsă Elodia – probele care răstoarnă ancheta”. Nu răstoarnă nimic, staţi liniştiţi la locurile voastre, vorba tovarăşului. Atunci când au catadicsit să difuzeze aşa-zisa ştire-bombă, totul s-a dovedit a fi o tâmpenie, nu au spus nimic interesant, nu e era nimic nou, împroşcau doar speculaţii de doi bani. Cu alte cuvinte, OTV a murit, trăiască OTV! E doar un exemplu, ciugulit de pe un singur post, dar sunt mulţi care ne insultă inteligenţa cu titluri derutante.

La acelaşi post TV, un realizator cam buimac, având el emisiune la prânz, glăsuieşte: ”Aşa cum vă anunţam la început, schimbăm subiectul şi trecem la...”. Iar ajung la şoapta fatală din cască. Omul a vrut să spună ceva, dar producătorul i-a şuierat ”neeeee, schimbă subiectul, dă-l dracului”. Păi deci cum să mă anunţi ”la început” că ai să schimbi subiectul? E o întrebare retorică.

Iar acum, în ovaţiile dumneavoastră, trecem la halca mea preferată din această rubrică: mărgăritarele reporterilor trimişi pe teren. Mi-e şi milă de ei, ştiu că sunt prost plătiţi, am aflat asta (pe surse, normal). Dar nu pot să fac abstracţie de nestematele care le ies din guriţă. Din care spicuim: ”Premierul Ponta va executa nişte declaraţii” (Dumnezeu să le ierte, na, ce să mai zic... Dar ce premier sângeros avem, pe bune!). ”Românii s-au înghesuit să-şi cumpere surprize de Crăciun” (pe vremea mea, surprizele erau ceva care-ţi agitau cordul şi-ţi rânjeau gura, dar se pare că acum îţi faci surprize singur, ca un idiot). ”Oamenii şi-au înhămat maşinile la sănii” (îşi înhămaseră săniile la maşini, că alea trăgeau, dar fie şi un lup mâncat de oaie). ”În Pasul Tihuţa a nins halucinogen!” (când halucinantul nu-ţi mai ajunge, treci la narcotice, asta e).         

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite