Florin Dumitrescu, dezvăluiri din culisele „Chefi la cuţite“: Certurile dintre noi sunt reale, uneori producătorii ne bagă în şedinţe

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sorin Bontea, Florin Dumitrescu şi Cătălin Scărlătescu fac echipă de şapte ani FOTO Antena 1
Sorin Bontea, Florin Dumitrescu şi Cătălin Scărlătescu fac echipă de şapte ani FOTO Antena 1

Chef Florin Dumitrescu (32 de ani) a vorbit despre relaţia pe care o are cu colegii săi, Sorin Bontea şi Cătălin Scărlătescu, şi a dat asigurări că toate certurile dintre ei trec la fel de repede precum apar, motiv pentru care funcţionează atât de bine împreună.

Într-un interviu pentru „Adevărul“, chef Florin Dumitrescu şi-a amintit cum a decurs prima probă alături de Cătălin Scărlătescu şi Sorin Bontea, când erau stingheri în faţa camerelor şi producătorii s-au speriat crezând că au făcut o greşeală alegându-i pentru primul sezon „MasterChef“. Totuşi, s-a dovedit că această combinaţie de temperamente a reprezentat o reţetă de succes atât la Pro TV, cât şi, mai târziu, la Antena 1. 

El a explicat şi cum de acest trio funcţionează atât de bine chiar şi după şapte ani şi a oferit detalii din culisele filmărilor pentru „Chefi la cuţite“. 

„Adevărul“: Tu, Cătălin Scărlătescu şi Sorin Bontea funcţionaţi foarte bine împreună. Cum e când se sting camerele?

Florin Dumitrescu: Suntem fix la fel. D-aia şi funcţionează show-ul ăsta. Noi suntem faimoşi pentru cât de slabi actori suntem, adică în momentul în care cineva trebuie să pună camera pe noi şi ne pune un text în mână, atunci suntem pilaf, n-avem nicio treabă. Când ni se dă text pentru reclame şi trebuie să-l spunem privind spre cameră, din zece duble poate scoatem jumătate. Aşa că, automat, în momentul în care noi ştim că suntem liberi, emisiunea se montează şi putem fi noi, începem să fim liniştiţi şi relaxaţi şi putem să relaţionăm, să interacţionăm exact aşa cum o facem şi fără camere. Noi de foarte multe ori uităm că suntem filmaţi şi de fiecare dată ţipă regizorul de emisie în cască: băi, vezi că ai sărit semnul, nu te vede camera, obstrucţionezi camera. Noi nu avem şcoală de televiziune, nu ştim să ne uităm la cameră şi să spunem frumos: bună seara, dragi telespectatori. Noi nu ştim să facem asta şi faptul că noi nu suntem oameni de televiziune ne ajută cumva. Mie încă mi se mai întâmplă să intru în platou şi să mă minunez de cât de frumos se vede. Faptul că facem treaba asta deja de şapte ani se datorează şi faptului că suntem reali.

Ieşiţi la cârciumă?

Am ieşit o singură dată doar noi trei, nu prea avem cum, suntem foarte ocupaţi, Scărlătescu e plecat mai tot timpul, Bontea a cam îmbătrânit (râde), eu am un program încărcat, deci ne găsim rar.

Vă ştiaţi de dinainte să lucraţi împreună la „MasterChef“?

Nu, nu ne ştiam, auzisem unii de alţii, dar nu ne-am întâlnit decât la Scărlătescu acasă, cu producătorul emisiunii. Şi a fost un moment din ăsta în care pur şi simplu ni s-a spus: voi trei veţi fi colegi.

Şi a funcţionat din prima?

Da, nu ne-a trimis nimeni în team building, deşi mă aşteptam la asta, să ne trimită televiziunea o lună undeva să ne cunoaştem (râde). Prima probă pe care am dat-o împreună a fost la preselecţii, regizorul ne-a pus o hârtie în mână şi ne-a zis să citim la cameră. Eram neîndemânatici, a ieşit nasol. S-au speriat producătorii – „Mamă, i-am ales pe ăştia trei, am comunicat deja şi ăştia nu vorbesc la cameră deloc“. Dar în momentul în care ne-au băgat în platou, la primul concurent a fost o demenţă totală, a fost delir, toţi vorbeam, eram relaxaţi. Şi atunci producătorii şi-au dat seama că singuri cu camera nu suntem în mediul nostru. Noi când trebuia să tragem promourile sau să zicem ceva la cameră înnebuneam, ne lua foarte mult timp. Nu puteam să facem diferenţa asta între scenariu şi fără scenariu. Tot ce era cu scenariu era complicat, nu ne ieşea, ce era fără scenariu ieşea perfect.

Certurile voastre sunt reale sau sunt nişte „condimente“ pentru show?

Sunt reale! Şi toată producţia se uită la noi şi câteodată chiar ne mai bagă în şedinţe: Bă, ce aveţi? De ce vă certaţi? Şi acolo continuă cearta. Sunt reale certurile, noi credem în tot ce spunem chiar şi în acele momente. Dar nu suntem duşmănoşi, ăsta e avantajul. Avem capacitatea să fim în aceeaşi cameră, să ţipăm unul la altul şi după 10 minute să fim OK. Sunt chestii normale până la urmă.

Telespectatorii de-a lungul anilor v-au pus câte o etichetă. Scărlătescu e juratul rău, Bontea e arogantul şi tu eşti chef-ul bun.

Eu sunt chef-ul bun? (râde) Da, nu e o chestie căutată, adică nu e o chestie pe care am căutat să o fac, aşa s-a nimerit. Dacă asta e părerea oamenilor, atunci e OK, e mişto.

Eşti mulţumit cu eticheta asta deci?

Da, da, e chiar foarte OK. (râde)

A fost greu să gestionezi celebritatea?

Nu, mi s-a explicat de la început că după prima ediţie de „MasterChef“ mi se va schimba viaţa.

Şi ai crezut?

Nu. Şi, ce-i drept, nu mi s-a schimbat foarte mult viaţa, doar mă cunoaşte mai multă lume. A devenit greu de gestionat mai recent. E greu când te opreşte lumea pe stradă şi eşti cu copilul de mână şi trebuie să-i dai drumul copilului şi să-i explici ce se întâmplă: uite, tati trebuie să facă o poză, ascunde-te după mine. Situaţiile astea sunt greu de gestionat. Treaba cu celebritatea nu e greu de gestionat pentru că eu nu cred foarte mult în celebritate, nu cred că este ceva după care merită să alergi. Nu cred în poveştile false vândute cu orice preţ, nu cred în ştirile făcute dintr-o poză despre care nu ştii contextul real, nu cred în lucrurile astea. Eu nu caut celebritatea. Mie mi-e foarte uşor să refuz când mă invită cineva într-o emisiune, nu sunt disperat dacă nu primesc nicio invitaţie, nu sufăr că nu sunt chemat, dimpotrivă. Nu cred în celebritate, cred în celebritatea reală, pe merit. Da, Hagi merită să fie celebru, Halep merită să fie celebră. Noi suntem într-o conjuctură, într-un context, dar dacă ar fi să aleg, n-aş alege să am poze cu fata mea în revistă făcute pe ascuns. Celebritatea pentru mine, sincer, funcţionează diferit şi e ceva după care nu sunt ahtiat. Oricum nu-mi place să mă bucur de zona cealaltă, fiind maimuţa plajei sau ursul din Sovata la diverse evenimente, mi-a pus o frână. A fost interesant în primul an, dar după ce îţi dai seama că nu mai există intimitate, devine o problemă. E nasol când o vrei şi nu o obţii, atunci e greu de gestionat celebritatea – când nu o ai.

Te uiţi cu familia la emisiune? Ce spun fetele tale?

Ne uităm împreună la emisiune şi chiar e supărare mare dacă nu câştig. Dar fata cea mare mereu îmi spune: „tati, pentru noi oricum tu ai câştigat“. Şi atunci e OK.

Cum este noul sezon „Chefi la cuţite“?

Sezonul ăsta e mai mare, mai lung, e măreţ, grandios din toate punctele de vedere. Şi e un sezon un pic mai special faţă de celelalte, sunt şi nişte reguli noi, e un sezon tare. Sunt şi copii, dar din păcate copiii nu pot intra în echipe. Pentru un copil de 14 ani e traumatizant să intre într-un battle şi să-şi trăiască eşecul.

Da, dar uite, tu te-ai apucat de bucătărie la vârsta asta.

Da, eu m-am apucat de bucătărie la 14 ani, dar e altfel să mergi într-un concurs la televizor şi să pierzi la 14 ani. Cum îi explici unui copil de 14 ani că a pierdut? De la 17 ani în sus e OK, mai înţelege ceva.

Ţi s-a întâmplat să-ţi dai seama că unii concurenţi gătesc mai bine decât tine?

De fiecare dată am concurenţi de la care mă inspir şi am senzaţia că gătesc mai bine decât noi din anumite puncte de vedere, au alte idei. Nu şi-au pierdut timpul ca noi la începuturile meseriei, când am pierdut şase luni doar ca să învăţ să fac sosul bechamel. Ăştia vin cu reţete de pe YouTube. Noi venim dintr-o perioadă în care învăţai meseria direct la locul de muncă. Acum deschizi YouTube-ul, înveţi reţeta şi uimeşti. Dar dacă îl pui să facă altceva nu-i mai iese. De exemplu, a fost o farfurie care mie mi-a stins lumina şi a fost făcută de un băiat care face meseria de trei ani. Dacă eu aveam farfuria aia în restaurant când m-am apucat de treabă, acum aş fi fost cu totul alt bucătar. Sunt alte generaţii.

TV



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite