INTERVIU Căpitan de vas la Discovery, despre unul dintre cele mai periculoase joburi din lume: „Poţi să ai dureri în tot corpul, dar mintea cedează prima“

Keith Colburn (55 de ani), căpitanul de vas din emisiunea „O pradă mortală“ de la Discovery Channel, ne-a acordat un interviu în care ne-a povestit ce înseamnă să ai unul dintre cele mai periculoase joburi din lume.

Valuri de 12 metri înălţime, geruri cumplite, recipiente de pescuit cu 300 de kilograme de crabi, o rată de accidentare de aproape 100%, dar şi şansa de a câştiga, în câteva zile, suficienţi bani cât să-ţi întreţii  familia pentru un an. Bine aţi venit în lumea uneia dintre cele mai periculoase meserii posibile: pescar de crabi în Alaska.

Pentru a afla mai multe despre acest job, am stat de vorbă cu Keith Colburn, căpitanul de vas din emisiunea „O pradă mortală“ de la Discovery Channel, care conduce un întreg echipaj pe apele periculoase din Marea Bering pentru a pescui crab regal. Pe 21 iulie, emisiunea se întoarce la Discovery Channel cu sezonul 14, difuzat de la ora 23.00.

„O pradă mortală“ este un documentar marca Discovery Channel, lansat în data de 12 aprilie 2005, care prezintă evenimente reale de la bordul navelor de pescuit din Marea Bering, din timpul sezonului de pescuit crab regal în Alaska. Denumirea emisiunii este inspirată de riscul major la care se expun cei care lucrează în acest domeniu, meseria având o rată de accidentare de 100%. Seria s-a bucurat de un enorm succes internaţional, fiind difuzată în peste 200 de ţări.

„Adevărul“: Keith, ai una dintre cele mai periculoase meserii din lume. Îţi place ceea ce faci?

Keith Colburn: Nu vreau să sune banal, dar în fiecare an când ajung din nou pe vas (de peste 30 de ani, sezonul începe pe 15 octombrie), e ceva nemaipomenit. Am un sentiment unic când sunt acolo – poate fi calm şi liniştitor sau furtunos şi haotic, nu ştii niciodată ce urmează. Chiar dacă sună nebunesc, îmi place asta la nebunie!

Care a fost cel mai periculos moment de până acum pe vas?

Acum vreo 6 ani, am ajuns de unul singur în apropierea graniţei ruseşti, încercând să prind o captură bună de crabi. Am ajuns să iau la bord mai mult ca niciodată şi cred că am depăşit limita bărcii. A fost extrem de greu, de-abia când am văzut emisiunea mi-am dat seama cât de grav a fost. Este foarte important să nu încarci barca mai mult decât poate duce, nu te joci cu asta pentru că rişti să-ţi pierzi viaţa.

Ai găsit vreodată ceva neaşteptat în plasa de pescuit?

Am prins nişte lucruri ciudate, da. Şi obiecte (vase de toaletă, de exemplu), şi diverse specii de peşti care n-ar fi trebuit să fie acolo. Îmi amintesc de un peşte de vreo 30 de centimetri, fără înotătoare şi cu ochii mari, care a lăsat toată echipa cu gura căscată. L-am dat jos rapid după ce a început să mârâie la noi. Ştii că ai prins ceva ciudat când echipajul nu mai lucrează ca să se uite în plasă.

Echipele care vă filmează au vreodată rău de mare?

Da, se întâmplă. În general, cu cât eşti mai tânăr, cu atât îţi va fi mai rău prima dată pe mare. Poate dura şi o săptămână, dar până la urmă răul de mare trece. Mulţi nici nu încearcă să meargă pe mare pentru că le e teamă să nu se simtă groaznic, dar e important să ştii că, la un moment dat, te vei obişnui şi te vei putea bucura de privelişte.

De ce anume ai nevoie pentru a supravieţui unui astfel de stil de viaţă?

Cred că perseverenţa este cea mai importantă calitate atunci când pescuieşti – valabil pentru pescuit în general, dar mai ales pentru cel din Marea Bering. Şi trebuie să fii puternic. Fizic, desigur, dar mai ales psihic. Poţi să ai dureri şi amorţeli în tot corpul, dar mintea cedează prima.

Te-ai adaptat în timp la acest stil de viaţă sau ai avut un moment de revelaţie?

Nu ştiu dacă am avut vreodată un moment revelator. Iubesc ceea ce fac şi m-am bucurat mereu că sunt pe apă şi de munca în echipă, chiar dacă e o meserie murdară şi neplăcută la început. E o atmosferă de fraternitate în echipaj, lucrăm împreună pentru un scop comun, cu o miză reală. În tinereţe, deşi nu am fost bun la vreun sport anume, mi-au plăcut activităţile prin care am putut să-mi testez limitele şi să mă descurc singur, cum sunt camping-ul sau alpinismul. Aşa că am încercat să fac o treabă bună şi aici.

Dacă ai putea invita orice persoană cu tine pe barcă, cine ar fi şi de ce?

Ernest Shackleton. Probabil te întrebi cine este Ernest Shackleton? A fost căpitanul şi liderul expediţiei către Polul Sud de la sfârşitul secolului trecut. Shackleton s-a întrecut cu Robert Scott pentru a vedea cine va fi primul om care ajunge la Polul Sud. Odată ajunşi acolo, barca lui Shackleton, Endurance, a fost prinsă în gheaţă în Antarctica peste iarnă şi nu au mai putut s-o recupereze. Faptul că a reuşit să supravieţuiască unor condiţii de 100 de ori mai rele decât ce am întâlnit eu mi se pare incredibil, este una dintre cele mai mari poveşti de supravieţuire ale omenirii. Nu doar că a navigat printre cei mai imprevizibili curenţi de aer de pe planetă, dar a adus acasă tot echipajul – în viaţă! Sunt tot felul de oameni pe care mi-ar plăcea să îi întâlnesc, de la sportivi şi până la politicieni. Cine nu ar vrea să îi aibă pe barcă pe Martin Luther King, Benjamin Franklin sau Marie Antoinette?