Interviu nedifuzat cu Sârbu din 1998. Dezvăluiri despre Pro TV, motivul pentru care Ţiriac voia să rupă relaţia cu el şi despre „chinurile financiare inumane“
0
Într-un interviu realizat în 1998, care nu a fost niciodată difuzat, Adrian Sârbu vorbeşte despre filosofia Pro TV, despre cât de greu a fost să lanseze postul, despre „chinurile financiare inumane“ suportate, dar şi despre Ion Ţiriac, care îşi dorea să rupă relaţia cu el întrucât nu făcea altceva decât să acumuleze datorii.
Interviul inedit, realizat de Bogdan Ghiu, a fost descoperit de producătorul B1 TV Sorin Bogdan, care a publicat mai multe înregistrări video ale materialului pe blogul personal.
În prima parte, Sârbu, artizanul „maşinăriei“ Pro TV, afirmă că „românii sunt în carnaval din '89“ şi au perceput televiziunea ca „marea lor salvare“. Acesta consideră că românul crede în puterea televiziunii de a-i face plăcere şi de a-i fi utilă prin accesul la autoritate şi la informaţie.
Totodată, Sârbu susţine că „Pro TV-ul a luat locul TVR-ului“. „Să-mi fie iertată bănuita aroganţă, dacă noi am îndrăznit să spunem «Pro TV, asta este televiziunea!» şi «Pro TV e al tău!», vom spune cu siguranţă şi «1 Decembrie, pâine şi Pro TV»“, declara omul de media.
Pentru Adrian Sârbu Pro TV era „mai mult decât o televiziune“
Acesta descria Pro TV ca fiind „mai mult decât o televiziune, este confirmarea unei aşteptări a unei naţiuni aflată în carnaval, în evoluţie, pentru care contează, deocamdată, doar lucrurile elementare.“ Sârbu mai sublinia că Pro TV este „concretizarea a ceea ce românul aşteaptă“, însă a precizat că vorbeşte de un anumit român şi anume „cel tânăr, a cărui conştiinţă s-a limpezit după '89, care este întors spre viitor şi nu spre trecut“.
Despre celebrele sloganuri folosite de Pro TV, Sârbu spunea că, în realitate, sunt „succesiuni de aşteptări şi împliniri, de promisiuni şi confirmări, de ţinte, obiective propuse şi atinse, de aşteptări şi certitudini, în ultimă instanţă. Am vrut întâi să atragem omului atenţia că atunci când se uită la Pro TV are de câştigat. (...) Generaţia tânără se uită la Pro TV, se regăseşte.“
Totuşi, omul din spatele postului din Pache Protopopescu susţinea că elementul esenţial al televiziunii nu a fost niciodată câştigul financiar (referindu-se la premiile în bani oferite telespectatorilor – n.red.), ci cel de substanţă, de conţinut, de aşteptare, de regăsire, de identificare.
Filosofia Pro TV: Televiziunea care nu te trădează şi nu devine trufaşă, televiziunea prietenoasă, puternică şi deschisă
Fiind de părere că postul lui a atins sublimul, Sârbu spunea că echipa Pro TV a simţit nevoia să se întoarcă către telespectator pentru a-i da convingerea că este lângă el: „Automat a venit această constatare: dacă amândoi câştigăm întotdeauna, atunci poţi fi încredinţat că oricând Pro TV e al tău. Adică Pro TV nu te părăseşte, Pro TV te ajută, Pro TV te întăreşte, te informează. Pro TV există, e ceva pe care uneori uiţi să-l percepi, dar când nu-l mai ai, simţi că lipseşte.“
Sârbu descria Pro TV ca „adevărata televiziune pe care ţi-ai dorit-o, nu te trădează, nu devine trufaşă, e apropiată, prietenoasă, puternică şi deschisă“, fiind de părere că ziua în care Pro TV nu va mai fi al telespectatorului coincide cu cea în care Pro TV încetează să existe.
Pe de altă parte, Sârbu recunoaşte că iniţial şi-a dorit să facă o televiziune comercială, o televiziune care să placă şi să dea satisfacţie, însă succesul pe care şi l-a dorit l-a obligat să facă mai mult de atât. Sârbu era convins că Pro TV este „o televiziune a viitorului“ şi că adevăraţii lideri vor fi telespectatorii Pro TV şi vor conduce România anilor 2000.
„Celelalte puteri din ţară nu şi-au găsit cadenţa, noi am ieşit din tranziţie, în ziua în care noi am spus «Asta e televiziunea!», Pro TV a ieşit din tranziţie, a terminat tranziţia pentru români. Acum trăim această defazare, Pro TV este o lume a viitorului, e un lucru foarte periculos, pentru că începem să pierdem telespectatori fiind percepuţi uneori ca prea departe de realitate. Este o televiziune a viitorului, a generaţiei Pro, a generaţiei de după '89, iar restul societăţii e rătăcită. Mâine liderii vor veni dintre telespectatorii Pro TV-ului, adevăraţii lideri există şi sunt ai acestei generaţii şi ei vor conduce România în anii 2000“, explica Sârbu, precizând că oricât de mari vor ajunge, întotdeauna vor spune „Pro TV e al tău“.
Mogulul media susţinea că românul odată ce se uită la Pro TV „are mai mult curaj, mai multă ştiinţă, mai multă speranţă şi mai multă plăcere sau poate are singura plăcere.“
Totuşi, Sârbu a făcut clar un lucru şi anume că Pro TV nu e o religie, nu e o ideologie, e „un exerciţiu de redeprindere a naturalului, a firescului existenţei umane pentru cei care l-au pierdut, iar pentru cei care îl aveau în ei, de individualizare.“
Adrian Sârbu: „Noi venim din viitor, mulţi politicieni vin din trecut“
De asemenea, Sârbu susţine că televiziunea lui nu şi-a dorit niciodată să schimbe comportamentul oamenilor sau să influenţeze oamenii să ia o anumită decizie, ci a vrut ca „oamenii să aibă posibilitatea de a lua decizii, iar asta nu e manipulare.“
„Pro TV a avut idei conducătoare în zona lui de interes, să aibă şi politicienii idei conducătoare, promisiuni, misiuni pentru împlinirea promisiunea şi îi va vota lumea cum ne votează pe noi, doar că pe ei îi votează pe un alt tip de parlament, pe noi ne votează pentru cerul plăcerii şi al informaţiei, ăsta e cerul nostru“, spunea Sârbu.
Acesta afirma că singurul sentiment pe care şi-l doreşte echipa Pro din partea politicienilor este al respectului: „Noi venim din viitor, mulţi politicieni vin din trecut. Relaţia pe care noi o avem cu politicienii încercăm să ne-o păstrăm rece, egală, sperăm reciproc respectuoasă.“
În a doua parte a interviului (care poate fi văzută în format video aici), Sârbu povesteşte greutăţile pe care le-a întâmpinat în lansarea Pro TV, subliniind că anul '92 a fost cel mai dificil. „Cu eforturi mari, am reuşit să lansăm un simulacru de televiziune în vara lui '93, Canal 31. S-a putut pentru că aveam oameni în spate. Mediafax deja era percepută ca forţa principală în producţia de ştiri, aveam oameni de radio“, povestea Sârbu.
Adrian Sârbu: „Nimeni nu a crezut în mine“
Sârbu spune că a avut foarte puţini bani, a trecut prin „chinuri financiare inumane“ şi a făcut eforturi „absolut inumane“ pentru a găsi sponsorizări, precizând că Ion Ţiriac îşi dorea să rupă relaţia cu el întrucât nu făcea altceva decât să acumuleze datorii: „Ţiriac a dat nişte bani şi ne-a ajutat să obţinem un credit foarte modest de la bancă şi cu 100.000-200.000 de dolari am reuşit să lansăm Pro TV-ul în forma lui Canal 31. Am căutat parteneri, nu găseam, nu interesa pe nimeni România. Acest chin a durat un an şi jumătate, timp în care Pro TV a crescut, iar la jumătatea lui '94, după eforturi absolut inumane de a face rost de bani, mai toată lumea ne pusese cruce. Acumulam datorii, dar ne mişcam. În timpul acesta veneau oameni, Esca a venit în '94, pregătind lansarea programului de ştiri al nostru. Nu aveam studio, nu aveam nimic. Dar programul de ştiri a fost primul şoc, pentru că nimeni nu credea în noi, nu credea în mine. Ţiriac nu ştia cum să rupă relaţia cu mine în modul cel mai decent pentru că nu făceam decât să acumulăm datorii şi nu produceam bani, omul avea dreptate.“
Sârbu afirma că toate lucrurile care păreau spectaculoase în '95 se făcuseră cu doi ani în urmă. „Noi ne vedeam de treabă, eu mă întâlneam cu parteneri posibili, ba francezi, ba englezi, stăteam în şedinţe lungi, le povesteam ce deştepţi şi frumoşi suntem, veneau, mulţumeau şi plecau. Aproape că-mi pierdusem speranţa, Pro TV pierdea bani grei, Pro FM făcea bani, dar cât să se ţină. În noiembrie '94, într-una din multe călătorii triste pe care le făceam prin străinătate, m-am întâlnit cu nişte indivizi care mă căutaseră şase luni şi pe care eu nici nu-i luasem în seamă şi ăştia reprezentau CME-ul. M-am întâlnit cu preşedintele şi a zis de mine că aveam ochelari de mafiot, în cinci minute ne-am înţeles. «Venim la Bucureşti cu Lauder». Ronald Lauder mi-a zis: «Îmi place de tine, hai să facem treabă». Atunci am avut revelaţia că am scăpat, că am trecut deşertul, ştiam ce putem, nu ştiam ce o să facem, dar aveam sentimentul că vom ajunge acolo unde ne doream. În anii ăştia de televiziune şchioapă am învăţat multe.“
Adrian Sârbu: „Pro TV nu poate să aibă duşmani, doar oameni care îi invidiază succesul“
Sârbu dezvăluie că la început a împrumutat bani de la Iulică Popescu. „În '94 deja schimbam numele canalului 31 în Pro TV, nimeni nu înţelegea, Antena 1 mergea bine, Tele 7 era pe cai mari. A început schimbarea, mişcarea, care a durat tot anul '95, având nişte etape foarte grele. Se auzea că vom lansa, dar nimeni nu credea. Lansarea Pro TV-ului din '95 era pentru mine de domeniul trecutului, eu o trăisem cu ani înainte.“
Despre alegerea de a lansat postul pe 1 Decembrie, Sârbu spune: „M-am gândit că nu e rău să o facem într-un moment de reflecţie interioară a poporului şi să folosim energia pe care o zi naţională o are în psihicul poporului. Totul a fost pe muchie de cuţit. Aproape fusesem convins să nu facem o petrecere, credeam că nu va fi ceva spectaculos, voiam să facem petrecerea după ianuarie, până la urmă m-a convins preşedintele CME-ului, orice ar fi fă o petrecere. În stilul nostru, dacă facem o petrecere, trebuia să fie o paranghelie, nu o treabă modestă. Eu aveam percepţia că deja povestesc un lucru din trecut, efort mare, prestaţie acceptabilă, lume multă, PR foarte spectaculos, preşedintele, toată lumea, momente extraordinare cu Andreea Esca. Mă uit acum la ea cât de mult a evoluat.“
„Pro TV nu poate să aibă duşmani, pot fi oameni care îi invidiază succesul, oameni cărora îi este indiferent succesul lui şi conţinutul lui şi aceia sunt spectatori ai altor televiziuni, dar mi-e greu să realizez cum arată duşmanii Pro TV“, mai spune Sârbu.
Se încarcă comentariile...
