Primele declaraţii ale lui Marius Manole după victoria de la „Uite cine dansează“: „Am intrat crezând că sunt excepţional, după care mi-am dat seama că sunt praf“

Marius Manole (38 de ani) a oferit un interviu pentru „Adevărul“ după ce a câştigat primul sezon al emisiunii „Uite cine dansează“, de la Pro TV, alături de Olesea Nespeac. Actorul spune că dansul l-a determinat să se redescopere, dezvăluind care au fost cele mai mari hopuri, dar şi cele mai frumoase momente din timpul emisiunii.

În finala „Uite cine dansează“, Marius Manole şi Olesea Nespeac au concurat cu Alex Velea şi Ecaterina Dosan şi cu Liviu Teodorescu şi Marica Derdene, fiecare pereche prezentându-se cu câte două dansuri. Perechile au prezentat dansuri bazate pe musical-uri celebre, dar şi mişcări pe stil fusion în combinaţie cu rumba, vals, slowfox sau cha cha. Câştigătorul a fost ales prin graţie SMS-urilor trimise de telespectatori, iar premiul de 100.000 de euro a fost înmânat de câştigător către fundaţia Hope and Homes for Children. Pentru prima oară în istoria televiziunii din România, suma strânsă din voturi a fost direcţionată integral către aceeaşi fundaţie.

După un parcurs fabulos în competiţia dansului, cu note de 10 şi coregrafii aplaudate de juriu şi public în fiecare ediţie, Marius şi Olesea au adus ieri seară pe scenă un musical cu coregrafie de excepţie, Cocoşatul de la Notre Dame, într-un decor de poveste. Cei doi au făcut o trecere prin timp şi, împreună cu membrii baletului Cobo, au creat un moment de neuitat şi au realizat un show de zile mari, în care energia şi emoţia s-au completat perfect. Pentru cel de-al doilea dans, fusion, Marius şi Olesea au devenit doi rockeri explozivi. Au început coregrafia în forţă, au avut mişcări energizante, priviri pătrunzătoare şi au adus pe scenă toată puterea lor.

„Total neaşteptat pentru noi, imprevizibil acest premiu. Am plecat cu gândul că o să plec foarte repede şi s-a întâmplat să ajungem în finală şi să mai şi câştigăm. Sunt foarte emoţionat şi mi se pare o chestie excepţională. Mă bucur foarte tare pentru că acest premiu merge la Hope and Homes for Children. Mulţumesc juriului, care a fost tolerant şi delicat. Mulţumesc tuturor!“, a zis Marius Manole la final. 

Realxarea, cheia succesului

„Adevărul“: Cum îţi caracterizaţi parcursul la „Uite cine dansează“?

Marius Manole: A fost foarte complicat, am intrat crezând că sunt excepţional, după care mi-am dat seama că nu e chiar aşa, după care mi-am dat seama că sunt chiar praf, după care m-am relaxat şi am zis că oricum n-am nicio şansă să câştig. Măcar să mă bucur şi aşa am făcut. De la ediţia şapte am început să mă bucur, a fost foarte bine şi am terminat pe bucurie. 

Redescoperirea prin dans 

Ce ai învăţat din toată experienţa?

Am învăţat că nu trebuie să renunţi niciodată, chiar şi atunci când nu crezi că o să câştigi, că fiecare zi poate să fie o nouă zi şi fiecare zi poate să însemne începutul, că uneori chiar nu e important să câştigi, ci e important să participi. Experienţa asta nu ţi-o poate lua nimeni, chiar dacă nu câştigi marele premiu. Am învăţat că oameni pentru care eu nu aveam prea multe sentimente, crezând că le sunt indiferent, ţin foarte mult la mine. Am descoperit prieteni noi, care au fost acolo când aveam nevoie de ei.

O să continui să dansezi?

Dacă o să am unde, da. Mi-a plăcut să redescopăr dansul, să mă redescopăr în dans, am fost liber, n-am fost condiţionat de nimic. O să dansez în continuare, chiar dacă până acum evitam să fac asta. 

Hop-uri şi momente importante 

Care a fost cel mai mare hop peste care ai trecut în competiţie?

Cel mai mare hop a fost oboseala şi că la un moment dat nu ne mai suportam, eu şi Olesea. Era presiunea prea mare, eram obosit, nu reuşeam să mă odihnesc suficient, iar Olesea avea emoţii mari, se gândea mereu că nu avem timp să repetăm, că nu o să iasă bine, ea fiind o perfecţionistă. Din când în când, izbucneam. I-am spus că suntem aici doi oameni şi că nu trebuie să plecăm din concurs jignindu-ne sau nefiind prieteni, că nu are rost să stricăm ceva ce poate fi frumos. Important e să plecăm cu frunta sus dintr-un lucru greu, şi am ales varianta ca relaţia noastră de prietenie să fie mai importantă decât presiunea concursului. Atunci ne-a fost mai bine.

Dar cel mai frumos moment?

A fost momentul când am terminat dansul făcut de domnul Gigi Căciuleanu, am avut foarte mari emoţii. Nu mai era doar dansul nostru, era responsabilitatea faptului că trebuia să-l mulţumim pe omul asta foarte drag nouă. Gigi a pus foarte mult din el în acea coregrafie, aşa că trebuia să facem acel dans cât mai bine posibil. Am avut emoţii mai mari decât de obicei pentru acel moment. La final, am simţit că plutim şi am zis că asta a fost cel mai frumos moment din această competiţie.

Cum vezi dansul, ca experienţă, după participarea în emisiune?

Dansul este un lucru care te emoţionează foarte tare, e un lucru care te ajută să-ţi cunoşti corpul foarte bine. Pe mine m-a ajutat să-mi cunosc şi psihicul foarte bine, iar într-o lume nebună în care nu ai timp de nimic, dansul îţi poate oferi o eliberare foarte mare de energii. Să pui energia negativă în ceva frumos şi să faci bine şi sufletului şi corpului. Deci, dansaţi!