Adevărul Live: Theodor Şoptelea şi Vlad Bălan vă ademenesc în „Valea Mută“ VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Actorii Theodor Şoptelea (18 ani) şi Vlad Bălan (23 de ani), protagoniştii miniseriei „Valea Mută“, au fost invitaţi la Adevărul Live, unde au povestit cum a fost prima experienţă în faţa camerelor de filmat, au dezvăluit detalii de culise şi au explicat de ce ar trebui să urmărim noua producţie HBO.

„Valea Mută“ explorează relaţia dintre doi adolescenţi, Filip (Theodor Şoptelea) şi Horia (Vlad Bălan), care oscilează între prietenie şi atracţie, în timp ce sunt prinşi într-o serie de evenimente care îi pun în pericol: devin martorii unor crime comise într-o pădure de lângă Braşov.

Cele mai importante declaraţii: 

Reacţii pozitive pentru „Valea Mută“ 

„Adevărul“: Săptămâna trecută a fost proiectat în premieră primul episod. Care au fost reacţiile?

Theo: Nu am auzit prea multe, am citit ce s-a pus pe Facebook. Au fost reacţii de bine.

Vlad, tu ai mărturisit la conferinţa de după proiecţie că ai văzut ce a ieşit odată cu restul lumii. Cum a fost să vă priviţi „pe sticlă“?

Vlad: Eram acolo în primul rând, pe măsură ce vedeam secvenţe îmi aminteam tot felul de lucruri. M-am simţit ca într-o mare familie timp de două luni. Îmi aduceam aminte de nostalgia perioadei respective. Vedeam secvenţe pe care nu le văzusem, prestaţia lui Teo mi-a plăcut foarte mult. Toată distribuţia a fost bine aleasă. Iar eu am fost destul de OK. Eu aveam nişte aşteptări, dar totul a fost diferit.

Theo: Cu mine sunt mult mai critic. A fost foarte, foarte ciudat să mă văd. „Îţi vine să crezi că se întâmplă asta?“, îi spuneam lui Vlad. Nu priveam totul obiectiv, ne aduceam aminte chestii de la filmări. Era un ritm nebun care nu te lăsa. Au fost şi chestii mici care mă deranjau, aspecte pe care le vedeam doar eu. Pe parcursul proiectului am fost surprins încontinuu. Totul a fost la un nivel mult mai mare decât mă aşteptam. Ceva a fost depăşit. Părinţii mei au fost la prima vizionare a serialului. Au fost foarte entuziasmaţi, sunt mândri de mine. Apreciez asta foarte mult la ei. Foarte mulţi părinţi nu le dau posibilitatea copiilor de a alege pentru ei. Atât de mândri cât sunt ei de mine, atât de mândru sunt şi eu de ei.

Cum a fost prima zi pe platourile de filmare? Cum s-a spart gheaţa ca să zic aşa?

Theo: Vlad m-a văzut că eram crispat. Mi-a zis că doar cinci-şase oameni au treabă cu jocul meu. Asta mi-a dat putere.

Vlad: Şi eu eram crispat, dar am încercat să mă încurajez prin ce îi ziceam lui Theo. Toţi ne ştiau numele pe platouri, mă simţeam şi prost.

Haideţi să le spunem pe scurt povestea miniseriei, are patru episoade.

Vlad: Sunt două poveşti care se intersectează, cele principale. Povestea băieţilor Horia şi Filip care e una mai specială, dar mai e şi ancheta, după ce asistă la o crimă, fără voia lor. Poveştile se întrepătrund. Asta dă şi dinamism. Trecerea de la un plan personal la unul de acţiune e dinamică. Fuziunea dintre o dramă personală şi un thriller. 

image

Vlad Bălan a povestit despre provocările de la „Valea Mută“ FOTO Eduard Enea 

Chimia prieteniei 

Voi vă ştiaţi dinainte. A contat asta, v-a ajutat?

Theo: Ne-a cunoscut la un festival de teatru. Ne cunoşteam din vedere, dar a contat foarte mult. O prietenie se contruieşte pe trepte. La noi s-a trecut direct la prietenia aia cărnoasă. Chimia între personaje vine şi din prietenia noastră.

Vlad: Sunt genul ăla de oameni cu care nu ai interacţionat, dar simţi un gen de căldură. După un an ne-am revăzut. Eram la un atelier de ritm şi era concentrat pe ce făceam. Părea bun şi curat. Deşi eram obosiţi la filmări ne ajutam unul pe altul, ne trăgeam unul pe altul. Ne-am făcut şi un semn al nostru. 

Cum sunt personajele voastre, Filip şi Horia? Ce vă place şi ce nu vă place la ele?

Theo: Ne-am regăsit în ei. Nu sunt nişte adolescenţi diferiţi de noi. Filip e un tip destul de inteligent, dar s-au întâmplat multe chestii pentru el. Mama lui e la închisoare şi e dependent de ea. O aduce la pragul de ideal, cumva. Asta taie din relaţia lui cu mătuşa, pe care o consideră vinovată. Singurul punct de care se poate prinde e prietenia cu Horia. E o chimie, se completează reciproc. Prieteniile sunt între oamenii complementari, dar nu asemănători.

Vlad: Mă regăsesc şi eu, deşi când citeam scenariul m-am speriat, că vorbele sunt depărtate de mine. Horia e un mix dintre două forţe. A fost crescut de un tată sever, un tip de educaţie des întâlnită în România, dar şi de o mamă grijulie, hiperprotectivă, care, mi se pare, îl fantilizează. Prietenia cu Filip e ca o evadare. Filip e altfel decât oamenii cu care e el obişnuit. 

Dincolo de un subiect tabu 

Au fost dificile, aţi simţit vreo reticenţă la scena în care v-aţi sărutat?

Vlad: E un subiect tabu. Am ajuns la casting înaintea lui Theo şi mi-au zis despre ce e vorba. Am zis că sunt de acord. M-am gândit la un film pe care îl văzusem, „La vie d'Adèle“, jocul actriţei mă marcase. E o scenă necesară, a fost o scenă frumos realizată, nu e nimic vulgar acolo. Te poate emoţiona.

Theo: Eu am văzut seriale prin care mi s-au îndepărat orice bariere. Nu am avut suspans, şi psihic şi fizic au fost scene şi mai grele. Nu am văzut multe filme cu scene de homosexualitate de bun simţ.

Cum e regizorul Marian Crişan? şi care a fost cel mai important sfat primit?

Theo: E un om cald, nu e uşor să regizezi o miniserie la HBO. La prima probă am improvizat la scenele cu ei.

Vlad: Eu am mai dat castinguri. Pentru tine ca actor e crispant să faci să fie bine. Dar cu Marian nu a fost aşa. M-am văzut cu el şi am dat o probă cu Theo. S-a creat o energie de la prima probă. O energie de prietenie, de lucru, de cald, de calm. A reacţionat bine la ce am făcut noi, mi-a dat o siguranţă.

Cum aţi lucrat cu Emilian Oprea, Rodica Lazăr, Mihai Călin?

Theo: Nu am realizat cu cine lucram. Din secunda doi de când i-am cunoscut au devenit calzi şi prietenoşi, asta mi-a dat siguranţă. Mi s-a părut extraordinar să realizez asta. S-au format prietenii care au rămas.

Vlad: Sunt superprofesionişti. Nu am simţit diferenţa de experienţă. Încercau să ajute, atmosfera să fie OK. 

image

Theodor Şoptelea, la primul lui rol important în film FOTO Eduard Enea

Maturizarea umană şi profesională 

Experienţa asta v-a schimbat cumva?

Vlad: Profesional şi personanl, experienţele sunt interconectate la mine. Mi-am dat sema de valoarea meseriei pe care o fac. La facultate lucrezi în condiţii mai vitrege, eşti obişnuit cu competiţia, să te adaptezi. Sunt mulţi actori tinei, e greu pentru ei. Lucrând astfel ai senzaţia că meseria ta e mai puţin importantă decât crezi că e. Jucam în piese din anul doi de facultate, dar nu ştiam dacă o să am spectatori. E un sentiment crud, nu ştii ce să faci. E o etapă prin care trebuie să treci. Ajungând aici îţi dai seama că tu încununezi munca tuturor. Tu eşti la finalul muncii lor. Dacă nu îţi faci treaba cum trebuie e păcat de munca lor. Înţelegi responsabilitatea pe care o ai, îţi dă un tip de încredere. A fost una dintre cele mai frumoase experienţe din viaţa mea.

Theo: Profesional nu ştiu cum s-a schimbat. Eu trebuie să dau Bacalaureatul acum. Vreau să fac actorie. Experienţa m-a ajutat uman mai mult. Totul era nou, auzeam zilnic lucruri interesante. Povestea serialului m-a schimbat, poveşti precum aceasta se tot întâmplă. Asta m-a pus pe gânduri. Aş vrea să mă deschid, să fiu mai tolerant.

Teatru sau film?

Theo: E primul meu proiect pe film, teatrul nu îl fac la nivel profesionist. Aş alege teatrul. Dacă vine vorba strict de meserie aleg, deocamdată, teatru. Nu am destulă experienţă să aleg.

Vlad: Ar fi frumos ca după seria asta să vină directorii de teatru să mă cheme la ei. Sau nişte regizori de film să mă ia în filmele lor. La nivelul la care sunt eu nu pot face alegerea asta. Îmi plac amândouă, sunt foarte diferite. Fiecare are farmecul ei. La film e puţin mai simplu, la teatru trebuie să tragi de tine să fii concentrat. Când aplaudă oamenii ăia e o senzaţia unică. Nu aş acceptat orice propunere. Am acceptat lucruri de care îmi pare rău, dar în general eu cu mine sunt OK, nu am o experienţă vastă. Am acceptat cât să fiu împăcat cu mine la finalul serii. De-asta fac şi pedagogie cu copiii. Lucrez cu copiii din clasele I-IV. E o muncă voluntară, dar e foarte frumos şi foarte greu. Mi se pare că te ajută să te concentrezi şi pe alte probleme decât pe ale tale.

De ce să se uite românii la „Valea Mută“?

Theo: Am văzut multe reacţii de bine pe Facebook. Nu cred că s-a mai făcut aşa ceva în România, e un thriller profesionist, cu ritm alert. Personajele sunt interesante, firele poveştii sunt amănunţite. Îţi lasă timp să le analizezi. Totul te ţine în suspans.

Vlad: Toţi oamenii implicaţi au făcut ceva onest, au pus sufletul, să facă ceva profesionist. 

TV



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite