Preot, despre provocările lumii de azi: „Frigider plin, casă mare, burtă mare şi celelalte nu ne sunt bucurie”
0
Cunoscutul preot greco-catolic Teodor Lazăr, duhovnicul regretatei disidente anticomuniste Doina Cornea, a vorbit pentru „Adevărul” despre sfaturile din Biblie şi din înţelepciunea creştină care ne pot ajuta să facem faţă provocărilor prin care lumea trece: pandemie, criză, război.
Cunoscutul preot greco-catolic Teodor Lazăr, duhovnicul regretatei disidente anticomuniste Doina Cornea, a vorbit pentru „Adevărul” despre semnificaţia sărbătorii „Adormirea Maicii Domnului”, dar şi despre istoria mai puţin cunoscută a celebrării, care datează din secolul al VI-lea, când la Constantinopol, s-a luat o măsură disperată în timpul uneia dintre cele mai teribie molime care s-au petrecut în acele vremuri.
„Adevărul” a vorbit cu Lazăr şi despre sfaturile Bibliei şi ale înţelepciunii creştine pentru înfruntarea situaţiilor prin care trecem - pandemie, război, o posibilă criză economică.
Adevărul: Cum ne bucurăm de această sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului în condiţiile în care sunt atâtea probleme la care ne gândim: pandemie, război, o posibilă criză economică?
Teodor Lazăr: Semenii pot să ne dezamăgească şi să ne pună amar în ciorbele acestea ale vieţii sau cel mult să le reîncălzează acrite, dar asta nu trebuie să diminueze bucuria noastră profundă ocazionată de sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului. Ne poate dezamăgi propria mamă şi uneori se poate întâmpla, dar tocmai asta ne spune această sărbătoare - o avem pe Maica Sfântă ca model de mamă, iar această Maică Sfântă ne rămâne alături mereu. Să nu uitaţi.
Frigiderul plin, casa mare, burta mare şi celelalte nu ne mai sunt împlinire şi bucurie. Sunt doar o atingere a unor limite de confort, care par şi ele nesatisfăcătoare oricâte ar fi – dar nu sunt adevăratele izvoare ale bucuriei. Omul a confundat foarte mult veselia cu bucuria. Să facem distincţia, bucuria e din inimă şi o dă doar Dumnezeu. Veselia mai vine şi din pahar, din prafuri şi din alte lucruri, dar nu ţine. Încredinţarea şi bucuria le-am pierdut prin îngrijorare: există spaima zilei de mâine. Cum va fi? Dacă totul este OK, frigiderul e plin, toţi sunt acasă şi sănătoşi, nu putem fi liniştiţi: Putin face circ, Rafila ne spune că vine valul 6, dar noi am uitat că ce e val ca valul trece. Am uitat că Dumneze nu ne-a ferit de, dar ne-a scos din: am uitat că Dumnezeu ne-a scos din toate încercările. Ajungă provocările zilei de astăzi.
Faceţi diferenţa între a te ingriji şi a te îngrijora. A te îngriji e responsablitate – da, mă îngrijesc, da, îmi fac treaba cinstit, trăiesc sănătos, trăiesc responsabil şi moral, dar de aici până la a-mi face griji nu mai e cazul. Spaţiul occidental, în pofida faptului că atrage multe resurse, pare că e mai angoasat. Consumul de anxiolitice e mai mare în Berna decât în Bombay. Dumnezeu este soluţia la toate aceste îngrijorări.
Cum credeţi că trebuie să ne pregătim pentru preconizata criză alimentară, de energie etc?
Eu eram, în anii 80, elev în clasele primare şi s-a termiant cărbunele la şcoală. Astfel, fiecare elev trebuia să vină cu un butuc de lemn la şcoală pe care-l băgam pe foc. Aveam mănuşi cărora le tăiam degetele ca să putem scrie. Sunt momente pe care le-am trăit, nu inventez. Nu a fost o dramă, dar nu a fost sfârşitul lumii. Societatea actuală a ajuns la o doză de confort care se manifestă ca un drog: „oricând l-am ridica nu pare suficient”. Azi pare un efort extrem şi riscă să ducă la nevrozare când nu-ţi găseşti telecomanda de la televizor. Generaţia tânără are mari probleme astăzi: de ce merge aşa de încet netul? Eu mi-aş dori o pană de curent trei zile să vedem la ce cotă de nevrozare vor fi expuşi din cauza unor mofturi. Mi-a spus deunăzi o persoană de 70 şi ceva de ani cu îngrijorare: „Ce fac dacă vine o pană de curent?”. I-am zis: „Doamnă, sunteţi născută în anii 40-50. Mama dumneavoastră n-a avut curent electric până în adolescenţă şi trăia într-o bojdeucă cu nouă oameni. Şi nu a fost o dramă”. De unde spaima asta pentru criză? Trebuie să reînvăţăm refrenul lui Kiplling din Cartea Junglei cântat de ursul Baloo: „Strictul necesar şi totuşi strictul necesar.”
Cum putem să gestionăm grijile pe care ni le provoacă războiul?
Toate temerile cu privire la ce se va întâmpla vin şi din interior. Cauzele profunde sunt interioare şi este vorba despre lipsa de bunătate. Să nu aşteptăm ca în exterior atmosfera să fie bună, dacă inima e lipsită de bunătate. Există o rugăciune specifică acestei perioade: „Doamne, să ne fereşti molimă, sabie şi de războiul cel dintre noi”. Cel mai cumplit este războiul dintre noi, războiul intern, războiul purtat în limitele aceleiaşi culturi. Sunt atâtea despărţiri, divorţuri, conflicte micro şi macro, din cauză că nu suntem de aceeaşi parte a binelui, adică a lui Dumnezeu.
Mă întâlnesc cu oameni ce mă întreabă: „Ce-o să fie din toamnă”. Dar Dumnezeu e veşnic, nu e pe mandat şi va avea grijă şi săptămâna viitoare de noi, în decembrie, de Paşti şi anul viitor. Noi trebuie să încetăm orice fel de conflcit cu aproapele nostru. Liderii Europei ar trebui să se preocupe de cum să ducă pacea în Ucraina, nu cum să ducă arme. Sunt două teme majore acum: cum să ducem arme în Ucraina şi cum să scoatem grâul de acolo. Ne întoarcem într-o buclă a istoriei. Puţină lume mai ştie de Holodomor, genocidul săvârşit de Stalin în 1932 împotriva Ucrainei, când au fost luate grânele şi au murit de foame circa şapte milioane de ucraineni, înregistrându-se multe cazuri de canibalism.
Se încarcă comentariile...
