Povestea lui Moş Lazăr, sihastrul ajuns sfânt care a vieţuit 26 de ani în Turnul lui Ştefan cel Mare

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Singura fotografie care-l înfăţişează pe sfânt provine din arhiva pesonală a arhimandritului Vartolemeu Dolhan FOTO Mănăstirea Văratec
Singura fotografie care-l înfăţişează pe sfânt provine din arhiva pesonală a arhimandritului Vartolemeu Dolhan FOTO Mănăstirea Văratec

În Turnul voievodului Ştefan de la Curtea Domneascâ a vieţuit vreme de 26 de ani Moş Lazăr, cel care a fost canonizat ca fiind Sfântul Gheorghe Pelerinul.

Turnul lui Ştefan cel Mare de la Piatra Neamţ, unul dintre simbolurile urbei de sub culmea Pietricica, alt reper al aşezării din ţinutul dominat de masivul Ceahlău, este amplasat lângă biserica Sfântul Ioan Botezătorul, ctitorie a voievodului moldovean, ambele formând ceea ce în prezent se numeşte ansamblul arhitectural Curtea Domnească.

Deşi este uşor de bănuit, dar poate mulţi nu ştiu, turnul este clopotniţa aşezământului de cult, a fost ridicat la un an după construirea bisericii, zidirea terminându-se pe 28 octombrie 1499 şi îşi păstrază forma gândită de „arhitecţii“ din vremea domnitorului, în timp fiindu-i aduse puţine adăugiri structurale. 

Între ele, dincolo de lucrările de reabilitare sau consolidare, care erau musai necesare din cauza „urmelor“ lăsate de trecerea vremurilor, adică nu mai puţin de 522 de ani, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, peste camera clopotelor s-a mai ridicat o încăpere, destinată „păzitorilor de foc“, care aveau datoria de a supraveghea oraşul în caz că izbucneau incendii nocturne. 

turnusfansamblu

Curtea Domnească este unul dintre simbolurule oraşului Piatra Neamţ FOTO Dan Sofronia

Din punct de vedere arhitectural, turnul simbol al urbei Piatrei a fost zidit la porunca voievodului Ştefan din blocuri de piatră, delimitate cu rânduri de cărămidă. Colţurile şi contraforţii sunt din piatră şlefuită, iar din loc în loc, unde blocurile de piatră au fost găurite, asta pentru a putea fi ridicate la înălţime pentru a fi puse unele peste altele, acestea aveau bucăţi de teracotă smălţuită şi colorată. 

Peste ani, mai exact pe 15 iunie 2015, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei propunea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române canonizarea unui mirean sihastru, care vieţuise 26 de ani în Turnul lui Ştefan de la Piatra Neamţ, solicitare acceptată pe 15 iunie 2017, astfel că Moş Lazăr, după cum îi spuneau localnicii, devenea Sfântul Gheorghe Pelerinul, cu zi de prăznuire 17 august a fiecărui an. 

„La ora 11 noaptea cobora din turn, se închidea în biserica lui Ştefan şi se ruga până dimineaţă“ 

După cum se arată în actul de canonizare, Moş Gheorghe Lazăr s-a născut în 1846 în comuna Şugag, judeţul Alba, iar la 24 de ani s-a căsătorit cu Pelaghia, soţia dăruindu-i cinci copii în cei 20 de ani de

căsnicie. Era un ţăran înstărit şi harnic, iar până să ajungă la Piatra Neamţ, se pare în 1890, Lazăr şi-a propus şi a ajuns la Ierusalim şi la Muntele Athos. În anul 1884, s-a dus să se închine la Mormântul

Domnului. A mai stat aproape doi ani la muntele sfânt din Grecia, după care s-a întors în ţară. 

„În 1884, s-a dus să se închine la Mormântul Domnului şi a rămas la mănăstirile din pustiul Iordanului şi al Sinaiului peste un an de zile. Apoi s-a nevoit un an şi jumătate în Muntele Athos şi s-a întors în ţară. A mai trăit câţiva ani în familie, şi-a pus copiii în rânduială, iar în 1890 s-a retras ca pelerin spre

mănăstirile Moldovei“, se arată într-un articol publicat pe portalul Crestinortodox.ro. 

Mărturii despre viaţa lui Moş Gheorghe Lazăr în Piatra Neamţ au fost făcute de ucenicii săi, arhimandritul Mina Prodan şi protosinghelul Damaschin Trofin de la Mănăstirea Neamţ. 

turnusfnoaptea

Ansamblul Curtea Domnească din Piatra Neamţ FOTO Dan Sofronia

„Dimineaţa pleca, cu toiagul în mână şi cu Psaltirea sub braţ, la familii unde era chemat sau pe stradă, zicând pe de rost psalmii. Din banii pe care îi primea milostenie, cumpăra multe pâini calde de la brutărie şi, la amiază când se întorcea, le împărţea săracilor şi cerşetorilor din oraş, care-l aşteptau în faţa clopotniţei. Unora le dădea pâine, altora le dădea bani şi tot ce primea de la credincioşi. Apoi urca în turn singur numai cu Psaltirea sub braţ. Acolo zăbovea în rugăciuni de taină până către seară“. 

Ucenicii mai consemnau că, după asfinţitul soarelui, Moş Lazăr mânca legume fierte şi se culca, dar la ora 11 noaptea cobora din turn, se închidea în biserica lui Ştefan şi se ruga singur până dimineaţă. Astfel, bătrânul devenise arhicunoscut în urbea Pietrei şi împrejurimi. 

„Regula“ lui Moşu Gheorghe 

„Tineri şi bătrâni, săteni şi orăşeni, săraci şi bogaţi, cu toţii îl numeau de obşte Moşu Gheorghe. Iar când trecea prin sate sau pe stradă, unii îi sărutau Psaltirea pe care o purta permanent sub braţ, alţii îi dădeau milostenie ca să se roage pentru ei, copiii se opreau din joacă, vitele pe câmp stăteau o clipă din păscut, iar câinii niciodată nu lătrau după el“, se mai spune despre el. Cică mergea desculţ la vreme de iarnă şi vară, nu purta vreo cuşmă pe ger şi nu a fost bolnav niciodată. 

„Iarna ieşeau aburi de pe creştetul său, iar zăpada şi gheaţa i se topeau sub tălpi, încât toţi se minunau de aceasta şi slăveau pe Dumnezeu. Spuneau bătrânii din Piatra Neamţ că iarna, oricât de ger ar fi fost, Moş Gheorghe mergea încet pe stradă, prin viscol şi troiene, zicând Psaltirea pe de rost. Iar când trecea pe lângă brutării, intra înăuntru şi punea câte un picior pe vatra cu jăratic până îi cădea gheaţa dintre degete. Spuneau părinţii care l-au cunoscut şi bătrânii oraşului că Moşul Gheorghe nu a fost niciodată bolnav, căci darul Domnului era cu dânsul“, consemnează Crestinortodox.ro. 

turnsftricolor

La Turnul lui Ştefan, periodic, sunt organizate diverse manifestări culturale FOTO Facebook

Despre Sfântul Gheorghe Pelerinul de la Piatra Neamţ se mai povestea că avea o „regulă“. Dacă cineva îi dădea mai mult de un leu, nu voia să primească, sfătuindu-i pe milostivi astfel: „Drăguţă, dă-i la săraci, că aşa ne porunceşte Dumnezeu. Odată a venit o femeie săracă la el şi i-a spus, plângând:

«Moş Gheorghe, sunt femeie văduvă, am cinci copii la şcoală şi n-am nici un ban». «De cât ai nevoie?» o întrebă bătrânul. «Îmi trebuie o sută de lei». Atunci el i-a dat tot ce primise milostenie de la oameni“. 

Moş Gheorghe Lazăr a murit pe 15 august 1916 şi a fost petrecut de mii de credincioşi din Piatra Neamţ până la mormântul din cimitirul oraşului. Osemintele i-au fost strămutate la Mănăstirea Văratec în anul 1934, acolo unde se află şi acum, cripta unde îşi doarme somnul de veci fiind căutată de credincioşii ce calcă pragul aşezământul de cult din Munţii Stânişoarei.

Vă mai recomandăm să citiţi: 

FOTO Povestea mănăstirii Eroilor, construită pe locul unde 14.000 de oameni au murit într-o cumplită bătălie

Palatul Cnejilor, locul misterios care l-a inspirat pe celebrul Alexandre Dumas să scrie romanul „Strigoiul din Carpaţi“

Piatra Neamţ



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite