INTERVIU Sânge proaspăt la vârful celui mai mare spital din Banat. Cine este managerul de 30 de ani şcolit în America

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Raul Pătraşcu FOTO Alex Mateiu
Raul Pătraşcu FOTO Alex Mateiu

Noul manager al Spitalului Judeţean din Timişoara, Raul Pătraşcu, vorbeşte despre experienţa sa universitară şi de muncă din Statele Unite ale Americii, dar şi despre planurile de modernizare şi dezvoltare a unităţii medicale, cu accent pe tratarea bolnavilor de cancer şi pe acreditarea în transplantul renal.

La sfârşitul anului 2019, ministrul Sănătăţii din noul guvern PNL l-a demis pe profesorul universitar Marius Craina (instalat de PSD) din funcţia de manager general al Spitalului Judeţean din Timişoara, înlocuindu-l cu Raul Pătraşcu. Numirea lui Raul Pătraşcu la conducerea celui mai mare spital din vestul ţării a fost o surpriză. În primul rând, pentru că este vorba despre un tânăr în vârstă de 30 de ani, fără o experienţă într-o funcţie de acestă anvergură. În al doilea rând, pentru că nimeni n-avea nimic de reproşat fostului manager, ba chiar angajaţii spitalului au protestat faţă de măsura demiterii lui Craina.

Cine este noul director al spitalului din Timişoara? Raul Pătraşcu a locuit şase ani în America, a studiat chimia, biologia şi matematica la universităţile Hamilton şi Yale, dar experienţa americană a prins contur deja din timpul liceului.

După absolvirea facultăţii, pentru a face rost de bani, s-a angajat consultant pentru fondul de investiţii al unei celebre firme din New York. Revenit în ţară, Pătraşcu a continuat să lucreze pentru firma de consultanţă din Statele Unite, dar în paralel, a absolvit cursurile Universităţii de Medicină din Timişoara şi pe cele de master ale Facultăţii de Fizică a Universităţii de Vest.

Între anii 2016 şi 2017 a ajuns chiar consilier de stat în domeniul politicilor de sănătate în guvernul Cioloş. Raul Pătraşcu a intrat din plin în pâine, cu elanul unui tânăr care doreşte schimbarea în bine a sistemului medical din România. În scurtul timp pe care l-a avut la dispoziţie, Pătraşcu a pus la cale o strategie pe termen scurt şi mediu în ceea ce priveşte cel mai mare spital din vestul ţării. Pe lângă vechile proiecte începute de profesorul Marius Craina, Raul Pătraşcu are propria viziune de dezvoltare a spitalului. 

Raul Pătraşcu FOTO Alex Mateiu

„Weekend Adevărul“: Nu cu mult timp în urmă aţi preluat conducerea Spitalul Judeţean din Timişoara – o provocare şi o responsabilitate uriaşă. Cum s-a schimbat viaţa dumneavostă în aceste luni?

Raul Pătraşcu: Eu am doar 30 de ani, dar până la vârsta asta viaţa m-a pus la multe încercări. Sunt obişnuit cu munca. Tot ce am făcut şi am realizat până acum a fost cu multă muncă, fără pile şi relaţii. Pentru un tânăr care provine dintr-o familie modestă, cum e a mea, aceste lucruri se câştigă doar prin muncă. Aşa că această schimbare, acest volum de muncă, nu este unul cu care nu sunt obişnuit. Faptul că am studiat în afara ţării nu mă face cu nimic mai deosebit faţă de ceilalţi colegi de vârsta mea. Este un plus, dar fiecare dintre noi merităm un dram de încredere.

Să ne întoarcem puţin la perioada liceului, când aţi ajuns prima dată să studiaţi în Statele Unite ale Americii. Care e povestea acestui parcurs?

Eu şcoala am început-o la Timişoara, la Liceul Pedagogic. Era şi atunci un liceu de elită în oraş, e şi acum în top 3. Am absolvit matematică-informatică. Dar încă din clasa a IX-a am fost fascinat de sistemul educaţional american şi am căutat oportunităţi să studiez la liceu acolo. În clasa a XI-a am primit o bursă de un an la un liceul din statul New Jersey, la 12 kilometri de New York. Clasa a XI-a am făcut-o acolo. Am luat cele mai avansate cursuri pe care le oferea liceul, dar m-am întors în România, pentru clasa a XII-a. Mi-am dat bacalaureatul aici.

BURSIER ÎN AMERICA

A fost oarecum firesc să vă doriţi să continuaţi studiile universitare în America. Cum aţi reuşit?

În baza recomandărilor profesorilor pe care i-am avut la liceu, în baza examenelor pe care le-am dat – unde am obţinut scoruri maxime –, în baza notelor primite pe tot parcursul liceului, cât şi a interviurilor pe care le-am dat, am fost acceptat cu bursă, la colegiul Hamilton. Acest colegiu este în top 15 colegii din America. Diferenţa dintre un colegiu şi o universitate este că aceasta din urmă oferă şi studii doctorale şi de master. Colegiul oferă doar studii de licenţă. Pe mine mă interesa să pot primi şi o bursă, având în vedere situaţia familială deloc strălucită  – în anul I de facultate tatăl meu a decedat de cancer, nu puteam să-mi permit o şcolarizare în America. Un an de şcolarizare costă în jur de 80.000 de dolari. Aveam nevoie de o şcoală bună, dar care să ofere şi burse studenţilor străini. Colegiul Hamilton mi-a oferit o bursă totală. În doi ani am terminat toate cursurile de chimie, matematică şi biologie, aşa că am hotărât să mă transfer la una dintre facultăţile de top, care ofereau şi studii post-universitare. Am dorit să-mi desăvârşesc cunoştinţele şi să mă pregătesc în continuare pentru medicină. Aşa că am aplicat pentru transferul la Yale. 

Raul Pătraşcu

Cât de greu se ajunge la Yale?

Vă spun doar că în acel an am fost peste o mie de aplicanţi pentru transfer. Toţi făceau parte din elitele americane şi internaţionale. Din toţi cei peste o mie, au intrat 24! Printre cei 24 am fost şi eu. Şi din nou, cu bursă completă. Nu doar că mi-au oferit bursa de studiu, dar mi-au oferit şi o sumă de bani pentru a mă ajuta să achiziţionez cărţi şi un bilet de avion dus-întors, să mă pot întoarce în fiecare vară acasă, în Timişoara. Am început medicina preclinică, pentru că în SUA sunt două stagii. În primul stagiu, la colegiu, se face cum e la noi fiziologia, biochimia şi aşa mai departe. După ce primeşti această diplomă, aplici pentru medicina clinică. Am şi intrat la trei universităţi, printre care vreau să menţionez Universitatea Emory din Atlanta, unde s-a descoperit vaccinul împotriva virusului Ebola. Însă, pentru studenţii străini, ei pot oferi doar jumătate din bursă. Şi nu am reuşit să fac rost de cealaltă parte a banilor. Trebuie să faci dovada plăţii integrale a tuturor celor patru ani. Îmi trebuia suma de 150.000 de dolari. Între timp, am fost remarcat de nişte medici de la Universitatea din Chicago care mi-au oferit acei bani, dar eu deja mă angajasem pe Wall Street şi-a fost prea târziu. 

MEDICUL DE PE WALL STREET

Ce aţi lucrat pe Wall Street?

Am lucrat pentru fondul de investiţii şi consultanţă în management McKinseyMcKinsey, care atunci când i-am anunţat de dorinţa mea de a pleca, mi-au făcut mai multe oferte. Printre ele şi susţinerea pentru a putea obţine cetăţenia americană. Ba chiar s-au oferit să mă ajute cu cheltuielile pentru modulul clinic de medicină. Bineînţeles, şi o creştere salarială.

De ce aţi hotărât să reveniţi în România?

Atunci aveam 23 de ani. Deşi a fost extrem de tentantă oferta lor, mă gândeam că aveam să mai lucrez cinci ani pentru ei, iar la 28 de ani să încep încă patru ani de medicină, abia apoi să încep un rezidenţiat şi să profesez... În tot acest timp, să fiu departe de familie... După cum vă spuneam, tatăl meu a decedat de cancer în timp ce eram la facultate, mama mea a rămas singură. Am vrut să fiu lângă familie, să-i ajut. După un an de lucrat pe Wall Street pot să spun că din punct de vedere financiar am fost răsplătit foarte bine. Aşa că am luat decizia să mă întorc şi să fac Medicina la Timişoara.

Aţi putut continua Medicina în România echivalând rezultatele cu cele din America?

Răspunsul este undeva la mijloc. Nu mi-au recunoscut anii complet, însă mi-au recunoscut pe anumite materii. Primii doi-trei ani au fost foarte simpli pentru mine. Nu trebuia să mă duc decât la două examene. Dar mi-ar fi plăcut să pot începe din anul trei sau patru. 

Raul Pătraşcu

Ştiu că aţi putut să lucraţi în continuare pentru McKinsey, dar din România.

Am lucrat pentru că voiam să fac bani. Am lucrat în diferite proiecte de consultanţă. Am ajutat şi McKinsey România în anumite proiecte, am ajutat o firmă, care se ocupa cu vânzarea de echipamente de cercetare, să poată vinde pe piaţa din România, pe proiecte europene. 

„La 27 de ani, aveam în subordine tot sistemul sanitar“

V-aţi gândit că o să primiţi această ofertă de a conduce cel mai mare spital din vestul României?

Sincer, m-am gândit. La 27 de ani, am fost numit consilier cu rang de secretar de stat în Guvernul 

Cioloş. Am fost consilier de stat al premierului, pe probleme de sănătate. Am lucrat cu miniştrii Sănătăţii, aveam în subordine tot sistemul sanitar, inclusiv spitalele. Eram foarte familiarizat cu sistemul sanitar românesc, practic am crescut în acest sistem, am fost mai bolnăvicios în copilărie, l-am cunoscut ca pa-cient, dar şi unchiul meu este medic. Am încredere în mine având în vedere experienţele avute, capabilităţile pe care le am, cele de muncă, perseverenţă şi de analiză.

PLĂNUIEŞTE SĂ DESCHIDĂ O SECŢIE DE ONCOLOGIE 

Ce aţi găsit la Judeţean?

Nu vreau să vorbesc despre activitatea predecesorului meu. Am simţit dorinţă de a face bine din partea multor colegi, confuzie din partea altora. Am început să adun şi să actualizez deta-liile cele mai mici, am fost pe secţii, am vorbit cu toţi şefii de secţii, voiam să aflu viziunea lor despre dezvoltare, cum facem să modernizăm acest spital, împreună, să îmbunătăţim semnificativ actul medical şi să ridicăm acest spital la un rang demn de Europa. Putem face rost de bani şi de la Uniunea Europeană, şi de la Ministerul Sănătăţii, şi de la Consiliul Judeţean. Mă interesează ca medicii să aibă parte de cel mai bun training, cele mai bune aparate şi cele mai noi protocoale şi medicamente, pentru cele mai complexe boli. Noi nu trimitem pacienţii mai departe. Trebuie să fim capabili să rezolvăm absolut tot. 

Imagine indisponibilă

Care e primul proiect mare la care v-aţi gândit?

Sunt bucuros să anunţ un proiect de suflet, care s-a şi aprobat deja. Preşedintele Consiliului Judeţean, Călin Dobra, a fost foarte receptiv la propunerea mea, la fel şi Ministerul Sănătăţii, şi anume, să înfiinţăm o secţie de oncologie în cadrul Spitalului Judeţean. Partea de vest, judeţul Timiş are cea mai mare rată de incidenţă a cancerului din ţară. Noi, ca oraş, nu făceam faţă doar cu secţia de la Spitalul Municipal şi cu privatul. Avem în ambulatoriu o singură doctoriţă oncoloagă, extrem de bună, care numai anul trecut a făcut peste 800 de consultaţii. Noi consultam pacienţii, îi identificam, îi operam şi apoi eram nevoiţi să-i trimitem în altă parte pentru urmărire şi tratament de specialitate. E inacceptabil să pui pe drumuri un pacient cu cancer. În acest scop, vom înfiinţa o secţie de oncologie, în primă fază cu spitalizare de zi, să putem oferi servicii de chimio-terapie acestor pacienţi. Vom tratata aceşti pacienţi la standardele cele mai ridicate chiar aici. 
 

Cât avem de aşteptat până să devină realitate proiectul?

Se va da drumul foarte repede. Achiziţionăm echipament de ultimă generaţie, va trebui să reamenajăm un spaţiu pe care îl avem – va fi la parterul clădirii Ortopediei. Vom mai aduce unul sau doi medici oncologi, asistente, infirmiere, vom avea injectomate automate pentru chimioterapie, paturi, truse de tratament etc., însă voi cere Ministerului să-mi aprobe şi consiliere psiholgică pentru aceşti pacienţi şi aparţinătorii lor. Îmi amintesc cum mă simţeam eu când tatăl meu era în stadiu terminal. Vom avea un psiholog specializat. În viitor avem şi un plan legat de paleaţie, dar nu vreau să vă vorbesc despre asta acum. Cel mai important lucru este că vom putea face chimioterapie la Spitalul Judeţean.
 

PLANURI VIITOARE DE MODERNIZARE  A SPITALULUI
 

Aveţi de implementat şi numeroase proiecte începute de vechea conducere. Care sunt priorităţile?

Trebuie să continuăm cu dezvoltarea secţiei de Urologie şi ATI la transplant, pentru că vrem să dăm drumul transplantului renal la Timişoara. Va mai dura puţin. CJT ne-a aprobat 5 milioane de lei pentru continuarea proiectului în acest an. În această sumă intră modernizarea unui bloc operator pentru transplat, modernizarea unor saloane separate, cel mai probabil şi al unui lift separat pentru aceşti pacienţi. Există o echipă de transplant foarte bună la Barcelona, cu care colaborăm. Echipa de transplat de aici, condusă de doctorul Alin Cumpănaş, va merge în Spania, vor face cu medicii de acolo câteva intervenţii. Apoi, acea echipă de la Barcelona va veni la Timişoara, pentru ca medicii noştri să lucreze sub îndrumarea lor, pentru ca în viitor să putem obţine acreditarea de transplant. O altă investiţie este modernizarea Ortopediei, reabilitarea sălilor de operaţie 4 şi 9. Mai sunt încă două proiecte foarte mari. Împreună cu Banca Mondială şi cu Ministerul Sănătăţii vom construi o clădire nouă, care va conţine: la parter – un nou UPU, mare şi modern, etajul unu şi doi – 25 de săli de operaţii noi, etajul trei – ATI, etajul patru va fi Secţia de Mari Arşi. E un proiect de câteva zeci de milioane de euro, studiul de fezabilitate tocmai ce s-a încheiat, până în mai terminăm licitaţia de proiectare şi execuţie, iar până la sfârşitul anului vom putea începe construcţia. Pentru noua Maternitate s-a terminat studiul de fezabilitate, este în faza de licitaţie proiectarea tehnică. Vom continua şi celelalte proiecte vechi.
 

Raul Pătraşcu

Raul Pătraşcu şi Nicolae Robu, primarul Timişoarei 
 

Au apărut informaţii şi legate de schimbarea furnizorului de energie electrică de la spital. Explicaţi-ne ce se va întâmpla? 

Am semnat un contract de asociere cu Direcţia de Sănătate Publică Timiş, astfel încât să achiziţionăm energie electrică direct de pe Bursa de Mărfuri, şi nu de pe piaţa liberă. În urma unor analize detaliate am atras în acest parteneriat celelalte opt spitale din Timiş şi vom achiziţiona energie electrică de pe Bursa de Mărfuri şi vom economisi lunar aproape 15 la sută din factura de curent. Aceşti bani vor fi redirecţionaţi în folosul pacienţilor, pentru dotări, reparaţii, modernizări. În medie, factura pentru Spitalul Judeţean depăşeşte 200.000 de lei pe lună.

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite