Care este viitorul jurnalismului?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Întrebarea din titlu este de interes general, în contextul în care tot mai mulţi tineri preferă,  în locul cumpărării publicaţiilor scrise, a urmăririi emisiunilor de televiziune, sau a celor radiofonice să îşi asigure fluxul necesar de ştiri şi alte necesităţi informaţionale doar prin utilizarea Internetului. Răspunsul - nuanţat, concret şi credibil - a fost oferit de doi cercetători, de la o universitate aparte, din China.

La întrebarea CARE ESTE VIITORUL JURNALISMULUI? au căutat să răspundă Shixin Ivy Zhang şi Edwards David. Cei doi sunt cercetători la Universitatea Nottingham, din Ningbo, China. Prima lor convingere este că Internetul şi inovaţiile în designul bazelor de date generează schimbări revoluţionare şi provocări în jurnalismul actual.

Pentru cei doi devine tot mai evident faptul că structurile existente până acum, specializate în furnizarea de ştiri, trec printr-o perioadă dificilă, îndeosebi cele care nu se adaptează noului mediu informaţional. Vechea şi noua presă sunt acum într-o confruntare pe viaţă şi pe moarte.

Cheia acestei schimbări, susţin cei doi experţi menţionaţi, o constituie fluxul de informaţii, viteza cu care acesta ajunge la destinatari, în modalităţi diverse.

O fluiditate a ştirilor care pulverizează barierele anterioare, impuse de spaţiul şi timpul emiterii informaţiilor de interes general. A căror calitate, diversitate şi viteză de distribuire fac diferenţa în lumea presei de azi.

Prima caracteristică a noului tip de jurnalism este adâncimea efectelor ştirilor furnizate, în cadrul publicului ţintă. Devin dominante interacţiunile stabilite între producătorii fluxului media şi audienţele scontate, între jurnaliştii profesionişti şi cititorii/ascultătorii/telespectatorii care le evaluează, în fiecare secundă, munca.

Şi – atenţionează cei doi cercetători – creşte interacţiunea în rândurile celor interesaţi de un mijloc sau altul de informare în masă.

Producţia de ştiri uneori cu orice preţ…- şi distribuirea lor impun, cel puţin în prezent, o coexistenţă a structurilor mass-media vechi, cu cele noi.

Asta pentru că nu puţini sunt oamenii care preferă să citească mai degrabă în linişte, cu întreruperi, sau continuitate, o publicaţie scrisă – ziar, revistă săptămânală sau lunară, cu maximă generalitate sau cu o specificitate distinctă, chiar de nişă – decât să navigheze pe Internet.

După cum noua generaţie impune reversul medaliei, la ora actuală fiind în creştere numărul tinerilor care nu înlocuiesc doar presa scrisă, ci şi ascultarea unor posturi de radio sau vizionarea unor emisiuni de televiziune, cu navigarea pe Internet, unde – din punctul lor de vedere – au totul la îndemână.

Iar navigarea în spaţiile electronice se face oriunde şi oricând, inclusiv în metrou, în drum spre serviciu, la birou, prin simpla accesare a mobilului personal.

Jurnalismul viitorului va impune o experienţă bogată, pentru un public mult mai activ şi exigent cu ceea ce i se livrează la micul dejun, pe micul ecran, la volan, prin intermediul posturilor de radio, la serviciu, prin accesarea Internetului.

O informaţie postată va fi mai accesată, dacă urmează şi alte ştiri despre acelaşi eveniment, chiar cititorii având posibilitatea să ofere noi detalii, nu doar comentarii postate după lectura unui text sau altul.

Arta de a fi un bun producător de ştiri nu se rezumă doar la capacitatea de a genera relatări distincte, despre fapte neobişnuite – ce pot stârni instantaneu curiozitatea beneficiarilor informaţiilor –  fiind necesară şi completarea acesteia cu anticiparea gradului de implicare a publicului, în fluxul de ştiri. O implicare nu doar emoţională, reactivă, ci şi participativă, funcţie de subiectul ales.

Shixin Ivy Zhang şi Edwards David afirmă că, în trecut, conţinutul a fost rege.

Astăzi? Experienţa contează!

Noua generaţie de producători de ştiri trebuie să încurajeze cititorii, ascultătorii, telespectatorii să se implice, într-un fel sau altul, în mediul unui eveniment de interes general.

Unii auzind detaliile faptelor petrecute, alţii vizionând actualizările informaţiilor iniţiale, nu puţini implicându-se în multiplicarea numărului de beneficiari ai unei ştiri de senzaţie, prin postarea în arealuri electronice cu mii de accesări instantanee.

Ce înseamnă asta? Chiar dacă structurile jurnalistice actuale vizează încă marele public, treptat trebuie să se adapteze unor necesităţi individualizate de informare, care necesită o personalizare credibilă.  Cum este, dacă vreţi, publicul ţintă din mediul militar.

Dependenţa producătorilor de ştiri de ceea ce vor să ştie consumatorii de date inedite, în raport de ceea ce au ei nevoie, este condiţia sine qua non a succesului. Care înseamnă o audienţă din ce în ce mai mare.

A doua caracteristică a noului tip de jurnalism – în opinia celor doi cercetători menţionaţi – este capacitatea de a ajunge la cele mai largi audienţe, prin informaţii respirabile de cât mai mulţi oameni.

Internetul a dat peste cap strategiile utilizate anterior de organizaţiile producătoare de ştiri, îndeosebi pe cele care editează ziare.

Înainte conta ora la care poştaşul aducea ziarul preferat.

Acum contează momentul în care un cititor sau altul deschide computerul şi vede – prin mijlocirile oferite de Internet – ultimele noutăţi din satul global.

Şansa supravieţuirii? Focalizarea pe piaţa fragmentată a beneficiarilor/devoratorilor de ştiri. Informaţiile de interes local, sau/şi provincial fiind cele care înclină balanţa preferinţelor publicului vizat.

Website-urile cu destinaţie specifică au şansa unei extinderi rapide a audienţei, mai ales dacă beneficiază şi de o translaţie în limbi străine, precum engleza, franceza, germana, rusa.

O a treia caracteristică este diversitatea. Marcată de apariţia şi dezvoltarea unor genuri noi de jurnalism, cum ar fi cel cetăţenesc, focalizat pe fapte, conduite, atitudini la care cititorii reacţionează.

În viitor, noua generaţie de jurnalişti va fi ombilical legată de mediile de socializare electronică, unde va conta cum ştiu să relaţioneze, pentru a atrage cât mai mulţi internauţi în noul joc media.

Cel în care jurnalistul nu doar relatează un eveniment, ci îl şi interpretează, ţinând cont apoi de întrebările, contribuţiile, informaţiile şi comentariile beneficiarilor muncii sale.

A patra caracteristică – susţin Shixin Ivy Zhang şi Edwards David o constituie viteza. Relatările unui eveniment de ultimă oră au loc azi cu o viteză fără precedent.

Pretenţia postului american de televiziune, CNN, conform căreia "atunci când îl ştim, (evenimentul produs) afli şi tu despre acesta" rămâne o glumă bună.

Mediile de interacţiune socială propagă noile ştiri mai devreme, decât posturile de radio, cele de televiziune sau ediţiile speciale - ale unor ziare cu pretenţii de impact major, în diverse metropole.

Prin urmare, jurnaliştii de mâine vor trebui să se simtă ca peştele în apă, atunci când vor accesa şi utiliza noua tehnologie media. Mediul de ştiri fiind în schimbare şi setul de aptitudini necesar  jurnaliştilor trebuie să fie adaptat noilor provocări.

Cine va rămâne în cursă? Cine va produce ştiri multimedia, cât mai repede, mai bine, credibile, certificate de martori oculari şi experţi în domeniu, deveniţi protagonişti ai noii producţii de date privind evenimente deloc obişnuite.

Probabil că trecerea de la maestrul bucătar, în domeniul culinar, la maestrul în ştiri  specifice, precum cele vizând afaceri de răsunet va fi un pas mic - pentru cititori/ascultători/telespectatori -, dar mare - pentru cei atraşi de noul jurnalism.

Ce va mai fi un jurnalist în societate? Iată întrebarea finală, evident retorică, a celor doi cercetători.

Un expert - în promovarea afacerii propriei organizaţii de presă? Un specialist - în utilizarea noilor mijloace de comunicare, pe cale electronică? Un formator de opinii? Un furnizor de ştiri pe măsura preferinţelor publicului ţintă?

Dincolo de accesoriile tehnice la care va avea acces, va conta capacitatea de a deveni o voce.

Una credibilă. Care va fi ascultată, urmărită şi apreciată funcţie de capacitatea redării speranţei semenilor că, deşi trăiesc într-o lume deseori mizerabilă, cu mari nedreptăţi, inegalităţi, dincolo de o nenorocire sau alta, este singura la care avem acces.

Mai mult sau mai puţin fericiţi, dar asta-i viaţa noastră.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite