Fortăreaţa lui Xi Jinping: aparatul de securitate ce protejează China de turbulenţe

Preşedinţia lui Xi Jinping a fost marcată de preocupările privind „securitatea naţională” şi controlul absolut al Partidului Comunist în toate sferele vieţii. De-a lungul unui deceniu la putere, Xi a făcut din China o adevărată fortăreaţă, arată o analiză NYT.

„Obişnuia să vorbească neîncetat despre revoluţiile colorate. Era clar o chestiune prioritară pentru el”, spunea Ryan Hass directorul Consiliului Naţional de Securitate pentru China în contextul vizitei lui  Xi la Casa Albă.

Temerile privind o posibilă revoluţie populară în numele democraţiei şi-au pus amprenta asupra conducerii sale: Aparatul de securitate menit să apere regimul şi China de potenţiale influenţe ideologice maligne a devenit puternic centralizat sub Xi.

„Xi nu putea fi mai direct în legătură cu faptul că China este asaltată de forţe ostile, iar în plan intern pradă unor forţe centrifuge”, a observat David R. Russell, fost diplomat american de rang înalt care a l-a însoţit pe Joe Biden în China în 2011.

În concepţia lui Xi, China nu poate supravieţui în lipsa unui sistem „cuprinzător” care să o protejeze împotriva unui lumi ce şi-a propus să o submineze pe toate planurile – politic, economic, social, militar şi tehnologic. Soluţia este un „război al poporului” unde sunt chemaţi, alături de militari, profesori de gimnaziu şi localnici. De pildă, cu prilejul  Zilei Educaţiei Naţionale copiii învaţă să distingă diferite pericole, chiar şi cele asociate spionajului şi teroriştilor.

În cartierele chinezeşti, activează Linii Defensive Populare în materie de securitate naţională a căror sarcină este identificarea disidenţilor şi străinilor „suspecţi”. Recent, Ministerul Securităţii de Stat a anunţat recompense de până la 15.000 de dolari pentru informaţii asupra infracţiunilor legate de securitate.

Totul este dus la extrem. Presiunile exercitate asupra structurilor birocratice favorizează alunecarea în paranoia: până şi probleme locale comune sunt puse pe seama sabotorilor ideologici sau a adversarilor străini.

În acest sens, reacţia autorităţilor la protestul tigăilor în Shanghaiul carantinat din cauza COVID-19 este cât se poate grăitoare: autorităţile s-au grăbit să-i atenţioneze pe recalcitranţi să nu se lase incitaţi de „forţe străine”.

„A fost o acţiune locală spontană”, a dezvăluit Jia Xiaolong, o localnică dusă la poliţie pentru interogatorii din cauza protestelor.

„Dar, în plan intern, aşa gândesc oficialii – că în spatele fiecărei probleme sau protest se află un complot”.

De altfel, pentru Xi Jinping, care se pregăteşte să ceară un al treilea mandat la Congresul Partidului Comunist din această toamnă, problema securităţii naţionale este mai relevantă ca niciodată– de la tensiunile create de restricţiile pandemice, la adâncirea diviziunilor între superputeri în urma războiului din Ucraina şi creşterea preţurilor la alimente şi energie, pentru liderul de la Beijing provocările nu mai contenesc.

„Fundamental şi îngrijorător este faptul că Xi nu mai face nicio distincţie între securitatea internă şi cea externă”, remarcă Daniel R. Russel, în prezent vicepreşedinte la Asia Society Policy Institute.

„Xi Jinping este decis să ia măsuri şi mai drastice –  nu doar preventive, ci şi anticipative – şi să folosească mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru a ţine piept acelor ameninţări şi a străpunge ceea ce consideră a fi un gen de sugrumare din partea Vestului”, subliniază el.

De când a devenit secretar general al Partidului Comunist în 2012, şi apoi preşedinte Xi şi-a exercitat autoritatea în modalităţi puţin anticipate: a autorizat încarcerarea în masă a uigurilor şi altor minorităţi etnice şi a abolit drepturile câştigate la autodeterminare ale Hong Kongului.

Un text menit să explice viziunea lui Xi serveşte drept manual membrilor Partidului comunist. Din acesta ei află că apărarea Chinei ţine de „securitatea politică”, iar partidul şi Xi sunt paznicii supremi ai unităţii naţionale.

„Dacă nu este asigurată din punctul de vedere al securităţii naţionale, ţara se va destrăma inevitabil, risipindu-se ca nisipul, iar atunci marea revigorare a naţiunii chineze iese din discuţie”, se arată în textul despre Xi.

Teama „scăpării de sub control”

Predecesorii lui Xi scăpaseră din mână frâiele în materie de securitate naţională  - fie au fost împiedicaţi de inerţie politică (Jiang Zemin), fie au permis ca aparatul să fie confiscat de corupţie şi nepotism (Hu Jintao). Xi Jinping, ros de îngrijorări, voia să remedieze asta, aşa că s-a pus rapid pe treabă.

„Argumentul lui Xi Jinping a fost că, în plan intern, China fusese mult prea slabă. Descentralizarea puterii scăpa de sub control”, a explicat Yun Sun, codirector al Programului China de la Stimson Center.

După doar un an de mandat, Xi înfiinţat Comisia pentru Securitate Naţională invocând „nevoia presantă” de consolidare şi unificare a puterii centrale în chestiuni de securitate.

La prima şedinţă a Comisiei, Xi a lămurit ce avea în vedere: „o perspectivă cuprinzătoare asupra securităţii naţionale”, ceea ce avea efectul că, de multe ori, ameninţările interne şi externe deopotrivă erau văzute prin lentila rivalităţii cu Occidentul.

„Din punctul lor de vedere, asta legitimează accentuarea dimensiunii coercitive în aproape orice domeniu de guvernare”, a spus  Joel Wuthnow, cercetător senior la Universitatea Naţională pentru Apărare, care a studiat politicile lui Xi în materie de securitate.

Cazul lui Li Ming-che, angajat al unui colegiu comunitar din Taiwan, este revelator. Acesta a fost arestat imediat ce a păşit în China sub acuzaţii de „plănuire a unei revoluţii colorate”, iar asta doar din pricina faptului că s-a aflat în contact cu activiştii chinezi pentru drepturi ale omului.

Bărbatul, care altădată ar fi scăpat poate cu o expulzare, a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru subminarea puterii statului.

„Xi a introdus acest sistem în legislaţie şi este realmente emblematic pentru expansiunea continuă a sistemului securităţii de stat. S-a insinuat cu totul în vieţile oamenilor”, a spus el recent.

Marginea propastiei

Comisia pentru Securitate este învăluită în secret: se cunosc prea puţine detalii despre dimensiunea, personalul sau puterile sale. Membrii plini se întrunesc anual, la fel ca majoritatea altor organisme de vârf ale statului chinez. Menţiuni cu privire la aceste şedinţe apar doar pe site-urile filialelor locale ale partidului şi sunt legate de ordine oficiale. Comisia „a rezolvat multe dintre problemele pe care voiam demult să le rezolvăm, dar nu puteam”, a remarcat Xi la şedinţa din 2018.

Comisia are comitete la nivel local al căror principal obiect de activitate sunt activităţile disidente şi protestele. Cadrele din aceste comitete încurajează universităţile să raporteze eventuale probleme ideologice ce apar în cadrul cursurilor. Totodată, trebuie să monitorizeze persoanele ce merg la proteste, au istoric de boli psihice, pe foştii prizonieri şi în general pe oamenii consideraţi pericole la adresa siguranţei şi stabilităţii.

„Nu echivalaţi simplist <<nimic nu a mers prost>> cu <<nimic nu va merge prost>>. În fiecare moment comportaţi-vă ca şi cum aţi păşi pe gheaţă, ca şi cum aţi fi pe marginea prăpastiei”, spunea anul trecut comitetul local de securitate din districtul Yongchuan.

Xi, preşedinte al Comisiei de Securitate, şi-a instalat ochi şi urechi în interiorul ei: Ding Xuexiang, un consilier apropiat al său, ar fi în fruntea consiliului de administrativ. Ministrul Securităţii de stat, Chen Wenqing, are şi el o funcţie importantă.

„Lumea se confruntă cu schimbări majore pe care le vedem o dată la un secol şi în special relaţiile China-SUA sunt supuse unui nou test”, scria Chen în 2019 într-un jurnal al Partidului, o rară declaraţie publică.

Dintre toate tulburările sociale, protestele din 2019 din Hong Kong l-au alarmat cel mai mult Xi.

„Focarele de tulburări şi pericol de-a lungul globului se înmulţesc. Noile tendinţe şi trăsături ale revoluţiei colorate sporesc riscurile politice şi ideologice ce se abat asupra Chinei”, le-a spus Xi oficialilor de partid, l-a citat pe liderul chinez un profesor de la Universitatea populară publică de securitate din China.

Nimeni nu poate fi spectator

În aprilie, în toiul războiului din Ucraina, al carantinării din Shanghai şi al acumulărilor tensiunilor cu SUA, şedinţa secretă a fost tot despre „însemnătatea fundamentală” a securităţii politice. Comisia de Securitate Naţională este omniprezentă: formulează normele guvernamentale,  inclusiv legislaţia privind datele personale, şi hotărăşte de pildă evaluarea financiară a instituţiilor bancare.

Anul trecut, China a aprobat prima sa Strategie privind Securitatea Naţională pe următorii patru ani: recomandările merg de la producerea alimentelor şi a tehnologiei proprii la crearea mijloacelor de a dezamorsa tulburările sociale înainte să apuce să erupă.

Anumite indicii cu privire la această strategie se găsesc în manualul despre viziunea lui Xi, ai căror autori sunt şi oficiali ai Comisiei de Securitate Naţională.

„Forţe ostile acasă şi peste hotare nu au slăbit în intensitate niciun moment în strategia lor de a occidentaliza şi dezbina ţara”, se arată într-o secţiune dedicată securităţii politice.

Doar puţine voci din China îndrăznesc să-şi arate făţiş scepticismul privind o supralicitare a securităţii în China. Una dintre ele este Jia Qingguo, profesor la Universitatea din Peking şi membru senior al consiliului consultativ al guvernului de la Beijing.

„Urmărirea securităţii absolute este primul rând nerealistă; în al doilea rând, mult prea costisitoare şi în al treilea rând, dăunătoare pentru alte valori. Trebuie găsită o balanţă corectă între securitatea naţională şi mersul înainte al democraţiei”, a scris el anul acesta într-un jurnal chinez.

„În prezent, şi ceva timp de acum încolo, situaţia luptei pentru securitate naţională în Strâmtoarea Taiwan va deveni mai complexă şi mai sumbră. Statele Unite joacă mereu mai mult cartea Taiwanului", scria anul trecut o revistă politică chineză dedicată Taiwan.

Oficialii invocă securitatea naţională oriunde este convenabil: pentru a restricţiona avocaţii şi clienţii lor sau pentru a reduce la tăcere plângerile publice privind disputele financiare sau funciare. Universitarii se confruntă cu o monitorizare mai strictă a predării şi cercetării lor. Viziunea combativă a Beijingului asupra lumii, au notat alţi critici chinezi, a împins China prea aproape de Rusia şi a descurajat dezbaterea privind invazia sa în Ucraina.

Copiii au ocazia să absoarbă preceptele lui Xi de Ziua Educaţiei pentru Securitate Naţională, pe 15 aprilie, când se comemorează prima reuniune a Comisiei pentru Securitate Naţională (2014).

Anul acesta, elevii unei şcoli gimnaziale din Beijing au desenat cetăţeni vigilenţi care pun la pământ răufăcători mascaţi. „În ceea ce priveşte apărarea securităţii naţionale, nimeni nu poate fi străin sau simplu spectator", se arăta într-o prezentare la o şcoală primară din nord-vestul Chinei.

Astfel, elevii au întotdeauna la dispoziţie numărul de telefon al Ministerului Securităţii de Stat.