FOTO Milioane de oameni ar putea muri: 5 arme pe care India le-ar folosi într-un război cu Pakistanul

Avion SU-30MKI al Aviatiei indiene FOTO AFP

Recent, India a invocat o serie de încălcări ale armistiţiului de către Pakistan, la graniţa dintre cele două ţări. Potrivit Indiei, acesta a fost al şaselea atac în doar cinci zile. Astfel de evenimente amintesc de faptul că tensiunile sunt încă foarte mari pe subcontinentul indian, noteazăn The National Interest.

Arsenalele ambelor state - şi liniile roşii care ar fi depăşite în urma folosirii lo r-a u făcut din războiul convenţional unul mult mai riscant de purtat. Războiul Kargil din 1999 este considerat evenimentul în care lumea s-a apropiat cel mai mult de un război nuclear, de la Criza rachetelor cubaneze.

Dacă India şi-ar folosi superioritatea în ceea ce priveşte forţele de pe teren pentru a ocupa o parte considerabilă din teritoriul Pakistanului, Islamabadul ar putea răspunde cu arme nucleare.

Este la fel de posibil ca orice viitor război între India şi Pakistan să implice o acţiune limitată pe teren şi o luptă la scară largă pe mare şi în aer. India are un avantaj în ambele cazuri, mai ales pe mare, unde ar avea abilitatea de a bloca porturile pakistaneze. Pakistanul importă 83 la sută din consumul său de benzină şi fără rezerve mari economia ar simţi efectele războiului foarte rapid. O victorie economică, nu numai una pur militară ar putea fi cea mai bună cale de a încheia în mod decisiv un război, fără a fi folosite armele nucleare.

Totuşi, India are o serie de arme de care Pakistanul ar trebui să se teamă într-un conflict.

Portavionul INS Vikramaditya

Comandat în noiembrie 2013, INS Vikramaditya este varianta mai nouă şi mai modernă a celor două portavioane ale Indiei. În eventualitatea unui război, Vikramaditya ar conduce o ofensivă pe mare cu scopul de a mătura Marina pakistaneză de pe terenul de luptă. Scenariul cel mai sumbru pentru Pakistan ar fi ca Vikramaditya să stea lângă coasta Karachi, cel mai mare port al Pakistanului, forţând o blocadă navală.

La origine construit pentru Marina sovietică ca crucişătorul anti-submarine Naku, vasul Vikramaditya a fost retras în 1996, după ce a devenit clar că Rusia de după Războiul Rece nu-şi mai putea permite să-l folosească. Nava a fost cumpărată de India în 2004, pentru a fi transformată de către constructori ruşi de nave într-un portavion veritabil. Noul design a eliminat tot armamentul de crucişător, inclusiv două tunuri de punte de 100mm, rachete sol-aer 192 SA-N-9 şi rachete anti-navă Sandbox 12 SS-N-12.

Vikramaditya are 282 de metri lungime şi poate transporta 44.000 de tone de încărcătură, mai puţin de jumătate faţă de portavioanele americane. Este de aşteptat ca escadrila navei să fie formată din 24 avioane MIG-29K sau avioane de luptă Tejas şi 10 elicoptere de război anti-submarine. India a comandat 45 de avioane MIG-29Ks.

Submarinul de atac nuclear INS Chakra

În timp ce INS Vikramaditya ar fi un simbol vizibil al unei blocade navale, poate că adevăratele pericole majore ar fi cele 14 submarine de atac ale Indiei. Cel mai puternic submarin indian este INS Chakra, un submarin de atac tip Akula-II cu propulsie nucleară.

INS Chakra ar fi capabil să îndeplinească mai multe misiuni pe timp de război. Ar fi o adevărată ameninţare pentru Marina pakistaneză, în special pentru cele 11 fregate şi 8 submarine, doar trei dintre ele fiind mai moderne. Chakra este de asemenea capabilă să amplaseze nedetectat mine în apele pakistaneze şi să conducă misiuni de supraveghere în sprijinul unei blocade.

Construcţia submarinului care avea să devină Chakra a început în 1993, însă s-a întârziat din cauza lipsei de fonduri. În 2004, Marina indiană a fost de acord să finanţeze submarinul pentru finalizarea construcţiei - la un cost de 900 de milioane de dolari - în schimbul unei închirieri de 10 ani, cu posibilitatea de cumpărare. Livrarea către Marina indiană trebuia să aibă loc în 2010, însă transferul a fost întârziat după un incident din 2008, în urma căruia 20 de persoane din personalul Marinei ruse au murit şi alte 21 au fost rănite.

Chakra este la fel de mare ca submarinele americane din clasa Virginia. Are o viteză maximă de 30 de noduri, la o adâncime maximă în care poate opera de 520 de metri. 

INS Chakra este echipat nu numai cu patru tuburi de torpilă standard de diametru 533, ci şi cu încă patru tuburi de torpilă de 650 mm. Armamentul include şi torpila supercavitantă Shkval VA-111, o torpilă de viteză mare capabilă să călătorească la 220 de noduri în arii de până la 15 kilometri. Chakra poate transporta până 40 de torpile, inclusiv mine. Potrivit termenilor acordului de închiriere de la Rusia, Chakra nu poate fi echipat cu arme nucleare.

Elicopterul de atac Apache Longbow Block III AH-64D

Înţelegerea recentă a Indiei de a cumpăra elicopterul Apache AH-64D reprezintă un avantaj pentru Armata indiene. Versatilitatea Apache-ului înseamnă că acesta va fi capabil să facă totul, de la a ataca formaţiuni blindate într-un scenariu de război convenţional, la a vâna trupe de gherilă şi spioni într-o campanie de contrainsurgenţă.

Apache-ul s-a dovedit a fi unul dintre cele mai eficiente elicoptere de atac folosite. Acesta este capabil să atingă viteze de până la 275 de kilometri pe oră la altitudine mare, un detaliu important având în vedere terenul muntos al Indiei. 

Apache Longbow este optimizat pentru a ataca şi a distruge blindajul şi are un radar care poate detecta şi prioritiza până la 128 de vehicule-ţintă în doar câteva secunde, atacând mai apoi până la 16 ţinte într-o succesiune rapidă. Pentru operaţiuni de contrainsurgenţă, senzoriul de imagine termică le permite membrilor echipajului să detecteze indivizi camuflaţi.

Elicopterul poate purta patru rachete Hellfire şi mai este dotat cu un tun de 30mm.

Printr-un contract în valoare de 1,4 miliarde de dolari, în 2012, India a fost de acord să achiziţioneze 22 de elicoptere Apache. În august, India s-a oferit să mai cumpere încă 39 de elicoptere Apache.

Avionul de luptă SU-30MKI

Avionul SU-30MKI al Aviaţiei militare indiene au fost achiziţionate cu scopul de a asigura superioritatea Indiei asupra Pakistanului. Aviaţia indiană are 200 de avioane Su-30MKI în serviciu şi alte 72 de aparate au mai fost comandate. Un avion de luptă cu rază lungă şi două motoare, cu un radar foarte performant şi armament formidabil, Su-30MKI va  fi vârful de lanche al Aviaţiei indiene. Su-30MKI este o evoluţie a Su-27 Flanker din anii 1980. Aparatul de zbor este extrem de manevrabil şi poate ataca mai multe ţinte în acelaşi timp.

Su-30MKI este superior faţă de oricare alt avion de luptă pe care Aviaţia pakistaneză îl are, cu excepţia F-16 Block 50/52, Pakistanul având doar 18 astfel de aeronave.

Su-30 MKI va deveni chiar mai letal odată cu echjiparea cu rachetei supersonice BrahMos, care poate ataca vase şi ţinte de la sol la distanţe de până la 295 de kilometri.

Armele nucleare indiene

India a testat pentru prima dată o armă nucleară în 1974, prin detonarea unui dispozitiv exploziv de 12 kilotone. Guvernul indian nu a dezvăluit niciodată prea multe despre statusul arsenalului său nuclear, armele nucleare ale sale fiind înconjurate de mister.

Mărimea exactă a arsenalului nu este cunoscută, însă este estimată a fi între 90 şi 110 dispozitive nucleare. Declaraţiile oficialilor indieni i-au determinat pe experţi să creadă că încărcătura maximă a armelor indiene ar fi în jur de 200 de kilotone, aproximativ de 10 ori mai multă putere distructivă decât a bombei de la Hiroshima.

Armele nucleare ale Indiei se află sub autoritatea Comandamentului de Forţe Strategice. Sistemele principale de lansare ale Indiei sunt rachete terestre. Rachetele alimentate cu combustibil lichid Prithvi I şi II au raze între 150 şi 350 de kilometri şi au nevoie de jumătate de zi pentru a fi pregătite de lansare. Agni I, II, III şi IV sunt rachete balistice cu o rază de la 700 la 4.000 de kilometri.

De asemenea, submarinul  Arihant a fost modficat să transporte rachete cu rază scurtă 12 K-15 sau rachete nucleare cu rază intermediară 4 K-4.

India are o politică de a nu folosi prima arme nucleare, apelând la acestea doar ca retorsiune în cazul unui atac nuclear. 

Puterea nucleară a Pakistanului

Pakistanul se numără şi el printre cele nouă state care deţin arme nucleare. Ţara a început crearea de armament nuclear în ianuarie 1972.

Dezvoltarea armelor nucleare în Pakistan a venit ca răspuns la pierderea Pakistanului de Est în 1971, în Războiul de eliberare din Bangladesh.

Este neclar momentul în care Pakistanul a încheiat construcţia primului dispozitiv nuclear, dar experţii consideră că resursele nucleare ale ţării cresc în mod constant. Astăzi, este estimat că Pakistanul are un arsenal între 110 şi 130 de bombe nucleare.

Armele nucleare ale ţării se află sub controlul Diviziei Planurilor Strategice a Armatei şi sunt depozitate, în principal, în Punjab, departe de frontiera de nord-vest şi de talibani. 

Multe dintre rachetele terestre au fost bazate pe modelele chineze şi nord-coreene.