Potretul milenianului chinez, de la presiunea hipercompetivităţii la mişcarea lenevelii: „Mi-aş dori să-mi pot permite lucruri precum genţi Louis Vuitton”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO SHUTTERSTOCK
FOTO SHUTTERSTOCK

Insider face un portret al milenialului chinez în comparaţie cu cel american. Un milenial tipic din China câştigă circa 22.000 de dolari pe an dar nu e împovărat de datorii de studii, a prins o perioadă de boom economic şi vremuri extrem de competitive în care munca oferă promisiunea unei vieţi bune.

În China sunt 400 de milioane de mileniali, de patru ori mai mulţi decât în SUA. Ei sunt prima generaţie din China care s-a bucurat de libertate financiară.

Chen Hai Ying, 39 de ani, a avut mai multe joburi şi a pornit de jos înainte să devină antreprenor - afacerea lui cu imprimeuri 3D îi aduce în prezent un venit de 15.000 de dolari pe lună şi îi permite să locuiască într-o vilă din Guangzhou. El a reuşit să-şi plătească singur colegiul, după ce economiile familiei sale s-au rispit în contextul crizei financiare din Asia, în 1998. E căsătorit şi are o fetiţă de 8 ani. Visul său este o viaţă liniştită de familie.

La mai bine de 1.000 de kilometri depărtare, în Shanghai, Cassi Xia, 26 de ani, are un salariu de 3.000 de dolari pe lună din care 1.000 îi dă pe chirie. Singurul lux pe care şi-l permite sunt sesiuni de cumpărături online şi ieşiri ocazionale în oraş.

Din cei 1.3 de miliarde de oameni care populează cele 22 de provincii chineze cel puţin 400 de milioane sunt mileniali, adică tineri născuţi între 1981 şi 1996. Prin contrast, SUA au doar 72 de milioane de tineri din această generaţie.

Insider a intervievat şase tineri reprezentativi ai acestei generaţii. dar şi experţi pentru a face un portret al milenialului chinez mediu.

Prima generaţie privilegiată financiar

Milenialii din China sunt prima generaţie privilegiată a ţării, primii care s-au bucurat de efectele boom-ului economic.

Spre deosebire de cei americani, care au fost nevoiţi să îndure crize economice,milenialii chinezi au crescut într-o perioadă de reforme economice. Părinţii lor aparţin unei generaţii ce au suferit mari greutăţi financiare şi au trăit în vremuri marcate de incertitudini, precum cele ale revoluţiei culturale din anii 1960 şi 1970. Or, milenialii chinezi au întrat în câmpul muncii când PIB-ul ţării crescuse de peste 10 ori.

„Singura grijă a părinţilor noştri era să aibă ce pună pe masă - acum grijile noastre se rezumă la bunuri şi case. Generaţia noastră are prilejul să muncească din greu şi să culeagă roadele - părinţii noştri nu aveau altă alternativă decât să se străduiască să supravieţuiască”, spune Chen, antreprenorul.

O presiune zdrobitoare

Totuşi presiunea de a reuşi în viaţă poate fi extrem de împovărătoare pentru milenialii din China în condiţiile unor aşteptări ridicate din partea familiei şi societăţii - reuşita în viaţă se măsoară în a avea o locuinţă proprie, un loc de muncă bine plătit şi a te căsători înainte de împlinirea vârstei de 30 de ani.

Marile companii tehnologice ale Chinei promovează o cultură a suprasolicitării în care pentru a avea succes trebuie să munceşti şase zile pe săptămână câte 12 ore pe zi.

Un raport al HSBC din 2017 a arătat că 70% din milenialii din China deţin o casă a lor, faţă de 40% din milenialii din alte părţi ale lumii.

Acest fapt se datorează faptului că o mare parte dintre ei sunt ajutaţi să-şi plătească ratele la locuinţe de familie. În China, bărbaţii care deţin o casă au şanse mai mari să se căsătorească şi uneori este şi o condiţie a întemeierii unei familii, spun experţii.

„Deţinerea unei case este foarte importantă pentru familiile chineze şi de aceea sunt dispuse să se înglodeze în datorii. Pentru a putea plăti avansul, o întreagă familie face o contribuţie, adesea împrumutând bani de la rude şi prieteni înainte de a merge la bancă”, spune Allison Malmsten, director de marketing la Daxue Consulting.

„În China, când ai copii trebuie să-i înscrii la şcoală cu adresa de acasă. Dacă nu o să am o casă în oraşul unde am serviciul ,atunci adresa de rezidenţă va fi în oraşul meu natal”, spune Fan Qing, o femeie singură în vârstă de 35 de ani care locuieşte cu chirie împreună cu nişte prieteni. Ea doreşte să se mărite cu un bărbat care are o casă sau care şi-ar permite să cumpere una. Părinţii lui Fan, fermeri în zona rurală a provinciei Fujian din sudul Chinei, au putut face suficiente economii încât să o ţină la universitate, unde au plătit circa 1.100 de dolari americani pe an.

Shanghai FOTO SHUTTERSTOCK

Shanghai FOTO SHUTTERSTOCK

Milenialul chinez nu are nevoie de credite pentru studii

Potrivit lui Malmsten, milenialul mediu nu are nevoie să contracteze un împrumut pentru studii, pentru că taxele universitare sunt mici - aproape un sfert din milenialii chinezi au studii superioare. Un an de studiu în China costă între 1.700 şi 3.500 de dolari americani, potrivit statisticii Times Higher Education. Prin contrast, în SUA studenţii trebuie să plătească în medie 12.900 de dolari americani la universităţi de stat şi 49.800 la cele private.

Totodată, mulţi mileniali chinezi îşi permit să studieze în străinătate. Circa 544.000 de chinezi au făcut studii în străinătate în 2016 faţă de doar 179.800 în 2008 - printre ţările preferate fiind SUA, Marea Britanie şi Australia.

Fan spune însă că aceşti studenţi sunt ori străluciţi ori provin din familii bogate sau ceea ce chinezii numesc „fu er dai” sau bogaţii celei de-a doua generaţii.

Totuşi numărul mare de absolvenţi care intră în fiecare an pe piaţa muncii creează probleme cu găsirea unui loc de muncă la nivelul studiilor. Deşi rata şomajului a scăzut la 5% în luna mai, cele mai multe joburi sunt în fabrici. De pildă, anul acesta o treime din muncitorii de la o fabrică de tutun erau absolvenţi proaspeţi ai unor universităţi de prim rang din China, a relatat South China Morning Post.

„Presiunile asupra noastră sunt enorme. Majoritatea celor din generaţia părinţilor mei au mers doar la liceu. Acum toţi au studii superioare”, spune Zhang Xun. 33 de ani, care trăieşte în oraşul Qingdao.

Un trai modest şi econom

Zhang şi-a dat demisia de la jobul său de director de resurse umane şi şi-a a deschis o afacere de testare de echipamente, împreună cu un profesor al său. Deşi câştigă doar 1.500 de dolari pe lună, este mulţumit că duce o viaţă mai tihnită şi are timp de familie.

Milenialul mediu nu câştigă mai mult de 22.000 de dolari americani pe an, ceea ce corespunde cu gradul său de îndatorare, care nu depăşeşte de regulă 20.000 anual.

Salariul mediu al unui milenial din China e de circa 1.817 de dolari americani pe lună, potrivit unui raport KPMG. Asta înseamnă că veniturile lor sunt cu circa 1.200 de dolari mai mici decât cei de peste 40 de ani.

Milenialii chinezi sunt economi, mai ales cei care au venituri sub medie, punând deoparte peste jumătate din câştigul lunar.

Hai Rong, o contabilă în vârstă de 30 de ani, poate economisi 705 din salariul ei de 1.500 de dolari pe lună datorită ajutorului soţului ei ce lucrează în alt oraş. El trimite soţiei şi copilului de doi ani circa 1,200 de dolari pe lună iar aceştia sunt cheltuiţi mai ales pe alimente şi micile cheltuieli zilnice.

La fel ca mulţi alţi colegi de generaţie, cuplul este îndatorat, având rate la apartamentul lor achiziţionat cu ajutorul unui credit bancar în valoare de 46.000 de dolari americani.

Milenialii îşi iau credite mai ales pentru case şi maşini, spune Malmsten, director de marketing la Daxue Consulting. Însă un apartament într-un oraş mare precum Beijing poate ajunge la un milion de dolari.

Shanghai FOTO SHUTTERSTOCK

Shanghai FOTO SHUTTERSTOCK

Indicatorii succesului

Pentru milenialul mediu chinez formula succesului este cuprinsă într-un singur cuvânt „zhuan”, un termen apărut în 2012 ce descrie pilonii succesului pentru un bărbat chinez şi anume casă  maşină şi soţie.

Conceptul poate suna „arhaic dar sunt lucrurile pentru care eu şi prietenii mei îşi fac cel mai mult griji”, spune Gu Guoli, 34 de ani, care lucrează într-un start-up în domeniul tehnologiei. Pentru el personal nu-i prea facil să bifeze această listă - a avut nevoie de 15 ani pentru a putea plăti un avans la casă.

„Am soţie şi casă, dar nu şi maşină. Deşi stăm aproape de centrul Beijingului şi nu am avea o nevoie imperioasă de un automobil personal, avem senzaţia că nu ne-am atins potenţialul.

Cumpărăturile online pe platforma Taobao este activitatea relaxantă favorită a milenialilor chinezi - 77% spuneau asta în 2017.

Milenialii chinezi sunt şi bine conectaţi cu lumea, 90% dintre ei au un smartphone, iar giganţii tehnologici precum Tencent, Alibaba Group, JD, Baidu şi Meituan au creat un ecosistem online propriu separat cu totul de Occident. China are toţi înlocuitorii necesari: WeChat Moments (versiunea de Facebook),  Weibo (versiuneaTwitter), respectiv TikTok pentru clipuri.

„Multe lucruri de pe Taobao sunt destul de ieftine. Pentru 50 de dolari, poţi cumpăra în jur de 10 până la 15 articole destul de bine realizate. Este suficient pentru ca majoritatea oamenilor să-şi satisfacă orice poftă de terapie prin shopping. Şi dacă eşti foarte plictisit, vizionarea fluxurilor live este un fel de divertisment în sine”, a spus Xia.

Cât priveşte brandurile de lux, Milenialii intervievaţi de Insider spun că nu şi le permit decât rareori, cu ocazii speciale, dar le preţuiesc.

„Copilăria mea a fost săracă. Tatăl meu lucra ca miner şi familia mea se lupta mereu pentru bani. Am învăţat să economisesc bani din această cauză, dar mi-aş dori şi eu să pot cheltui bani pe lucruri precum genţi Louis Vuitton. Ar fi un semn că viaţa mea este mai bună acum”, spune contabila Ha, 30 de ani.

Cifrele la nivel naţional arată că femeile mileniale tind să nu se căsătorească mai târziu de 25 ani. Amânarea dincolo de această vârstă creşte probabilitatea ca ele să nu se mai mărite deloc. În 2016, vârsta medie la prima căsătorie pentru o femeie chineză era de 25 de ani. Pentru bărbaţi, era de 27 de ani.

Asta contrastează cu generaţia părinţilor lor. În 1982, recensământul populaţiei naţionale a arătat că jumătate dintre femeile din China erau căsătorite înainte de a împlini 22 de ani. Şi bărbaţii se însurau mai tineri: bărbatul chinez mediu era căsătorit la 23 de ani.

O femeie chineză care nu se mărită până la 27 de ani e considerată „fată bătrână”.

Beijing FOTO SHUTTERSTOCK

Beijing FOTO SHUTTERSTOCK

Rebeliunea contra muncii suprasolicitante şi a hipercompetiţiei

În China prinde conturi tot mai mult o tendinţă împotriva culturii suprasolicitării şi anume cultura de zace fără a face nimic şi a lenevi încă de la trezire.

Zhang Zhiyuan, în vârstă de 27 de ani, care este şomer, a spus că este un adept înflăcărat al „mişcării de a te întinde” (sau 躺平 主义).

„8 dimineaţa înseamnă că este timpul să te întinzi. Deşi nu am o slujbă la care să merg, aşa că mă pot întinde oricând. E minunat."

Este o rebeliune împotriva „neijuanului” sau involuţiei, un termen folosit adesea pentru a descrie stilul de viaţă hipercompetitiv cu care se confruntă milenianalii din China.

„Neijuan” merge mână în mână cu cultura „agitaţiei” din China, care presupune un program de muncă între orele 9:00 şi 21:00, şase zile pe săptămână. Stilul de viaţă 9-9-6 a fost puternic susţinut de Jack Ma, fondatorul Alibaba, care în 2019 a numit săptămâna de lucru de 72 de ore „o binecuvântare”.

„De când m-am mutat de tot la Shanghai în urmă cu patru ani, am trimis peste 2.000 de CV-uri şi am participat la sute de interviuri. Am obţinut un loc de muncă la o firmă de contabilitate după al doilea an de căutare, dar am demisionat după patru luni. Acest stil de viaţă pur şi simplu nu era pentru mine”, a spus Zhang pentru Insider.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite