Asia

articolul anterior articolul urmator

Războiul pentru Taiwan a început. Cine va câştiga: SUA sau China?

69
1 Apr 2021 08:24:38
Alexandru Grumaz
Avioane taiwaneze F-16 în misiune (Patrick Lin / AFP prin Getty Images)
Avioane taiwaneze F-16 în misiune (Patrick Lin / AFP prin Getty Images)

Potrivit documentelor militare chineze Taiwanul va pierde mai mult din creşterea Chinei, ca superputere a secolul XXI, decât orice altă ţară din lume. Apariţia Chinei ca a doua cea mai mare putere politică, economică şi militară a lumii ameninţă interesele multor naţiuni, dar numai Taiwanul îşi are existenţa în joc. China are planuri de război numai pentru Taipei.

Pregătirile militare din strâmtoarea Taiwan nu sunt o noutate. Un punct standard de discuţie dintre oficialii din Taipei enumeră numărul de rachete balistice pe care Armata de Eliberare a Poporului (PLA) le-a amplasat pe continent în raza de acţiune a insulei. Rachetele au o rezonanţă emoţională minimă printre oameni care nu sunt instruiţi în tehnologia militară, inclusiv pentru majoritatea taiwanezilor obişnuiţi.

 Însă Partidul Comunist Chinez şi-a intensificat ameninţările în ultimul an în vederea reunificării. Navele de război ale PLA fac acum, în mod evident, exerciţii în jurul periferiei insulei, în timp ce avioanele de război ale PLA cercetează în mod curent spaţiul aerian taiwanez. Preşedintele chinez Xi Jinping a declarat la finele lunii martie că Taiwanului se va confrunta cu „pedeapsa istoriei” pentru orice tentativă de separatism, oferindu-i cel mai puternic avertisment de până acum insulei revendicate de China drept teritoriul său sacru scrie Reuters. Ostilitatea Chinei faţă de Taiwan a crescut constant din 2016, când a fost ales ca preşedinte Tsai Ing-wen, membru al Partidului Democrat Progresist din insulă. China suspectează că Tsai vrea să promoveze o independenţa consolidată, ceea ce ar trece o linie roşie pentru liderii Partidului Comunist de la Beijing, deşi Tsai a spus că doreşte să menţină ”status quo-ul” şi se angajează să asigure pacea. 

China a fost înfuriată de semnarea de către fostul preşedintele SUA, Donald Trump, a legislaţiei care încurajează Statele Unite să trimită înalţi oficiali în Taiwan pentru a se întâlni cu omologii taiwanezi şi invers. Construcţia militară a Chinei ameninţă vecinii şi stabilitatea regională în Extremul Orient dar mai ales pe cea a Taiwanului. Expansiunea militară agresivă a Beijingului a făcut din marina sa cea mai mare putere din lume şi şi-a flexat ”muşchii” în Marea Chinei de Sud şi în regiunea Indo-Pacific. Beijingul continuă să-şi construiască şi capacităţile de rachete balistice. Mai mult, expertiza Chinei în războiul cibernetic este bine consolidată, cât şi temută. Aceasta a permis hackerilor[1] chinezi să pătrundă în computere şi să fure proprietatea intelectuală, precum şi să facă alte infracţiuni cibernetice benefice economiei chineze. 

Dar îmbinarea capacităţilor cibernetice în creştere ale Chinei cu cele militare, agresive, se cumulează în aplicarea inteligenţei artificiale (AI) în construcţia armelor şi sistemelor militare sofisticate. Condusă de Armata Populară de Eliberare (PLA), strategia Chinei în expansiunea militară se deplasează pe mai multe fronturi, iar sectorul AI este parte integrantă a tuturor obiectivelor sale militare. Având în vedere gravitatea ameninţării cu care se confruntă Taiwanul, este importantă înţelegerea de către comunitatea internaţională a intenţiile şi planurile Chinei. Americanii trebuie să înţeleagă de ce ţara lor s-ar putea afla într-o zi prinsă într-o îmbrăţişarea mortală cu China asupra acestei naţiuni insulare, iar aliaţii trebuie să ştie ce ”părţi din piesă” li s-ar putea cere să joace. Dacă va izbucni un război între Statele Unite şi China asupra Taiwanului, acesta va schimba cursul istoriei şi va produce efecte care se vor repercuta asupra generaţiile următoare. 

Un diplomat chinez din Washington a ameninţat în 2018 că China va invada Taiwanul dacă marina SUA ar trimite o navă pentru a vizita insula, lucru cerut de Congresul SUA Pentagonului încă de atunci. Este aceasta doar retorică goală sau reflectă intenţiile reale ale Beijingului? Este de fapt un pic din ambele. Beijingul a devenit din ce în ce mai frustrat de administraţia Biden, referitoar la Taiwan, în timp ce îşi dă seama că este puţin probabil ca Washingtonul să „răstoarne” ceea ce guvernul chinez considera anterior ca practici nelegitime ale administraţiei Trump. Summitul recent dintre cele două părţi, de la Anchorage, Alaska, arată clar că Taiwanul dar şi alte probleme de interes pentru SUA vor caracteriza legăturile bilaterale pentru lunile următoare.

 Într-un avertisment sever adresat SUA, pe 7 martie, ministrul chinez de externe Wang Yi a declarat că administraţia Biden ar trebui să stea departe de „linia roşie” din strâmtoarea Taiwan, adăugând că guvernul chinez nu are „loc pentru compromisuri." Adresându-se celei de-a patra sesiuni a celui de-al 14-lea Congres Naţional Popular de la Beijing, Wang a adăugat: „Îndemnăm noua administraţie americană să înţeleagă pe deplin sensibilitatea ridicată a problemei Taiwanului” şi „să schimbe complet practicile periculoase ale administraţiei anterioare, „trecerea liniei roşii” şi „jocul cu focul”. ” Comentariile lui Wang au reflectat furia crescândă a Beijingului, care pare să fi fost uimită de angajamentul neclintit al administraţiei Biden faţă de Taiwan şi de asigurarea stabilităţii în regiune. În consecinţă, la sfârşitului anului trecut când Trump a fost învins de Biden, la alegerile din noiembrie, Beijingul a început să solicite o „resetare” a relaţiilor bilaterale. 

Această dorinţă s-a bazat, fără îndoială, pe convingerea că, odată cu ieşirea din scenă a preşedintelui Trump, politica SUA faţă de China va deveni mai permisivă şi mai puţin dispusă să conteste ceea ce Beijing percepe drept „liniile roşii” - printre ele Taiwanul, Marea Chinei de Sud şi „afacerile interne” ale Chinei în Hong Kong şi Xinjiang. Cu toate acestea, apelul Beijingului pentru congresmenii americani, cei care sunt implicaţi în procesul de elaborare a politicilor de la Washington, nu a fost însoţit de o reducere proporţională a activităţilor sale ameninţătoare din regiune sau a celora care ţintesc Taiwanul. În schimb, China şi-a susţinut presiunea, spunând clar că doar SUA ar trebui să facă concesii. Pentru a înrăutăţi lucrurile, Beijingul a citit complet greşit dorinţa lui Biden de cooperare cu China în combaterea încălzirii globale, atunci când a crezut că Washingtonul se va angaja într-o tranzacţie de dragul participării chineze.

 În schimb - aşa cum a arătat clar reprezentantul lui Biden pentru schimbările climatice, John Kerry - SUA nu va schimba colaborarea chineză cu privire la climă (ceea ce SUA numesc „o problemă independentă critică”) în schimbul abandonării de către Washington a protecţiei drepturilor omului. Statele Unite tratează treptat Taiwanul ca fiind din ce în ce mai mult ca o ţară independentă. Administraţia Biden pregăteşte noi orientări care să faciliteze întâlnirea diplomaţilor americani cu omologii taiwanezi, bazându-se pe o tendinţă care a început anul trecut. Acest lucru vine după ce ambasadorul SUA în Palau s-a alăturat preşedintelui din Palau într-o vizită recentă la Taipei, devenind primul ambasador al SUA care a vizitat Taiwanul în ultimii 42 de ani. Între timp, preşedintele Joe Biden şi premierul japonez Yoshihide Suga intenţionează să facă o demonstraţie retorică comună de sprijin pentru Taiwan în timpul vizitei lui Suga la Washington luna viitoare.

Campania de presiune asupra Taipei-ului

Campania de presiune a Chinei asupra Taiwanului  include zece elemente care, în general, sunt menite să interacţioneze şi să se consolideze reciproc. Unele sunt noi, altele nu. Majoritatea celor care nu sunt noi s-au intensificat în ultimii doi ani. Aceste elemente sunt: vânătoarea aliaţilor diplomatici ai Taiwanului; constrângerea militară; constrângerea economică; excluderea Taiwanului din organizaţiile internaţionale; presiunea asupra corporaţiilor străine prezent în China; presiune asupra aliaţilor nediplomatici ai Taiwanului; presiune economică; război politic; spionaj cibernetic; şi spionajul tradiţional. Haideţi să le luăm pe rând.

(1) China îi ”braconează” pe aliaţii diplomatici din Taiwan într-un ritm accelerat, punând capăt armistiţiului diplomatic neoficial dintre cele două părţi stabilit în timpul administraţiei Ma Ying-jeou. Gambia, din vestul Africii, a rupt legăturile cu Taiwanul în 2013, dar nu a stabilit legături diplomatice cu Beijingul până în martie 2016, cu două luni înainte de inaugurarea lui Tsai. Sao Tome şi Principe au schimbat alianţa în decembrie 2016, în timp ce Panama a întrerupt legăturile în iunie 2017. În mai 2018, Republica Dominicană şi Burkina Faso şi-au schimbat recunoaşterea faţă de Republica Populară Chineză, lăsând Taiwanul cu doar 18 aliaţi diplomatici.

(2) Armata Populară de Eliberare şi-a intensificat exerciţiile militare în jurul Taiwanului. În perioada august 2016 - decembrie 2017, Ministerul Apărării Naţionale din Taiwan a notat/urmărit cel puţin 26 de exerciţii aeriene desfăşurate de armata chineză în jurul Taiwanului, comparativ cu un total de opt combinate în 2015 şi 2016[2] Dintre aceste exerciţii, 15 au înconjurat Taiwanul, ceea ce înseamnă că avioanele militare au intrat sau au ieşit din canalul Bashi sau în apropierea insulelor Ryuku. În aceeaşi perioadă, portavionul chinez Liaoning, a efectuat patru exerciţii pe termen lung în jurul Taiwanului: două la vest de linia mediană a strâmtorii Taiwanului, alte două de-a lungul coastei de est a Taiwanului. Taiwanul a raportat un mare exerciţiu al avioanelor de război chineze, timp de două zile consecutive, exerciţiu care a coincis cu primele zile ale mandatului preşedintelui Joe Biden. Operaţiunea a implicat 15 avioane de luptă. China a efectuat zboruri regulate peste apele internaţionale din partea de sud a Taiwanului şi peste Insulele Pratas controlate de Taiwan în Marea Chinei de Sud în ultimele luni. Dar, de obicei, operaţiunile aviatice sunt conduse de unul până la trei avioane de recunoaştere sau de avioane de război antisubmarin, potrivit Taiwanului. China testează nivelul de sprijin al preşedintelui Biden faţă de Taiwan.

(3) Coerciţia economică După alegerile lui Tsai, Beijingul a început să limiteze numărul de grupuri de turişti, de pe continent, care vizitează Taiwanul. Taiwan primeşte peste 10 milioane de turişti pe an începând cu 2015, din care turiştii din China au reprezentat peste 30%[3]. În 2017, chiar dacă numărul turiştilor chinezi a scăzut cu aproximativ 700.000 faţă de anul precedent, au fost încă 2,7 milioane dintr-un total de 10,7 milioane. Scăderea a lovit puternic economia Taiwanului care ajunsese să se bazeze pe turiştii chinezi. Cu toate acestea, în ansamblu, scăderea turiştilor chinezi a fost în mare parte compensată de o creştere semnificativă a turiştilor din ţări precum Japonia şi Coreea de Sud.

(4) Organizaţiile internaţionale. În ciuda eforturilor SUA, Taiwanului i sa refuzat statutul de observator la Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Beijingul închide mecanismele procedurale care permit participarea semnificativă a Taiwanului la astfel de forumuri, printr-o combinaţie a controlului său direct asupra funcţionării lor şi a constrângerii politice a naţiunilor membre.

(5) Corporaţii. La sfârşitul lunii aprilie 2018, Beijingul a emis o directivă către 44 de transportatori aerieni străini, cerându-le să schimbe denumirea Taiwanului pe site-ul lor în „Taiwan, China”. Optsprezece transportatori s-au conformat înainte de termenul limită iniţial din 25 mai, restul au cerut şi li s-au acordat prelungiri până la 25 iulie. Guvernul SUA a cerut companiilor aeriene americane să ignore cererea chineză. Această presiune politică a trecut dincolo de companiile aeriene. Lanţul hotelier Marriott a fost forţat să concedieze unul dintre angajaţii săi după ce a dat ”like” pe o postare legată de Tibet, pe Twitter[4]. Alte companii precum Gap Inc., Daimler AG Mercedes-Benz, Zara, Medtronic şi Costco au fost forţate să-şi ceară scuze pentru descrierea Taiwanului pe site-urile lor.

(6) Parteneri nediplomatici Beijingul forţează, de asemenea, aliaţii nediplomatici ai Taiwanului să-şi degradeze relaţiile cu Taipeiul. Nigeria ar fi solicitat Taipei-ului să-şi mute biroul de reprezentare din capitala Abuja în Lagos. În Dubai, Ecuador, Bahrain, Iordania şi, cel mai recent, în Papua Noua Guinee, birourile reprezentative din Taiwan au fost obligate să elimine orice referire la Republica China sau Taiwan în numele de facto al ambasadelor lor. China a continuat, de asemenea, să facă presiuni asupra acelor ţări cu care are legături diplomatice pentru deportarea cetăţenilor din Taiwan condamnaţi pentru infracţiuni în Republica Populară Chineză (RPC), în loc de Taiwan. Acest lucru s-a întâmplat în Cambodgia, Kenya şi Spania, printre multe altele.

(7) Stimulentele economice Pe lângă măsurile punitive, Beijingul încearcă, de asemenea, să combine afacerile întreprinderilor taiwaneze cu cele din economia RPC prin stimulente economice generoase. În februarie 2018, Beijingul a anunţat o serie de 31 de măsuri menite să asigure un tratament egal - şi, în unele cazuri, preferenţial - pentru persoanele şi întreprinderile taiwaneze care îşi desfăşoară activitatea în China. Acestea includ măsuri concepute pentru a încorpora Taiwanul în „Made in China 2025” - o politică industrială amplă care vizează mutarea bazei industriale chineze în lanţul valoric al industriei taiwaneze. Alte stimulente includ scutiri generoase de impozite pentru corporaţiile taiwaneze de înaltă tehnologie, precum şi protecţia egală a drepturilor de proprietate intelectuală pentru persoanele juridice deţinute de Taiwan şi înregistrate în China.

(8) Războiul politic În timp ce autorităţile de la Beijing continuă să respingă un dialog semnificativ cu guvernul din Taiwan, acesta a intensificat activităţile Departamentului de lucru al Frontului Unit (UFWD)[5] împotriva Taipei. În Taiwan, UFWD vizează o gamă largă de circumscripţii electorale, sate şi oraşe, tinerii şi studenţii, partidele şi grupurile politice pro-China şi veteranii militari din Taiwan. Guvernul taiwanez a estimat anterior că China cheltuie cel puţin 337,8 milioane de dolari pe an pentru eforturile de recrutare UFWD în Taiwan, dar a mai spus că crede că ar putea exista mai multe „finanţări invizibile”. De asemenea Beijingul foloseşte dezinformarea şi propaganda media pentru a genera instabilitate socială în Taiwan[6].

(9) Războiul cibernetic Deşi hacking-ul din China a făcut/face ştiri în SUA şi Europa, Taiwan este ţinta principală pentru spionajul cibernetic sponsorizat de China. Într-adevăr, Taiwanul a suportat mai mult de un deceniu de furturi cibernetice şi atacuri ţintite din China, de genul celor care se îndreaptă acum către ţările occidentale. Taiwanul ar fi suferit lunar între 20 şi 40 de milioane de atacuri de piratare a sectorului public în 2017[7]. Potrivit guvernului din Taiwan, majoritatea acţiunilor cyber provin din China.

(10) Spionajul Taiwanul se luptă să se recupereze din „deceniul întunecat”, o perioadă între 2006-2016 în care peste 40 de cetăţeni taiwanezi au fost urmăriţi penal pentru spionaj şi infracţiuni legate de spionaj care implicau China, printre aceştia funcţionari şi pensionari, militari şi oameni de afaceri. După cum a menţionat un fost analist al guvernului SUA:

În timp ce Taiwanul se confruntă cu o provocare de spionaj şi subversiune din partea Chinei la o scară pe care nici o democraţie modernă nu a întâmpinat-o, principale partidele politice taiwaneze se luptă să soluţioneze problema”. Într-adevăr, „... activităţile secrete chinezeşti împotriva Taiwanului au crescut ca rafinament şi intensitate. Pentru prima dată în mulţi ani, oficiali ai securităţii naţionale din Taiwan consideră schimbarea, mai degrabă decât continuitatea, un semn distinctiv operaţiunilor subversive ale Beijingului ” -China Brief, 17 august 2017.

Atac surpriză: cum ar putea China să înceapă un război împotriva Taiwanului (scenarii)

Astăzi, există mulţi oficiali în Washington, care dezbat meritele abandonării conceptului de „ambiguitate strategică” utilizat de zeci de ani şi, în schimb, de a emite garanţii de securitate explicite Taiwanului.  Oricare ar fi beneficiile pe care aceşti ”avocaţi” le-ar aduce Americii, dintr-o astfel de schimbare, ar lua mult prea puţin în considerare costul catastrofal care ar cădea asupra Statelor Unite, dacă ar trebui să îndeplinească vreodată promisiunea de a apăra Taiwanul. Răspunsul scurt este: în scenariul cel mai puţin rău, faptul ar putea costa locul de preeminenţă în afacerile globale al Washingtonului şi ar putea pune în pericol securitatea SUA - şi, în cel mai rău caz, armele nucleare chineze ar putea vaporiza milioane de americani.

 Ideea ambiguităţii strategice a guvernat atitudinile şi acţiunile SUA şi ale chinezilor cu privire la Taiwan încă din timpul Legii privind relaţiile cu Taiwanul din 1979. În această lege, Statele Unite au declarat că orice altceva în afară de reunificarea paşnică a Taiwanului va fi „considerat o ameninţare la adresa păcii şi securităţii zonei Pacificului de Vest şi este o serioasă îngrijorare pentru Statele Unite”. Astăzi, însă, atât membrii Congresului, cât şi lideri de opinie influenţi solicită, cu o stridenţă sporită, să se abandoneze ambiguitatea strategică pentru o garanţie de apărare ”excesivă” pentru Taiwan. Unele dintre preocupările lor sunt pe deplin valabile  şi includ dorinţa de pace în regiunea indo-Pacifică şi dorinţa de a descuraja China ca să atace o insulă paşnică şi democratică.

Totuşi, ceea ce aceşti avocaţi nu abordează în mod corespunzător este raportul cost-beneficiu pentru Statele Unite. Forţele Armate ale SUA sunt cele mai bune din lume şi ar câştiga fiecare angajament militar viitor, la fel cum au făcut-o de la războiul coreean încoace, împotriva oricărui adversar potenţial. Mulţi vor recunoaşte că costul victoriei ar putea fi ridicat - cum ar fi cei 100.000 de soldaţi care au fost ucişi în Primul Război Mondial sau cei 400.000 din al doilea Război Mondial - dar victoria finală este inevitabilă. Cu toate că armata SUA este într-adevăr foarte puternică, totuşi, nu este atotputernică dovadă fiind Afganistanul.

Preludiul războiului

Orice atac chinezesc va fi, dintr-o necesitate militară, un şoc care îi va lua pe toţi prin surprindere la fel ca invazia aliată a Normandiei din 1944, sau ca faimoasele aterizări ale lui Mac Arthur la Inchon în războiul coreean şi poate chiar ca blitz-ul Germaniei din 1939 în Polonia, şi va fi crucial pentru forţa care atacă ca apărătorul să fie în afara poziţiei de luptă şi nepregătit pentru lovitura iniţială. Forţa care atacă va fi complet pregătită mental, va şti exact ce ar trebui să facă în fazele de deschidere a operaţiunilor militare şi va fi probabil foarte motivată. Aproape sigur aşa vor începe atacul chinezii asupra Taiwanului. Un lucru trebuie menţionat: faptul că geografia Taiwanului semănă izbitor de mult cu cea a Norvegiei, Iar un asalt al plajelor va fi extrem de dificil.

Dacă se pierde posibilitatea reunificării paşnice, forţele armate ale poporului, împreună cu întreaga naţiune, inclusiv cu poporul din Taiwan, vor lua toate măsurile necesare pentru a sparge hotărât orice complot sau acţiune separatistă-spune generalul chinez Li Zuocheng, şef al Departamentului Statului Major comun şi membru al Comisiei militare centrale, în 28 mai 2020. Momentul de început va fi critic pentru atacul chinez. În vederea creării  condiţiilor optime pentru succes, înainte de lansarea invaziei, China va căuta să paralizeze capacitatea Taiwanului de a comanda şi controla forţele, astfel încât atunci când începe faza deschisă a atacului, haosul şi indecizia să poată duce la rămânerea unor zone de apărare ale Taiwanului inactive.

Pentru a îndeplini acest obiectiv, China va activa echipele forţelor speciale care au fost pregătite cu ani înainte şi care vor efectua asasinate ale unor lideri taiwanezi cheie. Obiectivele primare vor fi liderii cu autoritatea de a ordona forţelor militare instalarea în poziţii defensive, a responsabililor de asigurarea faptului că toţi apărătorii sunt avertizaţi şi au primit ordinele necesare pentru luptă şi a celor însărcinaţi să menţină ordinea. Aceste echipe vor fi alcătuite din oameni care se prezintă ca turişti chinezi, oameni de afaceri chinezi care lucrează, înainte de atac, de luni sau de ani de zile în Taiwan şi - în unele cazuri tulburătoare - cetăţeni taiwanezi care simpatizează Beijingul. Unele din ultimele grupuri pot fi alcătuite din civili în poziţii cheie ale guvernului, poliţiei şi armatei. Acest ultim grup va fi, de asemenea, esenţial în desfăşurarea următoarei faze a planului. Cu câteva ore înainte de începerea invaziei, Forţele Speciale Chineze vor fi inserate sub acoperirea întunericului, de pe mare, în câteva locaţii cheie, izolate. Odată ajunşi la ţărm, aceştia se vor ”lega de colaboratori” (mulţi din categoriile menţionate mai sus) şi se vor deplasa în poziţie astfel încât, la un moment dat sau la un anumit semnal, să poată efectua sabotarea infrastructurii critice.

Sabotarea va include mijloace de comunicaţii, reţele electrice, turnuri de telefonie mobilă şi va perturba alte mijloace de comunicaţii, de asemenea, se vor distruge poduri sau vor bloca drumuri specifice care vor fi utilizate de unităţile taiwaneze trimise către apărarea ţărmului, odată ce alerta a fost dată. În cele din urmă, vor exista echipe trimise să fie gata să distrugă avioane la sol, rachete în containerele lor de depozitare şi piese de artilerie care vizează strâmtoarea. Un alt element cheie al planului lor va fi atacarea cazărmilor, trupelor din detaşamentele de securitate însărcinate cu asigurarea securităţii aerodromurilor şi a forţelor de reacţie imediată. Fiecare ”infiltrat” de trupe chineze va ucide, fiecare avion va fi distrus la sol, fiecare rachetă va fi distrusă înainte de a ajunge la platforma de lansare.

Ultima componentă a operaţiunii de pre-invazie va fi pregătirea pentru confiscarea a cel puţin trei aerodromuri din teritoriul Taiwanez, aeroporturi care sunt suficient de mari pentru a primi avioane de transport de trupe de invazie şi echipamente militare uşoare. Asaltarea unei plaje este ultimul lucru pe care Armata Populară de Eliberare (PLA) vrea să îl facă. Este mult mai bine să debarce trupe şi echipamente de invazie prin avioane de transport şi elicoptere, permiţând trupelor lor să atace plajele din spate liniilor de apărare a acestora. Cu mult înainte de a avea loc invazia, China şi-a poziţionat în prealabil forţele de rachete, concentrările de trupe, activele Forţelor Aeriene şi Forţele Navale la mai multe baze de lângă ţărmurile Chinei, făcându-le să pară forţe standard plasate la baze militare. Nu va fi nevoie să se efectueze mobilizarea pe scară largă a activelor militare - ceea ce ar elimina ca serviciile de informaţii americane şi taiwaneze să reacţioneze - deoarece acestea sunt deja pregătite pentru o lansare „operativă” fără o mobilizare.

Cele trei chei ale operaţiunilor iniţiale ale Chinei vor fi secretul, calendarul şi viteza. Este absolut vital ca, atunci când primele rachete îşi vor atinge ţintele, toată lumea de pe insulă să fie şocată şi nepregătită. Pentru a atinge acest obiectiv, calendarul va fi critic: dacă încep operaţiunile de sabotare prea devreme, autorităţile îşi vor da seama la timp de ce se întâmplă pentru a trage alarma naţională, o aşteptare/întârziere  va duce la eşuarea misiunii.  Asta înseamnă că operaţiunile iniţiale trebuie să înceapă cu doar 30 de minute înainte de începerea invaziei. Odată ce încep acţiunile sub acoperire, va fi esenţial ca acestea să se mişte cât mai repede posibil. Viteza va fi critică şi odată cu începerea războiului cu cât trupele PLA vor fi mai rapide şi vor prelua aerodromurile şi vor putea anihila poziţiile de apărare de pe mal, cu atât mai repede pot muta mai multe trupe pe insulă.  Dacă China va reuşi, dincolo de aşteptările sale, în faza de preinvazie, conducerea politică şi militară taiwaneză ar putea fi fatal slăbită până la punctul în care atacul principal îi va scoate din război pe taiwanezi în doar 48 de ore. Odată ce soseşte „ora-H” (începutul operaţiunilor evidente), nu vor mai exista acţiuni secrete şi toată lumea va şti ce se întâmplă.

Şi atunci începe pericolul pentru America! Vestea bună este că armata chineză aproape sigur nu ar putea astăzi să facă o invazie pe scară largă a Taiwanului care să reuşească. Chiar dacă câţiva generali chinezi ar fi pregătiţi să arunce zarurile, costurile şi riscurile implicate de război ar fi enorme şi potenţial fatale pentru regimul de la Beijing. Strategii PLA ştiu că mai au un drum lung de parcurs înainte de a-şi putea atinge obiectivul. Vestea proastă este că liderii Chinei recunosc obstacolele din calea lor şi vor continua să investească în mare măsură într-o strategie de înşelăciune, de colectare de informaţii, de război psihologic, de antrenament consolidat şi de construire de arme avansate. Cu excepţia eforturilor compensatorii, investiţiile lor ar putea duce la un conflict care va zgudui lumea şi va aduce o imensă tragedie umană.

Manualul de cursuri despre geografia militară a strâmtorii Taiwanului este un manual PLA cu acces restricţionat, folosit pentru a preda la seminariile derulate pentru ofiţeri superiori de la Beijing. Avertizează cititorii că o armată externă ar putea folosi într-o bună zi Taiwanul pentru a întrerupe liniile comerciale ale Chinei, sugerând că insula ar putea fi folosită ca bază militară de către Statele Unite pentru a bloca China şi a submina ascensiunea sa rapidă la statutul de mare putere. Pe această bază, manualul susţine controlul fizic asupra insulei ca fiind vital pentru protejarea împotriva blocadelor străine. Importurile de petrol pe cale maritimă ale Chinei, care trec prin strâmtoare, sunt extrem de vulnerabile, „aşa că protejarea securităţii acestui pasaj maritim strategic nu este doar o activitate militară, ci mai degrabă un act de strategie naţională” Acest manual face apoi un pas mai departe, spunându-le cititorilor (militari) că Taiwanul este un punct principal de utilitate pentru blocarea Japoniei. Strâmtoarea Taiwan, menţionează el, este o linie de salvare maritimă japoneză care pleacă din Europa şi Orientul Mijlociu şi, pe baza studiilor PLA, Japonia primeşte 90% din importurile sale de petrol, 99% din resursele sale minerale şi 100% din necesarul său de combustibil nuclear de la nave care călătoresc peste aceste benzi maritime.

În total, 500 de milioane de tone de importuri japoneze trec pe lângă apele taiwaneze în fiecare an, 80% din toate navele de containere japoneze călătorind chiar prin strâmtoare, echivalentul unei nave de marfă japoneze la fiecare zece minute. În consecinţă, aceste ape „vor afecta în mod direct viaţa sau moartea Japoniei, supravieţuirea sau dispariţia acesteia”. Intenţiile şi planurile PLA pentru cucerirea Taiwanului sunt prezentate clar într-un alt document intern, Forţa de autoapărare aeriană japoneză, un manual studiat de ofiţerii de la Colegiul de comandă al forţelor aeriene PLA din Beijing.

Scopul declarat al textului este de a ajuta piloţii şi ofiţerii de stat major chinezi să înţeleagă punctele tari şi punctele slabe ale adversarilor lor japonezi. Îngropate printre sute de pagini de hărţi detaliate, coordonate ale ţintei, organigrame, date despre arme şi imagini de luptă cu avioane sunt următoarele lecţii: de îndată ce Taiwanul se reunifică cu China continentală, liniile maritime de comunicare ale Japoniei se vor încadra complet în limitele de lovire ale avioanelor de luptă şi ale bombardierelor din China ... Analiza noastră arată că, folosind blocade, putem reduce importurile brute ale Japoniei cu 15-20 %, ceea ce va fi o lovitură grea pentru economia Japoniei ... După ce importurile au fost reduse cu 50%, chiar dacă folosesc raţionamentul pentru a limita consumul, economia naţională a Japoniei şi potenţialul de război se vor prăbuşi în întregime ... blocadele pot cauza ca transporturile să scadă şi chiar pot crea o foamete în insulele japoneze.

Aceste lecţii ilustrează valoarea imensă acordată Taiwanului de PLA şi articulează în mod clar raţiuni strategice pentru invadarea insulei şi transformarea acesteia într-un „portavion chinez de nesfundat”. Este de remarcat faptul că poziţia Taiwanului în centrul Primului Lanţ Insular înseamnă că, odată ce va intra sub controlul chinez, Marina PLA va avea accesul asigurat în Pacific şi o pârghie imensă asupra statelor vecine. Pentru a atinge această viziune viitoare, notele PLA afirmă că armata chineză trebuie să stăpânească toate domeniile de război. Cărţi precum Ştiinţa strategiei militare şi Ştiinţa campaniilor indică faptul că unităţile care atacă Taiwanul vor trebui să fie capabile de asalt amfibiu, manevră, incendii, război urban şi război montan.

Manualul de teren, Operaţiuni armate informatizate, scris de o echipă de ofiţeri de la Academia de Comandament a Armatei PLA din Nanjing, indică faptul că ar fi o luptă brutală şi sângeroasă. Mai întâi atacurile surpriză ar trebui executate pentru a lăsa calea forţelor terestre să treacă Strâmtoarea. Operaţiunile ar include totul, de la atacuri cu rachete balistice la atacuri cu drone, de la infiltrarea cibernetică la războiul spaţial şi de la raiduri ale forţelor speciale la operaţiuni psihologice. Cu toate acestea, invazia Taiwanului ar fi, în esenţă, să pună ”cizme pe sol” şi tancuri pe străzile din Taipei. În cuvintele manualului de teren al PLA, „Trebuie să ne anihilăm duşmanii (taiwanezi) în număr mare, apoi să cucerim şi să controlăm întreaga insulă”.

Post scriptum: QDR sau ultima strategia militară a Taiwanului

Ultimul document QDR-ul (documentul de revizuire a strategie militare similar cu cel produs în SUA) reiterează principiul călăuzitor al Taiwanului pentru zădărnicirea unei invazii: „opuneţi rezistenţă inamicului pe ţărmul lui, atacaţi-l pe mare, distrugeţi-l în zona proprie de litoral şi anihilează-l odată intrat pe  plaje. ” Acesta revizuieşte strategia apărării Taiwanului, Quadrennial Defense Review  (QDR), subliniază necesitatea de a contracara tactica ”zonei gri” dezvoltată de China şi numeşte ca pivot al acestei strategii consolidarea capacităţilor asimetrice împotriva puternicului vecin.

QDR a declarat că tranziţia Taiwanului către o forţă de voluntari a ajutat armata să-şi atingă obiectivul, iar Ministerul Apărării Naţionale se va concentra acum pe calitatea instruirii. Documentul este pregătit, în decurs de 10 luni de la inaugurarea prezidenţială, de administraţia de la Taipei care a preluat mandatul. Documentul constată cerinţa de capacităţi asimetrice ale armatei care trebuie să „evite punctele forte ale inamicului şi să exploateze punctele slabe ale acestuia”. Capabilităţile de lovire cu rază lungă de acţiune sunt necesare în condiţiile actuale. Institutului Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie Chung-Shan produce deja un sistem de rachete cu rază lungă de acţiune şi dezvoltă alte trei sisteme de rază lungă, deşi liderii acestuia au refuzat să devoaleze parlamentarilor mai multe detalii despre acestea. Se pare că aceste sisteme se pot utiliza de pe uscat cat si de pe mare sau din aer.

Ele se adaugă la sistemele de rachete cu rază lungă de acţiune cumpărate de Taiwan din Statele Unite. Departamentul de Stat al SUA a autorizat exportul de rachete Boeing AGM-84H SLAM-ER, aer-sol, şi de rachete, sol-sol, Lockheed Martin M142 High Mobility Artillery Rocket System cu MGM-140 Army Tactical Missile System, un sistem cu rază actiune de peste 300 km. Controlul zonei maritime proprii este, de asemenea, listată ca una dintre priorităţile Taiwanului ca mod de rezistenţă la o invazie chineză peste strâmtoarea Taiwan. Printre măsurile enumerate în QDR pentru a atinge acest scop se numără utilizarea condiţiilor geografie ale Taiwanului, precum şi utilizarea de sisteme de rachete anti-nave în zonele de coastă, forţe de reacţie rapidă şi a câmpurilor de mine pe mare.

Primul este sub forma unui sistem de rachete anti-navă montat pe camion de la Boeing, Coastal Defense Harpoon, pe care Departamentul de Stat SUA l-a autorizat pentru export către Taiwan la sfârşitul anului 2020 alături de celelalte două sisteme menţionate anterior. QDR-ul a abordat, de asemenea, utilizarea din ce în ce mai mare a noii tactici a Chinei, aşa numita tactică a „zonei cenuşii” împotriva Taiwanului cu operaţiuni militare şi paramilitare de intensitate redusă, care nu sunt un atac direct, dar sunt menite să hărţuiască, să constrângă şi să destabilizeze un adversar. China efectuează, de asemenea, un război cognitiv şi informaţional şi lansează avioane în spaţiul aerian taiwanez şi nave în apele înconjurătoare ale insulei, cu scopul de a slăbi moralul Taiwanului şi de a epuiza resursele armatei taiwaneze.

QDR a citat aceste activităţi, dar a fost vag în ceea ce priveşte eforturile de contracarare pe care ar trebui să le ia Taiwanul. Instruirea pentru recruţii taiwanezi, care îndeplinesc un mandat de 16 săptămâni, va fi de asemenea îmbunătăţită. QDR a spus că antrenamentul de luptă va conţine, între altele, un marş pe un traseu de 12,5 mile - acesta din urmă încorporând „scenarii realiste ale câmpul de luptă şi exerciţii de luptă bazate pe sarcini operaţionale date” – care vor fi adăugate la curriculum-ul programului de antrenament de bază în cinci săptămâni de pregătire „pentru a îmbunătăţiţi starea fizică a recruţilor, şi a întăriţi abilităţile şi capacităţile lor fundamentale de luptă.


[1] Atenţie ştirea este din 2013! In 2013, o societate americana specializata in securitatea pe internet, Mandiant, a afirmat, pe baza a sute de anchete derulate in şase ani, ca armata chineza controlează unii dintre cei mai virulenţi hackeri din lume, care au furat date in valoare de sute de milioane de dolari. Mandiant, unul dintre consilierii guvernului american in materie de securitate informatica, sustine ca a identificat sursa a sute de atacuri cibernetice intr-un imobil de 12 etaje din Shanghai. Clădirea adăposteşte o filiala a Armatei de Eliberare a Poporului, denumita Unitatea 61398, una dintre cele mai prolifice grupări de hackeri de pe glob. Imobilul cu 12 etaje din Pudong, un district aglomerat al oraşului Shanghai, nu se deosebeşte foarte mult de celelalte clădiri din metropola chineza.

In mulţimea de zgârie-nori ce se înalţă in oraşul cu 23 de milioane de locuitori, construcţia nu iese prea mult in evidenta. Însă poate acesta a fost si scopul oficialilor chinezi care au decis ca aici sa funcţioneze una dintre cele mai prolifice grupări de hackeri din armata chineza.  Unitatea 61398 este constituita din sute sau poate chiar mii de oameni antrenaţi special in activităţi derulate în reţele de securitate, de prelucrare a semnalului digital, comunicaţii sub acoperire si lingvistica engleza. Clădirea in care activează unitatea de spionaj electronic a fost dotata de către China Telecom cu infrastructura de comunicaţii din fibra optica speciala, "in numele apărării naţionale". Mandiant afirma ca unitatea secreta a armatei chineze este responsabila de atacurile electronice împotriva a peste o suta de companii din întreaga lume. Compania americana a precizat ca a descoperit atacuri cibernetice împotriva a 141 de instituţii guvernamentale si private din Statele Unite, Canada, Marea Britanie si din alte tari. 115 din acestea sunt americane.

[2] Global Taiwan Brief, 30 august 2017

[3] Admin.taiwan.net.tw

[4] United Daily News, 4 martie 2018

[5] Departamentul de lucru al Frontului Unit al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez (UFWD)-este un departament care raportează direct Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez (PCC), şi care colectează informaţii, gestionează relaţiile şi încearcă să influenţeze indivizii şi organizaţiile de elită din interiorul şi din afara Chinei. UFWD îşi concentrează activitatea asupra persoanelor sau entităţilor care se află în afara partidului propriu-zis, în special în comunitatea chineză de peste mări, care deţin influenţă socială, comercială sau academică sau care reprezintă grupuri de interese. Prin eforturile sale, UFWD încearcă să se asigure că aceşti indivizi şi grupuri susţin sau sunt utile intereselor Partidului Comunist Chinez şi că potenţialii critici rămân împărţiţi.

[6] De exemplu, într-o perioadă tensionată într-o dezbatere în curs de reformă a pensiilor din Taiwan, utilizatorii LINE - cea mai populară aplicaţie de mesagerie de pe insulă - au raportat o inundare de mesaje care susţineau în mod fals că guvernul central intenţionează să impună restricţii draconice asupra pensionarilor. Guvernul taiwanez a fost obligat să emită rapid o declaraţie prin care neagă ştirile false.

[7] Taiwan News, 5 aprilie

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

69 Comentarii

Noah Scanteia
1.04.2021, 08:38:35

N-a inceput nici un razboi si nici nu va incepe... toasterul de $12 de la Walmart e made in China not Taiwan...

+3 (19 voturi)
Dogorit
1.04.2021, 08:49:41

Da da calculatoarele Acer sunt din Taiwan

-3 (13 voturi)
Coco
1.04.2021, 09:14:40

Sa-ti spunem deci: bine-ai venit! netam-nesam ca Dogorit, ramane cum am stabilit era mai inspirat Pârlit. O viata lunga poate fi si lumea bine te-ar privi de n-ai pupa jur-imprejur asa de mult pe rusi in...

+1 (11 voturi)
Dogorit
1.04.2021, 08:42:59

Taiwan a gresit cand s-a bazat pe SUA . Care functioneaza pe politica de tip propaganda , adica doar papagalul e de ei . In momentul in care realitatea intra in joc papagalii devin un lest de piciorul celor fraieriti . Noi stim cel mai bine ca avem modelul Scutul Deveselu care sta impotent la rachetele trase de Koreea de Nord si Iran .

-11 (23 voturi)
Dogorit
1.04.2021, 08:47:58

"ar lua mult prea puţin în considerare costul catastrofal care ar cădea asupra Statelor Unite, dacă ar trebui să îndeplinească vreodată promisiunea de a apăra Taiwanul" Ha, ha, ha ce buna e gluma asta cu SUA sa apere Taiwanul ! Mai sunt unii care cred ca Scutu Deveselu ii apara pe ei si de aia trebuie sa dea cate 2% din PIB anual !

-8 (24 voturi)

Vezi toate comentariile (69)

Modifică Setările