Asia

articolul anterior articolul urmator

Redeşteptarea Indiei: intrarea QUAD în Marea Chinei de Sud

55
4 Aug 2021 08:19:33
Iulian Chifu
Foto Shutterstock
Foto Shutterstock

Schimbări majore au loc pe tabla globală de şah, cum o numea Zbignew Brzezinski, sau mai exact în jocul de go, al ocupării de spaţii extinse sub control, propus de China în creşterea sa economică exponenţială şi în amplificarea  ambiţiilor la nivel strategic, teritorial şi militar.

Astfel, India a intrat în prim planul alianţei QUAD şi s-a alăturat exerciţiilor din Marea Chinei de Sud, marcând în premieră contestarea ambiţiilor chineze în regiunea Indo-Pacific – şi consacrând noul complex de securitate inter-regional. Exerciţiile Malabar 2021 şi cele bilaterale cu statele din regiune se adaugă prezenţei europene în regiune, inclusiv a Germaniei, care se alătură Franţei şi Marii Britanii pentru a apăra libera circulaţie în Marea Chinei de Est şi semnalând concretizarea proiectului de coagulare a democraţiilor în coaliţia de îndiguire a Chinei.

Atracţia nimicului spectaculos faţă cu schimbările majore de trend plicticoase şi obositoare

Ar fi o impunitate să deschid acest editorial fără a vorbi despre atracţia mass mediei din România de nimicul spectaculos şi ignorarea aproape deplină a schimbărilor majore, epocale, le-am putea spune, şi cu relevanţă majoră faţă de lumea de mâine post- pandemică. Pentru că, în timp ce făceam documentaţia pentru analiza de astăzi, am primit numeroase telefoane pentru a comenta faptul că un descreierat a deschis focul în direcţia Pentagonului!!!

Sigur, nu a fost împotriva Pentagonului, ci într-o staţie de metrou apropiată. Toată deferenţa faţă de poliţistul rănit în acest atac, dar el rămâne la nivelul unui fapt divers banal: nu a fost un atac asupra Pentagonului, chiar dacă procedurile de securitate instituite după 11 septembrie au blocat clădirea până la lichidarea ameninţării pentru a nu afecta angajaţii de aici, o procedură obişnuită. Deci un fapt divers care, din păcate, devine banal prin repetarea sa în ştirile legate de Statele Unite, un stat în care dreptul de port armă e tradiţie constituţională.

Totuşi, am subliniat numeroaselor telefoane de la posturile TV care mi-au solicitat comentarii pe această temă, mass media de vară fără subiecte ratează cu voioşie elementele cele mai relevante ale evoluţiilor internaţionale precum această dezvoltare care, dacă nu e inedită, e nouă, relevantă şi consacră redeşteptarea Indiei care intră în competiţia de putere, sau mai exact în respingerea hegemoniei regionale pe care încearcă să o impună China în Marea Chinei de Sud, în detrimentul tuturor statelor din regiune.

O regiune pe care în mod corect francezii au denumit-o Indochina, despre care Robert Kaplan mărturisea că este chintesenţa fuziunii dacă nu a coexistenţei infuenţelor culturale ale celor două mari state împreună cu particularităţile locale, naţionale, regionale, nu putea să fie văduvită de prezenţa Indiei pe teren, sau mai exact pe ape, pentru a asigura libera circulaţie şi a transmite Chinei limitele evoluţiei sale în regiune, chiar dacă vorbim despre o regiune dominată de Statele Unite, hegemonul din depărtare care a vegheat ca echilibrele de putere să fie menţinute.

De la Asia de Sud Est la Indo-Pacific. Transpunerea unui concept geopolitic în realitate pe teren(sau pe ape)

Or divergenţele dintre Japonia şi Coreea de Sud şi lipsa capacităţii de coagulare a forţelor militare în forme de cooperare concretă, interoperabilitate sau măcar coordonare, au făcut ca dimensiunea Mării Chinei de Sud să nu mai poată fi menţinută prin echilibre în trei, SUA-Japonia-Coreea de Sud, iar conceptul de Asia de Sud Est să fie depăşit de două ori: o dată pe baza ambiţiilor Chinei, care şi-a extins dominaţia şi acapararea de influenţă, proprietăţi şi putere prin investiţii şi împrumuturi în micile state insulare din Pacific şi din Oceanul Indian, cu zone economice exclusive enorme; a doua oară pentru că greutatea strategică şi puterea intrinsecă, latentă a Chinei depăşeşte capacităţile de prezenţă şi de proiecţie a forţei Statelor Unite în regiune şi sprijinul japonez şi sud-coreean care puteau acorda complementaritatea necesară reechilibrării ambiţiilor Beijingului.

Aşa am ajuns la conceptul strategic de Indo-Pacific care leagă intrinsec de fapt două zone de securitate regională, a Oceanului Indian şi a Pacificului de Vest, care împreună dau viaţă nevoii de participare la îndiguirea Chinei a unor forţe mai coerente şi mai importante. Pe această bază a fost înfiinţat QUAD-ul, parteneriatul strategic-alianţă informală între SUA, India, Japonia şi Australia. De altfel, conceptul e consacrat deja şi vehiculat de toate statele implicate.

Pentru India, acţiunea vine să confirme atât relaţia solidă cu partenerii din QUAD cât şi parteneriatul militar cu statele din regiune împotriva revendicărilor Chinei. Chiar dacă nu vor fi abordate zonele de recifuri şi insuliţe de coral pe care China a construit insule artificiale şi facilităţi militare ilegale, în marea liberă, simpla prezenţă a Indiei în Vestul Pacificului reconfirmă angajamentul său în regiune şi înţelegerea deplină a faptului interconectării în Indo-Pacific a celor două sisteme de securitate regională, mai ales că India suferă din evitarea unei desfăşurări constante de trupe şi prin acţiunile agresive ale Chinei în Sri Lanka, stat în proximitatea semi-continentului indian pe care l-a împrumutat excesiv pentru ca apoi să-i preia porturile şi partea lucrativă a economiei, chiar sub nasul Indiei vecine.

Ministerul Apărării Indian a insistat că: "Desfăşurarea de vase ale forţelor navale indiene subliniază proiecţia operaţională, prezenţa paşnică şi solidaritatea cu statele prietene pentru asigurarea ordinii în domeniul maritim şi pentru întărirea legăturilor existente între India şi statele din regiunea Indo-Pacific".

Schimbare majoră în lume: Redeşteptarea Indiei şi intrarea în reechilibrarea de forţe a Chinei

India are relaţii confruntaţionale cu China în Munţii Himalaya, în zona Tibetului şi pe tema alegerii viitorului Dalai Lama. Aici au loc ciocniri ale trupelor de munte, de mare înălţime care nu au la bază schimburi de focuri ci bătăi fizice soldate cu victime umane – cel puţin 20 de indieni şi 5 chinezi în ultimul episod din acest an - şi cu modificări teritoriale. Pe un asemenea fond, izolarea Indiei la sud de Munţii Himalaya pare deja o utopie, iar India a găsit cu cale să-şi dezvolte strategiile şi în domeniul protejării intereselor sale mai largi, inclusiv prin ieşirea din izolaţionismul tradiţional.

India a realizat că are nevoie de aliaţi şi că nu poate rămâne izolată în rivalitatea sa cu China, pe care nu o poate tranşa bilateral. Mai mult, formarea QUAD-ului în urmă cu câţiva ani, la iniţiativa Japoniei, şi relansarea sa ca instrument de apărare comună al statelor democratice capabile din regiunea Indo-Pacific, dă măsura acestei cooperări cu SUA, Japonia şi Australia, la care se raliază statele slabe şi mai puţin potente din regiune, care şi ele recurg la înarmare relevantă pe domeniul rachetelor cu rază medie de precizie şi a marinei, respectiv a forţelor de submarine, care se completează reciproc.

În regiune nu există un format de asociere şi aliere similar NATO în zona transatlantică, însă QUAD-ul e o soluţie strategică relevantă. O relaţie informală care a avut un summit informal în luna martie, primul din era Biden, care reconfirmă interesul Americii manifestat în epoca Trump, marcat de un editorial semnat în 4 care menţionează că Alianţa Patrulaterală - QUAD este menită "să asigure că Indo-Pacificul este accesibil şi dinamic, guvernat de dreptul internaţional şi principiile fondatoare precum libertatea de navigaţie şi soluţionarea paşnică a disputelor şi că toate statele sunt libere să-şi facă propriile alegeri politice, fără coerciţie de nici un fel".

Germania şi Europa la bord

India a anunţat desfăşurarea unei forţe navale de 4 vase de luptă pentru două luni în Marea Chinei de Sud, unde vor avea loc şi exerciţiile navale QUAD Malabar 2021 alături de SUA, Japonia şi Australia. Anunţul făcut luni de către Ministerul Indian al Apărării deschide o nouă eră în evoluţiile globale pe care am putea să o numim redeşteptarea Indiei. Gruparea de luptă conţine un distrugător dotat cu rachete ghidate, o fregată şi o corvetă cu acelaşi tip de armament, însoţite de o corvetă anti-submarin. În misiunea sa va fi vizată şi participarea la exerciţiile navale bilaterale cu state şi unităţi navale ale statelor din Marea Chinei de Sud între care Singapore, Vietnam, Indonezia şi Filipinele, toate vizate de revendicările teritoriale şi maritime ale Chinei. Este cea mai vizibilă prezenţă externă a Indiei în regiunea la est de strâmtoarea Malacca.

Acţiunea Indiei este plasată sub imperativul libertăţii navigaţiei în Marea liberă şi contestă natural pretenţiile Chinei de a revendica întregul teritoriu din Marea Chinei de Sud, “linia celor 9 puncte”. Obiectivul misiunii este acela de a întări sinergia şi coordonarea între forţele navale indiene şi cele ale membrilor Quad şi ale statelor partenere din regiune.

În acelaşi proces sunt implicate, separat, şi forţe europene: Marea Britanie a traversat regiunea Mării Chinei de Sud săptămâna anterioară, în timp ce atât marina americană cât şi forţele navale chineze făceau exerciţii în aceeaşi regiune, iar forţele franceze s-au aflat şi ele în regiune în urmă cu câteva săptămâni. Tot luni, Germania a trimis o navă proprie în regiune pentru prima oară după douăzeci de ani pentru a marca nemulţumirea faţă de ambiţiile expansioniste ale Chinei.

Marea Strategie Americană în Indo-Pacific

Este de aşteptat ca China să protesteze şi să deplângă prezenţa forţelor navale străine în Marea Chinei de Sud. Aşa s-a întâmplat când a fost desfăşurat Grupul de Luptă al Portavionului Marii Britanii Queen Elisabeth. Pe de altă parte, preşedintele Joe Biden a salutat prezenţa în regiune a aliaţilor şi partenerilor din statele democratice care sunt o reflectare a intereselor comune şi a coagulării resurselor comune în îndiguirea Chinei şi a ambiţiilor sale în detrimentul celorlalte state din regiune, cu capacităţi militare mult mai reduse, state dependente în mare măsură, din punct de vedere economic, de China.

Interesul fundamental al Statelor Unite faţă de acţiunile Chinei a dus la eliminarea de pe tot spectrul strategic al Statelor Unite a punctelor de distragere a atenţiei şi risipirea resurselor pe teren precum Afganistanul şi Irakul. În Estul Europei rămân masate trupele pentru îndiguirea Rusiei şi blocarea ambiţiilor sale pe dimensiune teritorială, China fiind următoarea ţintă, cea mai importantă, unde provocarea este în primul rând maritimă. De fapt, este o provocare mai largă, în privinţa încălcării regulilor lumii liberale dominate de Statele Unite şi de instituţiile internaţionale create după Cel de-al Doilea Război Mondial, dar şi a drepturilor omului. Iar în Orientul Mijlociu, continuă eforturile de angajare a Iranului în sensul relansării Acordului Nuclear JCPOA, dar cu sancţionarea acţiunilor agresive ale Teheranului şi a ingerinţelor sale în regiune.

Pe de altă parte, prezenţa în Marea Chinei de Sud a tuturor acestor categorii de forţe, ale aliaţilor europeni şi mai ales a Indiei, relevă o transpunere în realitate a strategiei de coagulare a forţei democraţiilor lumii pe care Joe Biden urmează să o marcheze prin organizarea Summitului Democraţiilor, ţinta reală fiind asertivitatea Chinei. Dacă în materie de cooperare economică şi comercială există încă evaluări distincte şi un număr de grupuri de lucru euro-americane menite să limpezească miezul de interese comun şi acţiunea unitară, pe dimensiunea securitară, NATO are o abordare unitară clară a situaţiei şi a poziţiilor aliate, împreună cu cele ale partenerilor globali, un concept exersat deja în Afghanistan şi care şi-a dovedit şi funcţionalitatea instituţională, şi viabilitatea în luptă.

De altfel, Secretarul Apărării, Lloyd Austin, a vizitat luna trecută Singapore şi a insistat pe interesul major de dezvoltare a capabilităţilor militare şi de apărare a statelor din regiunea Mării Chinei de Sud pentru a putea să-şi apere interesele în regiune, susţinute de către SUA care, la rândul său, insistă pe libera circulaţie maritimă şi aeriană în această regiune considerată la nivelul Convenţiei ONU a Dreptului Mării – UNCLOS drept Mare liberă, deschisă. Fireşte că nu se pune problema provocării sau angajării în dispute directe a Chinei, ci a unei prezenţe simbolice şi din ce în ce mai decise care să marcheze limitele acceptabile ale ambiţiilor Chinei în Marea Chinei de Sud.

Acţiunile Indiei închid perspectivele constructului iniţiat de către Rusia în formatului BRICS - alături de Brazilia, India, China şi Africa de Sud - menit să susţină naraţiunea victoriei forţelor Restului Lumii care combat şi preiau controlul de la Occidentul euro-atlantic, de la democraţiile liberale consacrate. Mai întâi BRICS s-a transformat într-o afacere pur chineză, când unica instituţie a grupării, banca BRICS, a avut la bază capitalul majoritr chinez. Apoi, Brazilia a părăsit de facto formula sub Bolsonaro, India a fost tot mai puţin atrasă de format iar astăzi, pentru că nu aducea nici o plus valoare intereselor sale de securitate, s-a alăturat QUAD-ului, în timp ce Africa de Sud are abordări distincte şi, le-aş spune eu, haotice, faţă de acest format, legate de evoluţiile politice interne.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

55 Comentarii

Munteanul Coconul
4.08.2021, 08:22:37

Chifulete trebuie indiguit la balaceanca, vad ca stapanii unde linge i-au transmis sa ii muste de fund pe chinezi, alasat-o mai moale cu rusii!

-30 (40 voturi)
KGB din Tiraspol
4.08.2021, 09:28:28

Compania DUREX își cere scuze pentru tine si promite un control mai strict al calitatii.

+8 (20 voturi)
Munteanul Coconul
4.08.2021, 09:32:40

Chifule tu esti, ce mai face stapanul Basescu, mai le trage la masea?

-31 (39 voturi)
IonIon Codreanu
4.08.2021, 09:38:21

O ciocnire între hegemonia mondială americană, acceptată la noi ca ceva natural și hegemonia regională chineză, condamnabilă. Până la urmă, să nu uităm că China a fost tratată ca o colonie timp îndelungat de către Europa colonială. Spre stupefacția Europei și a fiicei ei năbădăioase - USA, China nu a vrut să rămână veșnic așa. Acum își revendică drepturi probabil și legitime, dar imposibil de acceptat de către foștii colonialiști, cu gândire neocolonială! Nu ai ce face, va trebui să se discute și cu China la o masă de la egal la egal.

-28 (36 voturi)
Ionel Marcu
4.08.2021, 10:04:57

Adică, IonIoane, China are dreptul, e rândul ei să facă ce făceau puterile coloniale acum 100-200 de ani?! Așa nu mai terminăm niciodată cu vechile obiceiuri proaste ale superputerilor!

-9 (29 voturi)

Vezi toate comentariile (55)

Modifică Setările