Un berlinez care trăieşte la Beijing, despre viaţa într-o ţară aproape liberă de COVID-19: „Când vrem să petrecem nu ne ascundem în pivniţe, mergem în cluburi”

În timp ce Europa se află în cel de-al doilea val infectări cu coronavirus, în China pandemia aproape că a trecut, dar oamenii plătesc încă un preţ ridicat pentru întoarcerea lor la normalitate, scrie jurnalistul german Georg Fahrion. În China măsurile de prevenţie nu au fost ridicate, supravegherea e strictă şi există încă restricţii de mişcare în afara ţării, dar oamenii sunt liberi să călătorească, merg la şcoală şi pot petrece în cluburi.

Georg Fahrion subliniază aspectele care au făcut diferenţa în China în privinţa eliberării din epidemie - pe care le-a trăit el însuşi locuind în China şi mai apoi vizitând Berlinul, la începuturile pandemiei în Europa.

Jurnalistul şi-a dat seama de „privilegiul” de a trăi în China în acest moment după reacţia unui prieten din Berlin căruia i-a propus o vacanţă într-o staţiune de ski din Austria. El a fost surprins de faptul că acesta s-a gândit imediat şi s-a arătat sceptic în privinţa capacităţii austriecilor de a-şi blinda staţiunile împotriva COVID-19: Cum ar putea funcţiona asta? (staţiunea de ski Ischgl a devenit un epicentru al epidemiei în Europa în primăvară-n.red.) .

E momentul în care Georg Fahrion şi-a dat seama că lui nici nu-i trecuse prin minte că ar putea lua virusul din Europa - iar asta pentru că locuieşte în China, o ţară în care pandemia e ca şi sfârşită şi unde şansele de infectare sunt foarte mici - comparabile cu un câştig la LOTO, spune jurnalistul. Or, dacă în toată Europa guvernele aspresc regulile pentru cetăţeni, în China viaţa a revenit la aproape normalitate. În pofida unor restricţii şi în special a izolării Chinei de restul lumii, în ţară măsurile de combatere a virusului au devenit parte a vieţii zilnice.

„Succesul Chinei se datorează sistemului său autoritar şi a fost plătit scump. Democraţiile nu vor fi capabile sau nu vor fi dispuse să reproducă reţeta Chinei în această formă. Dar cred că acest succes provine şi dintr-o mentalitate diferită”.

Jurnalistul spune că a reuşit să plece din Wuhan înainte de intrarea în vigoare a carantinei şi a petrecut următoarele luni izolat în apartamentul său din Beijing - între timp spitalele din Wuhan, un oraş de 11 milioane de locuitori, erau copleşite, iar pacienţii mureau aşteptând pe holuri un pat liber. Luni de zile locuitorii Wuhanului nu au avut voie să iasă din case - iar ei s-au conformat, unii de la sine, alţii din spirit de solidaritate.

În perioada de izolare un incident a revoltat jumătate din populaţia Chinei - o canadiancă a fost surprinsă alergând fără mască pe străzile goale ale Beijingului. În viziunea multor chinezi, femeia dădea dovadă de o lipsă de respect imposibil de scuzat.

Jurnalistului vâlva stârnită i s-a părut puţin isterică dar retrospectiv, spune el, „cred că ilustrează înainte de toate modul în care Chinei îi intrase frica în oase din cauza acestei boli încă misterioase. O traumă colectivă îşi făcea resimţite efectele. Nu încăpea îndoială că mesajul transmis de guvern ţării - prea târziu, dar cu atât mai multă forţă - prinsese teren: Luaţi virusul în serios, vă poate ucide”.

În martie jurnalistul s-a decis să profite de domolirea epidemiei în China pentru o vacanţă în Berlin unde să-şi tragă sufletul. Dar aici epidemia abia începea, povesteşte el în Der Spiegel: „M-am deprimat. Perioada de izolare de oameni din lockdown-ul de la Beijing mă afectase puternic, iar ideea de a o lua de capăt la Berlin nu mi-a picat deloc bine. Prin comparaţie cu China însă, măsurile anti-COVID-19 din Germania au fost ca o plimbare în parc”.

Liderii germani sunt mai atenţi la nevoile oamenilor

Jurnalistul spune că întrebat prin ce au diferit măsurile care au contat cel mai mult a răspuns că în Germania, spre deosebire de China, florăriile şi magazinele de îngheţată au rămas deschise, cu alte cuvinte liderii din ţara sa au fost mai conştienţi de nevoile oamenilor, astfel că abordarea lor a fost mai umană, dacă nu mai democratică.

Germania nu a oprit cu totul viaţa publică, deşi restricţii au fost impuse şi aici. Jurnalistul spune că s-a putut plimba nestingherit şi s-a putut întâlni cu prieteni din Berlin cărora pandemia le-a oferit pe neaşteptate mult mai mult timp liber. În lumina experienţei sale cu COVID-19 în China, faptul că multor germani recomandări logice precum portul unei măşti le păreau măsuri constrângătoare, impuse cu forţa i s-a părut surprinzător, la fel şi faptul că nu luau în serios riscul infectării.

„Cu toate astea, am fost bucuros să mă las în voia atmosferei ceva mai destinse de aici”.

La întoarcerea în China, la sfârşitul lui mai, cu un zbor special, jurnalistul a fost carantinat timp de 14 zile într-un hotel - o carantină strictă în care ferestrele au stat închise şi n-a putut deschide uşa camerei decât pentru a ridica pachetele de mâncare lăsate în faţa uşii.

 Supravegherea populaţiei s-a amplificat 

Revenit la Beijing, la jumătatea lunii iunie, nu se schimbase nimic, oamenii purtau în continuare mască peste tot - în supermarket, în taxi şi la metrou. 

„Nimeni nu se plânge în China. Este parte din viaţa normală acum, aşa cum te încalţi înainte de a ieşi pe uşă”.

Mai mult, populaţia are obligaţia să-şi instaleze o aplicaţie de care depinde accesul în spaţii publice. Spre deosebire de Germania, unde există o aplicaţie similară de urmărire a cazurilor de infectări şi alertare, în China nu e opţională, şi nici anonimă. Oriunde merge cineva, un cod de bare arată statusul persoanei: dacă e verde (sănătos) trece, dacă e roşu se impune direct carantină. Scanările au loc în fiecare spaţiu public, iar intrările la muzee sau alte locuri de interes au număr limitat de persoane.

Jurnalistul este mereu întrebat dacă pandemia a dispărut realmente din China şi atunci preferă să răspundă cu un contraexemplu, şi anume ce se întâmplă când apare un mic focar pe undeva.

A fost cazul recent în oraşul port Qingdao, unde s-au depistat 12 contaminări. Reacţia autorităţilor: au închis complet cartiere întregi şi au testat 9 milioane de rezidenţi. El povesteşte că o prietenă din Beijing care şi-a vizitat părinţii în acea perioadă a fost identificată de guvernul de la Beijing după ce-şi cumpărase un bilet către oraş şi i se reţinuseră datele personale. Ea nu a fost lăsată să plece din apartament decât după confirmarea unui test negativ.

Pandemia a permis autorităţilor chineze o supraveghere totală a populaţiei.

Când avem chef de petreceri nu ne ascundem în pivniţe, mergem în cluburi

Jurnalistul spune că beneficiază de aducerea sub control a pandemiei în China, lăsând să se înţeleagă că nu e cazul în acest moment în Europa: „putem călători aproape nestingheriţi prin ţară, fapt care a permis chinezilor sute de milioane de vizite turistice în timpul vacanţelor de toamnă. Centrele de zi pentru copii, ca şi şcolile, sunt deschise. Iar când oamenii au chef să petreacă, nu se ascund în pivniţe, se duc în cluburi.

De aici din depărtata Chină pot să văd cum autorii de reţete şi starurile pop din Germania susţin sus şi tare că o închipuită dictatură a coronavirusului e instalată cu forţa în ţară. Dacă aşa există realmente, atunci cel mai probabil se întâmplă acolo unde locuiesc. Şi totuşi privarea de libertate adusă de COVID-19 în China ne permite totodată o libertate ceva mai mare. E un paradox pe care unii au nevoie de timp să-l integreze”.