Asia

articolul anterior articolul urmator

Un document excepţional şi rarisim despre China şi ambiţiile ei geopolitice

78
14 May 2020 12:26:15
Cristian Unteanu
Foto Shutterstock
Foto Shutterstock

Sunt două elemente de mare interes. În primul rând autorul, general de aviaţie (r) şi profesorul universitar Qiao Lian, director al Consiliului pentru cercetări privind securitatea naţională şi membru al Asociaţiei chineze a scriitorilor, semnatarul unei cărţi celebre, „Războiul fără limite“, lucrare considerată drept esenţială pentru înţelegerea Chinei contemporane, a structurii programului său de restructurare a ambiţiilor internaţionale

susţinute de o dezvoltare fără precedent a capacităţilor militare tradiţionale şi a celor neconvenţionale. În al doilea rând, cel puţin după ştiinţa mea, este vorba despre prima prima intervenţie publică din momentul izbucnirii pandemiei a celui care este considerat drept principalul arhitect al construcţiei viziunii geostrategice a Chinei, ceea ce dă o greutate şi o semnificaţie anume acestui mesaj. Interviul a fost realizat de doi reporteri chinezi, Wei Dongsheng şi Zhuang Lei, şi a apărut în numărul din această lună al revistei Bauhinia care apare la Hong Kong şi preluat în traducere franceză pentru publicaţia Conflits.

Generalul de aviaţie (r) şi profesorul universitar Qiao Lian

Firesc, axa principală a interviului este antiamericană, cu argumente vizând să identifice vulnerabilităţile adversarului în perspectiva unei eventuale intrări într-o formă cu totul nouă de conflict. Cea în care, spune generalul chinez, se vor înfrunta două forme de societăţi bazate pe un calcul strategic totalmente diferit: societatea ultra-tehnologizată versus cea care deţine avantajul industriei manufacturiere, ilustrând totul cu referirea la situaţia de acum, războiul împotriva pandemiei, Dar, dincolo de dimensiunea propagandistică evidentă, mai există un mesaj profund, cel care trebuie analizat foarte serios de Europa, care şi-a descoperit acum un spaţiu enorm de vulnerabilitate tocmai în zona manufacturieră şi pe care, în urgenţă, l-a acoperit cum a putut, mai ales prin reconvertirea unor industrii şi capacităţi de producţie:

Unii spun că războiul de azi este o problemă de înaltă tehnologie. Nu este exclus ca ei (SUA, n.n.) să poată încă duce un război cu înaltă tehnologie împotriva pandemiei. Pare foarte rezonabil, chiar irefutabil. Dar tehnologia înaltă depinde de industria manufacturieră. Să ai capacităţi de cercetare/dezvoltare nu se traduce în mod automat în capacităţi de înaltă tehnologie, iar transformarea acestor capacităţi în mijloace tehnologice de nivel înalt este ceva absolut indispensabil şi depinde de un factor extrem de important: capacităţile de fabricaţie. Formulat în alţi termeni, bătălia finală rămâne fabricaţia. Dacă judecăm după situaţia actuală a industriei manufacturiere americane, aflată acum în declin, dacă vrea să intre în război împotriva unei ţări oarecare, îşi va consuma stocul de arme şi echipamente. Dacă SUA vor să lupte împotriva ţării care deţine cea mai mare industrie manufacturieră în momentul în care propria lor industrie manifacturieră s-a golit, cum oare vor lupta? Îşi epuizează strocrile şi cum vor face dacă nu mai există creştere ulterioară?(...)În caz de epidemie sau de război, o ţară fără industrie manufacturieră poate oare să fie considerată drept o ţară puternică?".

Mi se pare interesant de dezbătut şi răspunsul pe care-l dă la o problemă extrem de serioasă şi care, pentru unele ţări din spaţiul UE a devenit fie o temă de rezolvat, fie un vis la care aspiră ţările în curs de dezvoltare: re-relocarea industriilor europene care să plece din China şi să se stabilească în alte ţări asiatice sau să revină acasă, refăcând echilibrul distrus de relocările masive ale începutului anilor '90 şi, astfel, permiţând o reducere importantă a şomajului, cu perspectiva unei restructurări viitoare a pieţelor muncii prin introducerea priorităţilor a ceea ce ar putea fi industria manufacturieră în generaţia următoare.

„Nu este foarte uşor pentru ţările dezvoltate să se «decupleze» de China şi să reia fabricaţia locală. Dilema constă în faptul că dacă vrei să reiei fabricaţia, trebuie să fii pregătit mintal pentru asta sau să cunoşti aceleaşi dificultăţi şi drame precum cele ale Chinei şi să primeşti un salariu egal pentru munca prestată pentru ca, astfel, produsele şi mâna de lucru să fie la acelaşi preţ cu cele chinezeşti (altfel produsele nu vor mai fi competitive cu cele fabricate în China). Asta echivalează cu renunţarea la hegemonia monedei şi la puterea de a fixa preţurile produselor şi coborârea din vârful lanţului alimentar; sau să continui să fii acolo, astfel încât venitul lucrătorilor tăi să fie de 7 ori mai mare decât cel al chinezilor, ceea ce face ca produsul tău să fie puţin competitiv şi întreprinderile tale să fie puţin rentabile (...) Argumentul conform căruia Vietnamul, Filipinele, Bangladesh-ul, India şi alte ţări sunt susceptibile să devină substitut pentru mâna de lucru ieftină a Chinei nu are ca bază decât o echivalare a numărului populaţiei, dar gândiţi-vă dacă una dintre aceste ţări are numărul de lucrători educaţi şi pregătiţi profesional de care dispune China?".

Puteţi accesa întregul interviu şi sper că veţi putea depăşi dimensiunea propagandistic-confruntaţională pentru a găsi argumente de substanţă privind temele foarte grave evidenţiate de generalul chinez, cred eu esenţiale pentru orice discuţie de fond asupra soluţiilor care vor trebui adoptate la nbivel european pentru ieşire din criză şi definirea a ceea ce va fi „noua normalitate", inclusiv pe plan economic şi securitar.

În ce măsură este real şi, în consecinţă, poate avea valoare de argument fundamental, această miză pe industria manufacturieră naţională, la modul extins înglobând şi capacităţile specifice industriei agro-alimentare, cele care vor deveni determinante pentru poziţia de forţă a unei ţări şi pentru capacitatea sa de supravieţuire strategică în condiţiile în care următorul moment de cumpănă, poate chiar spre finele acestui an, va fi combinaţia între criza alimentară şi înrăutăţirea exponenţială a condiţiilor climatice? Ce relevanţă, spre exemplu, ar putea avea acest raţionament dacă ar fi prelucrat de decidenţii noştri politici?

Desigur, opiniile exprimate de generalul chinez nu exprimă poziţia oficială a guvernului chinez, dar nici nu cred că sunt foarte deosebite. Dar mi se pare evident că exprimă, pentru prima oară public, un punct de vedere coerent asupra a ceea ce va fi atât gândirea strategică a ţării sale în perioada post-pandemiei cât şi un şir de acţiuni anunţate, foarte detaliat, pentru a asigura poziţia de superioritate strategică mondială. La fel de clar mi se pare că este reflectată nu numai o gândire personală, ci o construcţie la a cărei arhitectură a contribuit, de mai mult timp, o gândire colectivă.

Exact acesta este motivul care m-a determinat să vă atrag atenţia asupra textului respectiv, mulţumind în acelaşi timp surselor care mi l-au semnalat cu promptitudinea obişnuită. Dar nu este suficient deoarece mă întreb dacă nu ar fi cazul ca şi România să aibă la un moment dat o viziune articulată pe termen scurt, mediu şi lung şi cu o proiecţie pe un orizont de foarte lungă durată, asupra modului în care-şi va reface structurile pentru adaptarea la lumea de mâine. Gândirea asta trebuia să existe de mult timp, dar asta deja e problema obişnuită a unei clase politice needucate, învăţate să gândească doar pe durata unui ciclu electoral, cu finalizarea doar în promisiuni propagandistice pentru a face plăcere electoratului.

A venit însă timpul în care am putea descoperi, chiar şi târziu, chiar şi cu eficienţa minimă rezervată ultimilor veniţi în competiţie, faptul că vom fi obligaţi să ne schimbăm. Nu mai este o chestiune opţională, ci una de supravieţuire naţională şi, ca atare, de urgenţă absolută. Cum? Zicea Qiao Linag: „Marii maeştri ai tehnicilor războiului în secolul XXI vor fi cei care vor folosi metode inovative pentru a recombina diversele capacităţi în scopul de atinge scopurile tactice, de campanie şi cele strategice“.   

OK, dar priorităţile noastre strategice care sunt?

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

78 Comentarii

Lucifer
14.05.2020, 12:42:38

Un fapt este clar: China a declarat război, deocamdată numai economic, Occidentului. Este cam de râs, China subdezvoltată a fost ajutată de capitalurile şi tehnologiile occidentale, orbite de marile profituri obţinute în China, prin exploatarea forţei de muncă ieftine. Bineînţeles, China s-a dezvoltat, a ajuns "atelierul lumii" şi a devenit prima forţă economică a Lumii. Acum îşi permite să-şi agreseze economic binefăcătorii, ceea ce ar trebui să fie o învăţătură de minte pentru occidentali. Numai "Europa noastră" mai visează la "cooperarea" care să le menţină profiturile din China, numai că China vrea restartarea jocului şi cumpără în duşmănie companii hi-tech europene. Aşa se întâmplă când vrei să te sinucizi, până la urmă te sinucid alţii....

+10 (20 voturi)
Mesterul Ardelean
14.05.2020, 12:53:02

CITAT: "Formulat în alţi termeni, bătălia finală rămâne fabricaţia." CHEIA: Ce nu spune generalul chinez este ca procesul de fabricatie nu incepe in fabrica ci tocmai din legile Statului chinez! Mai concret, "fabricatia" (care va conta, in final) a inceput cand au abandonat politica unicului copil (fapt ce va aduce un plus de 2-300 de milioane de soldati pana in 2050), a continuat cand au inceput sa aplice acest sinistru program de puncte sociale (stiti la ce ma refer, la supravegherea prin camere si toate celelalte mijloace) de unde rezulta conformarea oamenilor pana la un nivel nemaivazut (nu poti sa-ti iei bilet de avion ori sa iti inscri copilul la o anumita scoala daca nu esti cetatean model). Cand la toate acestea adaugam afirmatiile presedintelui Xi Jing Ping care anunta ca isi doreste ca China sa aiba cea mai puternica armata in 2050 ... rezulta ca "fabricatia" a inceput. Poti sa ai cate masinarii vrei insa daca n-ai si oamenii care sa le manuiasca ... ori China tocmai a dat drumul la "fabricatia" de soldati. In orizontul de timp al vietii noastre (a celor de 30-40 de ani astazi) razboiul incepe sa devina o certitudine cam pe vremea cand ar trebui sa iesim la pensie. O fi exceptional documentul analizat de catre domnul Unteanu insa el este doar consecinta unui sir de fapte a carui moment initial este, deja, cu mult in spate ...

+5 (9 voturi)
Mesterul Ardelean
14.05.2020, 13:01:27

Inca un aspect foarte important pe care generalul il atinge dar nu-l spune pana la capat (he doesn't nail it in the head, cum zic americanii) este momentul cand face referire la "competitivitatea" tarilor occidentale in raport cu China. Exista, din start, cateva elemente care fac imposibila concurenta cu China: - fiziologic, un chinez e construit altfel, e mai mic si mananca mai putin decat un european (undeva la 75kg e greutatea corporala medie a unui caucazian in raport cu 50kg ale unui chinez, fara sa discutam despre epidemia de obezitate aici!); - cele 50kg, care consuma mai putin, sustin si ele un creier (educat sau nu, de preferinta da) ori la aceleasi resurse de hrana disponibile tu ai un plus considerabil de materie cenusie care lucreaza in favoarea ta; - traditia dictatoriala a Chinei (tara/zona/amalgam de regate care de aproape 5.000 de ani traiesc in diverse forme de autoritarism) a "fabricat" deja o conformare sociala care acum este extinsa pana la paroxism. Aceste trei avantaje ale Chinei (impreuna cu multe altele) fac imposibila competitivitatea rasei albe (caucazienii, ca sa fie mai clar si sa nu fiu acuzat de rasism) chiar daca celelalte conditii economice sunt aduse la acelasi nivel. Si mai este ceva: China isi poate manifesta avantajele "competitive" si de "fabricatie" pana la punctul la care se instituie o blocada impotriva ei. Din acel moment, indiferent de cati oameni si cata productie manufacturiera au ei in tara lor, lucrurile se discuta pe cu totul alte baze.

+3 (9 voturi)
Mesterul Ardelean
14.05.2020, 13:07:03

Si ca sa ne lamurim complet asupra "competitivitatii" Chinei, in raport cu tarile occidentale, ei mai au un avantaj pe care nu se sfiesc sa il foloseasca: poluarea! Ei n-au retineri in a polua in nestire cata vreme acest efort industrial ii aduce cat mai repede la un nivel politico-economico-militar de la care pot incepe sa emite pretentii chiar mai mari decat ale restului lumii. Ei au demonstrat, in fiecare an, ca depasirea valorilor de poluare este un factor neglijabil in deciziile Statului vis-a-vis de economie, productie si export. Cata vreme noi, ceilalti, vrem sa salvam si Terra de propriile noastre efecte negative, chinezii castiga inca un avantaj in ceea ce a devenit, de mult timp!, un duel incins. Si mai este ceva, ca sa intelegem imaginea de ansamblu: chinezii vin cu un avant, un momentuum si un moral fantastic! Au incredere uriasa in ei insa inca sunt pe acel varf al saltului pe care toata societatea lor il traverseaza, in toata fibra societatii lor este formata, inmagazinata si pregatita sa se manifeste increderea ca ei pot sa fie cei mai buni, pot sa fie superiori oricui iar restul lumii sa le ajunga la picioare. Si acolo s-ar putea produce un declic in defavoarea lor insa acest lucru devine deja doar o speculatie din partea mea.

+7 (7 voturi)
Mesterul Ardelean
14.05.2020, 13:16:59

Un ultim element trebuie adaugat aici ... Se spune ca Europa si America au gresit cand au investiti in China, cand au trimis capital acolo, cand au mutat fabrici si asa mai departe. Eu sunt de acord ca acest lucru a permis chinezilor sa se dezvolte la un nivel urias insa trebuie observat si cine, domnilor, cine si ce anume a facut acest lucru posibil! Cand privim lucrurile atent, constatam ca spre China a plecat mai intai capitalul si abia apoi vointa politica a tarilor din care capitalul provenea. In timp ce statele deveaneau mai precaute si mai circumspecte, capitalul din acele state devenea din ce in ce mai entuziast, mai grabit in a ajunge acolo si mai lacom. Ei bine, daca vrei sa opresti China ori macar sa-i incetinesti ritmul, tu, ca Stat (din Occident) poti veni si sa pui posesorii de capital in fata a doua alternative: ori acasa ori in deplasare dar nu mai merge cu fundul in doua barci deodata! In paralel cu reducerea dependentei de importurile chinezesti si posesorilor de capital le va fi aratat cum se bate saua ca sa priceapa iapa. In plus, elementul numit tehnologie va juca si el un rol masiv pentru ca daca ajung sa lucreze roboti industriali mai mult decat lucreaza oamenii ... atunci acele salarii de 7 ori mai mare, de care zicea generalul chinez, ajung sa nu mai conteze pentru ca energia electrica are mod de formare a costului de productie si in China si in SUA si in Europa! In plus, tovarasul general ignora voit un element: daca SUA si Europa ignora voit ceea ce el numeste "competitivitate" atunci in China tocmai s-a "fabricat" o mica bomba sociala pentru ca ei, chinezii cei din ce in ce mai agresivi, o sa aiba cateva sute de milioane de oameni fara loc de munca ... dar a caror necesitati vor continua sa existe. Pe scurt, sunt solutii si-s destule, trebuie doar sa le implementam cu cap si in succesiunea potrivita asa incat urmatorul interviu, de acest gen, sa fie dat de catre un inginer sau un cercetator si nu de catre un chipiu de sub care ne priveste glacial un X-ulescu de pe la ei ...

+8 (8 voturi)

Vezi toate comentariile (78)

Modifică Setările