Şi cu Brexit ce facem?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Avem un referendum, cum procedăm? După o săptămână de cacofonii politice, răspunsul, de o parte şi de alta a Canalului Mânecii, a venit lamentabil: vedem la toamnă. Odată trecut Rubiconul Brexit-ului, se improvizează periculos, în lipsa anticipării şi a planurilor alternative.


Brexit? Din greşeală

La Londra, elanul contestatar a lăsat locul confuziei şi temerilor. Votul antisistem, focalizat asupra UE ca ţap ispăşitor, se repercutează asupra întregii scene politice. Conservatorii şi laburiştii sunt în căutare de noi lideri, în timp ce creşte presiunea pentru alegeri anticipate. 52% din britanici, potrivit unui sondaj, vor organizarea de alegeri parlamentare în acest an. Dacă ar avea loc un nou referendum, 45% ar vota în favoarea rămânerii în UE, 40% pentru ieşire, iar 15% se declară indecişi.

13% din respondenţii care au optat pentru Brexit îşi regretă votul, iar 5% spun că ar alege invers.

Pentru că 62% din partizanii desprinderii acuză că au fost induşi în eroare de promisiunea redirecţionării, săptămânal, către sistemul public naţional de sănătate a 350 milioane de lire sterline (420 milioane euro), o dată stopată contribuţia Regatului Unit la bugetul UE. A fost unul din argumentele-cheie ale campaniei. Apoi, a devenit antologică seninătatea cu care, în dimineaţa anunţării rezultatului votului, Nigel Farage, liderul Partidului Independenţei Marii Britanii, a admis că, de fapt, promisiunea ”a fost una din greşelile făcute de campania pentru ieşire”.

A urmat renunţarea principalului promotor al Brexit, Boris Johnson, la înscrierea în cursa pentru locul lui Cameron în fruntea Conservatorilor şi a Guvernului, după ce Michael Gove, vechiul prieten şi partener politic al fostului primar londonez, s-a înscris surprinzător în competiţie. Se pare că partizanii Brexit nu prea ştiu ce e de făcut cu victoria nesperat obţinută.

De cealaltă parte, liderul laburist, Jeremy Corbyn, se confruntă cu o moţiune de neîncredere – necoercitivă, e drept – votată de parlamentarii partidului său (pentru moţiune: 172, împotrivă: 40 dintre parlamentarii laburişti), nemulţumiţi de neimplicarea sa în campania pentru rămânerea în UE. Revolta din partid a fost amplificată, în aceste zile, de scandalul iscat de comparaţia dintre guvernul israelian şi Statul Islamic, făcută de Corbyn la un eveniment dedicat... antisemitismului.

Popor vs parlament

Din tabăra parlamentarilor laburişti a fost lansată, ieri, o moţiune prin care se solicită ca acordul post-Brexit dintre UE şi Marea Britanie să fie supus unui nou referendum, cu justificarea că alegătorii trebuie să poată confirma consecinţele concrete ale procesului. E unul din scenariile vehiculate pentru a menţine - prin votul cetăţenilor - Marea Britanie în Uniunea Europeană. De altfel, potrivit unui alt sondaj, realizat pentru BBC, unul din trei votanţi la referendum nu crede că Brexit va avea cu adevărat loc, în ciuda rezultatului.

Ambele camere ale Parlamentului Britanic sunt, în actuala componenţă, în majoritate în favoarea rămânerii în UE. Ponderea pro-UE e estimată, în Camera Comunelor, până la aproximativ două treimi din cei 650 de membri.

E în curs, de altfel, o dezbatere privind gradul de legitimitate al expresiilor voinţei populare: care prevalează, aceea manifestată prin alegeri sau prin referendum?

Suveranitatea parlamentului sau suveranitatea poporului?

Aceasta, în condiţiile în care, din punct de vedere legal-procedural, referendumul e consultativ în raport cu votul parlamentar. Dar activarea articolului 50 din Tratatul UE ţine de prerogativele guvernului.

”Democraţia noastră nu permite luarea deciziilor prin referendum. Acest rol aparţine reprezentanţilor poporului, nu poporului însuşi. Democraţia nu a însemnat niciodată tirania simplei majorităţi, cu atât mai puţin tirania mulţimii (altfel, am avea încă pedeapsa capitală)”, scrie Geoffrey Robertson, avocat specializat în apărarea drepturilor omului (printre cei pe care i-a reprezentat s-a aflat Salman Rushdie).

În afară de căile deja menţionate aici de blocare a Brexit – printr-un nou referendum ori de către parlamentul britanic sau prin noi alegeri legislative – e vehiculată şi ipoteza blocării de către parlamentul scoţian a ieşirii Regatului Unit din UE. De aici, o altă dispută între experţii în drept constituţional.

Un coşmar pentru cetăţeni

Marţi, în Parlamentul European, reprezentanta preşedinţiei olandeze a Consiliului, Jeanine Hennis-Plasschaert (ministru al apărării), a avertizat: ”Dezbaterile despre schimbarea tratatelor şi probleme instituţionale sunt un paradis pentru birocraţi şi avocaţi, însă ele reprezintă un coşmar pentru cetăţeni”.

Un lucru e cert deocamdată, atât la Londra, cât şi la Bruxelles: prima consecinţă a referendumului britanic este incertitudinea. Niciun răspuns convingător dat îngrijorărilor cetăţenilor.

O dată în plus, Brexit se dovedeşte revelatorul unei crize generale, mai profunde decât problematica relaţiilor dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană.

De altfel, devine tot mai limpede, cred, că votul din 23 iunie nu a fost, în esenţă, decât într-o mică măsură despre acest parteneriat.

Din păcate, resentimentele provocate de dificultăţi economice, inegalităţi sociale, implicaţiile imigraţiei, fractura popor-elite ori angoase identitare în vremea globalizării nu sunt doar ale britanicilor. Iar improvizaţia liderilor politici nu face decât să alimenteze această tensiune.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite