A treia zi a războiului: Germania a schimbat calimera. România unde e?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
protest

Rămânând împreună cu familia la Kiev, oraş care a respins tentativele de infiltrare ruseşti, Zelenski manifestă un curaj de care fostul preşedinte afgan Ghani n-a fost în stare.

E posibil ca Rusia lui Putin să-şi intensifice operaţiunile şi să atace, dacă poate, zona ucraineană de graniţă cu ţările NATO, ca să împiedice livrările de armament pentru o Ucraină care luptă exemplar şi l-a descumpănit grav pe inamic. De pildă în bătălia pentru aeroportul de lângă Kiev, pe care trupele aeropurtate ale dictatorului criminal şi expansionist n-au putut vineri pune mâna. Cum n-au putut pune mâna pe Kiev.

Pe moment, ruşii, oricâte succese ar clama că au (şi nu prea au), sunt bătuţi. Dar greul abia urmează. Fiecare oră de rezistenţă a Ucrainei, care luptă efectiv să-şi păstreze fiinţa naţională, e o victorie a libertăţii. Preşedintele Ucrainei a câştigat cu eroismul şi înţelepciunea sa inimile lumii întregi. Mai important, le-a recâştigat pe ale ucrainenilor. Graţie lui, Ucraina se distinge printr-o rezistenţă despre care puţini au crezut că ar fi capabilă să o opună unei armade precum cea impresionantă, edificată timp de mulţi ani, de Rusia.

Una alimentată cu bani între altele şi din vânzările de energie către Europa şi, mai ales, către Germania ex-cancelarului Schroeder, sluga din buzunarul vestei lui Putin şi colegul de partid al cancelarului Olaf Scholz. Care e sub o tot mai amplă presiune morală şi politică să-şi schimbe în fine radical politica faţă de Moscova, pe care Berlinul a cocoloşit-o la un nivel extraordinar de când Merkel a preluat şi perpetuat relaţiile speciale germano-ruse, inventate de Bismarck şi reeditate, sub comunişti, de Willy Brandt. În baza lor a blocat în 2008 accesul Ucrainei, Republicii Moldova şi Georgiei la NATO, pe care îl propuseseră SUA. Şi tot în baza lor a refuzat sancţiuni realmente aspre în contra violării celor mai importante tabuuri ale ordinii mondiale de către un dictator criminal ca Putin, care invadase în 2014 Ucraina şi rupsese Crimeea şi Donbasul din trupul ei.

Acum, agresiunea fără precedent a Rusiei neoimperialiste şi neocolonialiste a unificat Europa şi America încă înainte ca Ucraina să acuze hoardele din cadrul trupelor Moscovei de crime de război şi a determinat până şi Germania să înţeleagă că, în faţa dimensiunii crimei războiului declanşat de Putin, trebuie să-şi chimbe azimutul.

În cursul după amiezii de sâmbătă a anunţat că aprobă vânzarea de arme antitanc şi alt material militar defensiv în Ucraina. Nu e clar unde rămâne România? Până şi slovacii livrează arme Ucrainei. Cum nu îi e ruşine guvernului de la Bucureşti să se ascundă laş, dacă până şi Republica Federală s-a dumirit că a lăsa Rusia să învingă în Ucraina e a-l lăsa pe un nou Hitler să cucerească Europa? Rămasă singură şi izolată pe frontul refuzului european privind decuplarea Rusiei de la SWIFT, Germania a început să se gândească la o raliere ”suplă” la acest demers.

Problema Germaniei este că încă mai importă gaze din Rusia prin Nord Stream I şi nu poate face plăţile dacă ţarul e divorţat cu forţa de SWIFT.

Afectate ar fi multiple interese economice germane şi ale elitei berlineze. Dar pro-rusimul extremei stângi şi drepte, ca şi ipocrizia bişniţară a mediului de afaceri au devenit intenabile, fapt pe care, treptat şi greoi, îl realizează şi conducerea Germaniei. Un ziarist britanic a reliefat, în context, că Berlinul tocmai şi-a sacrificat ”vaca sacră” a politicii externe, care era relaţia cu Moscova. Decuplarea din SWIFT a Rusiei ar însemna blocarea unor tranzacţii în valoare de circa 80 de miliarde de dolari .

Or, Putin se bazează pe Germania să împiedice această ieşire. Iar ca ultimă frunză de smochin, Berlinul a afirmat că suspendarea din SWIFT ar ”lovi în interesele ruşilor de rând”. Ceea ce e posibil, dar nu ar trebui pentru nimic în lume să împiedice adoptarea aceste măsuri imperios necesare,

Nu e singura vacă pe care trebuie s-o sacrifice vestul. ONU, cu un Consiliu de Securitate având Rusia cu drept de veto în centrul ei, şi-a pierdut noima. Organizaţia e la pământ. Trebuie desfiinţată şi refăcută din temelii.

Până atunci însă e imperativ ca nu doar Anglia şi câteva alte ţări să ajute militar Ucraina. E nevoie de o susţinere masivă şi curajoasă, de felul celei acordate de românii şi moldovenii de rând zecilor de mii de refugiaţi ucrainieni, primiţi cu braţele deschise şi asistaţi pretutindeni în Europa, mai ales în Polonia, cu toată inima. Or, laşitatea politicii externe româneşti, vândută ca ”prudenţă” sau ”deşteptăciune” de felul celei ceauşiste în epoca războiului de 6 zile din 1967, e, în fond, sinucigaşă, date fiind pericolele care planează asupra Republicii Moldova şi chiar a României şi a estului Europei până la Marea Baltică. În consecinţă ar trebui ca UE să hotărască primirea Ucrainei cât mai rapid cu putinţă. La fel ar trebui să facă şi NATO, ca să înveţe minte Rusia să mai treacă la agresiuni armate complet nejustificate.

Dar în România şi aiurea circulă dezinformarea lansată de Kremlin. Propaganda moscovită răspândeşte peste tot în vest ideea că Putin ar fi, chipurile, nebun şi, deci, ”impredictibil” la cârma unei puteri nucleare ca Rusia.

Aceasta este o minciună, menită să provoace panica şi să frângă rezistenţa împotriva regimului Putin. Se mai vehiculează alte scenarii conspiraţioniste, toate antiamericane şi antioccidentale, menite să decredibilizeze solidaritatea apuseană şi est-europeană cu Ucraina, la adăpostul unei mituri panicarde, cum ar fi că nişte absconse cercuri occidentale ar vrea să-i transforme pe unii şi alţii în carne de tun.

Nimic din toate acestea nu este adevărat. Dar a colporta asemenea zvonuri şi informaţii false e a face jocul Kremlinului, al agenţilor lui de influenţă, al propagandei agresive a Moscovei şi al rusofililor legionari.

Altă dezinformare probabilă a Rusei lui Putin vizează propensiunea pentru negocieri a Ucrainei. Kremlinul şi-a motivat ordinul dat trupelor ruseşti de a-şi extinde pe toate fronturile atacurile din Ucraina (ordin care  aproape cert a fost remis din capul locului), corelându-l cu un prezumtiv ”refuz de a negocia” al Ucrainei. Or, oficialităţile din Kiev au subliniat că sunt dispuse să negocieze, dar Moscova le-a pus ucrainienilor condiţii absolut inacceptabile.

Ucraina e departe de a capitula. Dar şi departe de a lăsa Kremlinului iniţiativa în materie de război hibrid, cibernetic şi diplomatic. Rusia vrea să dezbine coaliţia occidentală, oferind prietenilor Moscovei un pretext de torpilare a ajutorului apusean dat ucrainienilor, pe care încearcă să-i prezinte ca belicoşi.

Petre M. Iancu - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite