Adio, BREXIT! De ce nu se va întâmpla...plus efectele pozitive

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Doar exasperarea ce m-a cuprins văzând delirul românesc (şi nu numai) de după aşa-zisa "Joie neagră" a Marii Britanii şi Europei unite, precum şi o importantă limpezire treptată a situaţiei (pe care însă nu pot zice c-am sesizat-o şi în nenumăratele articole cu acest topic), m-au determinat să-mi exprim opinia. Cred că nu va exista niciun Brexit, din următoarele motive:

1. Referendumul acesta a avut un caracter strict consultativ, de pură recomandare. Regula "de aur" din democraţiile reprezentative e tocmai aceea că poporul nu e chemat să ia decizii, mai ales unele majore! Pentru astfel de chestiuni există alegeri, politicieni şi rezultatul lor, PARLAMENTE!

În pofida unor superficiale aparenţe, "referendumurile obligatorii" nu sunt specifice democraţiilor liberale (sau cel puţin nu sunt binevenite), ba chiar aş spune că sunt o manifestare de laşitate a clasei politice!

Pentru detalii "tehnice" despre acest subiect şi despre tipurile de referendumuri existente în ţările democratice, vă recomand un excelent articol scris de tizul meu Adrian Corobană, pe situl "Geopolitics". 

Esenţial e că nimeni nu e obligat, în Marea Britanie, din punct de vedere legal, să ţină cont de nefericitul rezultat. Ieşirea din UE a Regatului s-ar putea produce numai şi numai dacă Parlamentul ar vota o moţiune pentru activarea articolui 50 din Tratatul Uniunii Europene. Acest lucru este însă din ce în ce mai clar exclus, pentru orice observator cât de cât obiectiv...În definitiv, nu e vorba de Parlamentul decerebrat al României...!


2. Brexitul nu a fost susţinut de guvern sau de o majoritate parlamentară. Dintre partidele parlamentare, doar o facţiune conservatoare, condusă de (non-deputatul) Boris Johnson şi de Michael Gove, minoritară în rândul majorităţii "Tory" din Camera Comunelor, a militat pentru ieşire. UKIP-ul lui Nigel Farage nu are decât 1 (unul, "one") singur deputat în Cameră. Deci, nu există practic...!

Această situaţie lipsită de echivoc are consecinţe esenţiale, întrucât nu doar că nu există în prezent vreo obligaţie legală, dar nici politic n-a existat susţinere pentru părăsirea Uniunii! Dacă Guvernul Majestăţii Sale sau orice majoritate parlamentară, fie ea şi ad-hoc constituită, ar fi propus (şi implicit promis) naţiunii o astfel de cauză, ar fi avut acum o mare problemă politică, motiv suficient pentru ca într-o ţară serioasă ca Marea Britanie să se ţină cont de decizia electoratului, chiar neobligatorie fiind.

3. Reacţia populaţiei, imediat după Referendum, şi în special a societăţii civile, precum şi cea a pieţelor financiare, a fost hotărâtă şi elocventă, nelăsând loc niciunui argument de continuare a dezbaterii, în sensul ieşirii. Niciun politician britanic, mai mult sau mai puţin responsabil, nu a cutezat să facă presiuni pentru "omologarea" rezultatului din 23 iunie. 

Mai mult chiar, cu toate că David Cameron şi-a anunţat imediat după Referendum o simbolică demisie, ambiţiosul Boris a declarat ferm că nu doreşte (în acest context) să devină Prim-ministru! Şi iată cum singura şansă a euroscepticilor de a-şi vedea împlinit visul, aceea ca tot un eurosceptic militant să ia puterea, în urma plebiscitului, s-a risipit! 

4. Majoritatea în favoarea ieşirii a fost nesemnificativă, ţinând cont de caracterul consultativ al referendumului. Dacă o largă majoritate (să zicem peste 60% din electorat) ar fi votat "leave", dacă ar fi existat un freamăt intens în tabăra acestora, eventual şi ceva manifestaţii de stradă care să forţeze "obrazul" parlamentarilor, altfel s-ar fi pus problema acum...

5. În opinia mea, efectul acestui fenomen politic major numit "Brexit" va fi esenţialmente pozitiv, atât la nivelul Regatului Unit, cât şi (mai ales) al Uniunii Europene. 


Britanicii pro-europeni, majoritari în realitate, au priceput (sper!) ce consecinţe poate avea pasivitatea şi subestimarea "adversarilor". Reacţia lor post-referendum a fost lăudabil-penitentă, energică şi masivă, şi a determinat practic închiderea temei, chiar dacă -în mod previzibil şi întemeiat- guvernul a decis că nu va exista un nou plebiscit. De fapt, altă vorbărie goală, legea britanică nici nu permite reluarea unui referendum pe acelaşi subiect! 


Guvernul Cameron a primit în urma duşului rece din 23 iunie un fantastic ascendent asupra decidenţilor de la Bruxelles, orice pretenţie britanică putând fi acum însoţită de vânturarea posibilităţii adevăratei ieşiri (şi nu doar a unei sperietori în care nu prea credea nimeni înainte de 23 iunie), ce stă acum, şi pentru ceva timp, exclusiv în mâna Guvernului şi a majorităţii lui parlamentare. 


Liderii Uniunii, îndeosebi cei tentaţi spre "centralizare", sunt practic obligaţi, pentru prima oară în istoria UE, să-şi reconsidere fundamental poziţiile rigide şi să se gândească mult mai bine înainte de a încerca să impună măsuri de natură să lezeze sensibilităţile naţionale şi/sau suveranitatea (rămasă) membrilor. 


Iată de ce David Cameron mi se pare un prim-ministru genial, cu mult peste ceea ce mă aşteptam de la un ins ce părea să nu strălucească în vreun fel, întrucât nu a riscat nimic, decizând referendumul, ba mai mult, indiferent de rezultat, acesta ar fi fost benefic Marii Britanii şi cetăţenilor ei! 

Cameron a mizat pe un rezultat strâns, indiferent în favoarea cărei tabere, şi aşa se poate logic explica implicarea lui anemică în campania anti-Brexit! Era obligat să aprobe desfaşurarea Referendumului, întrucât fuseseră strânse cele (doar!) 100.000 de semnături necesare, şi a folosit perfect oportunitatea pentru a-şi atinge vechile ţeluri legate de statutul special al Regatului în cadrul Uniunii. Liderii UE au anticipat jocul britanic şi au reactionat rapid şi aparent suprinzător, invitând (somând) Marea Britanie să iasă cât mai repede, pentru a diminua efectul "santajului" britanic. Tardiv însă.

Nu a fost nicidecum o cacealma, ci un calcul politic rece şi simplu, un şah-mat pe care "perfidul Albion" l-a administrat sec anchilozatei Europe "unite" (parafrazându-l pe Adrian Corobană).

Dacă "bonomul" David Cameron ar fi fost şi antrenorul Angliei, deseară pe Stade de France am fi putut avea o reeditare fotbalistică a bătăliilor de la Azincourt, Blenheim şi Trafalgar...

Long live European Union! Congrat "John Bull"!

Update:  schimbarea anunţată azi (previzibilă; David Cameron a zis după Referendum că demisionează, dar nu şi când) la conducerea Guvernului Britanic nu va semnifica şi o schimbare de fond a politicii Partidului Conservator. Nici Cameron nu a declarat niciodată că nu va da curs rezultatului Referendumului, dar, ca şi el, nici cei care îi vor succede nu cred că vor face ceva concret în acest scop şi mai ales nu cred că vor avea susţinerea PARLAMENTARĂ necesară activării articolului 50! Şi mai important e că niciunul din militanţii vehemenţi pro-Brexit nu va fi Prim-ministru. În rest, aceeaşi retorică politică (vorbe) menită să maximizeze avantajele obţinute de Marea Britanie în faţa UE pe 23 iunie. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite