AFP: Va supravieţui Uniunea Europeană Brexitului?

FOTO Arhivă

Uniunea Europeană, un proiect de integrare europeană născut pe ruinele celui de-al Doilea Război Mondial, a suferit o respingere umilitoare din partea britanicilor - primul stat care părăseşte blocul, comentează AFP.

Chiar dacă nu totul va fi dat peste cap de azi pe mâine, plecarea Regatului Unit va impune schimbări fundamentale într-o Uniune aflată la mila unui val de fond eurofob şi care este prada unor crize care se multiplică - între altele a migraţiei, a unei economii letargice, a terorismului.

Preşedintele Consiliului European Donald Tusk, care a tras un semnal de alarmă în legătură cu „sfârşitul civilizaţiei politice occidentale“ în cazul unui Brexit, a reacţionat imediat, subliniind că nu va exista un „vid juridic“ în urma deciziei Regatului Unit.

„Este vorba despre un moment istoric, dar cu siguranţă acesta nu este un moment pentru reacţii isterice“, a subliniat tot Tusk, pe un ton grav, într-o scurtă alocuţiune.

Rezultatul a fost primit ca o lovitură de eurofili, dar el este totodată o „lovitură de avertisment“, chiar dacă „nu înseamnă moartea“ UE, aşa cum a repetat Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene.

„Regatul Unit a fost întotdeauna aparte, periferic. (Brexitul) este o amputare a unui membru important, a unui braţ. Dar, când ţi se amputează un braţ, poţi supravieţui“, apreciază pentru AFP Yves Bertoncini, directorul Institutului Delors, un grup de reflecţie fondat de fostul preşedinte al Comisiei Jacques Delors, transmite news.ro.

APE NECUNOSCUTE

„Eu nu cred că Uniunea va dispărea brusc. Însă, pe termen mai lung, am putea asista la declinul ei încet şi la apariţia a altceva“, preconizează Chris Bickerton, un specialist în UE de la Universitatea Cambridge, care întrevede o Uniune „mai flexibilă“.

„Intrăm, într-adevăr, în ape necunoscute. Nu cred că liderii europeni să fi crezut cu adevărat că «Brexitul» era posibil“, apreciază universitarul.

Acum este vorba despre un divorţ lung şi dureros, poate dur. Dar este foarte probabil ca celelate state membre să vrea, cu toate acestea, să meargă mai departe.

Preşedintele francez François Hollande a anunţat deja o vizită în Germania săptămâna viitoare, cu scopul de a „lucra la relansarea construcţiei europene“.

Însă cuplul franco-german - motorul istoric al UE - s-a remarcat recent prin divergenţe pe tema integrării zonei euro, context în care orice proiect „refondator“ s-ar putea dovedi modest.

„A venit momentul să ne întrebăm la ce ne aşteptăm de la viaţa comună. Cine sunt cei care se mulţumesc cu o Europă redusă la o mare piaţă? Cine sunt cei care vor să angajeze, în sfârşit, o adevărată Europă politică, în domeniile în care ea este necesară şi numai în ele?“, enumeră la rândul său Alain Lamassoure, un eurodeputat din cadrul Partidului Popular European (PPE, dreapta).

UN ŞOC SALUTAR?

Ieşirea Regatului Unit din UE ar putea încuraja îndemnurile la o Europă „cu două viteze“, cea a unui nucleu al unei integrări „tot mai mari“, în jurul căreia să graviteze celelalte state membre.

Acestea din urmă ar putea să beneficieze de aranjamente similare celor obţinute de Londra şi Copenhaga - clauze de scutire în materie de Justiţie şi Afaceri Interne. Apartenenţa la moneda unică ar putea, astfel, să facă obiectul unor scutiri în cazul celor care le doresc.

Însă lucrul de care se tem liderii europeni cel mai mult este un „efect de domino“. Referendumul britanic le-a dat deja idei unor eurofobi.

„Forţele centrifuge care acţionează în prezent sunt foarte periculoase. În primul rând Olanda şi Danemarca“, apreciază Lüder Gerken, preşedintele Centrului pentru politică europeană cu sediul la Fribourg.

În opinia lui Nicole Fontaine, o fostă preşedintă a Parlamentului European (PE), a existat un „risc“, însă Brexitul „poate constitui un şoc salutar“.

„Atunci când vor fi constatate consecinţele economice care vor lovi Marea Britanie prima, acest lucru poate calma ţările tentate de această contagiune“, îşi exprimă speranţa Fontaine, care anticipează mari dificultăţi pe insulă în urma acestei rupturi.

Yves Bertoncini afirmă că două sunt condiţiile ca cele mai pesimiste previziuni să se materializeze - şi anume voinţa autorităţilor naţionale de a organiza asemenea consultări politice şi voinţa popoarelor, ceea ce el nu consideră că este neapărat dat - „poate cu excepţia Danemarcei“.

„Insituţiile mor arareori“, nuanţează, la rândul ei, Vivien Pertusot, de la Institutul francez pentru relaţii internaţionale (Ifri).

„Poate că nu va avea loc o dislocare, o dezintegrare, ci mai degrabă o pierdere de relevanţă: UE nu mai este un forum în care predomină interesul comun, este tot mai dificil să se ajungă la compromisuri“, argumentează Pertusot.