Alarmă falsă!?

O gazetă din Italia anunţa deunăzi că Institutul de statistică le-a recomandat autorităţilor să renunţe la folosirea cifrelor romane. Din dorinţa de a simplifica felul în care sunt înregistrate datele despre teritoriu, li se cere să abandoneze o venerabilă moştenire culturală. Dificultatea practică e serioasă.

Nu sunt puţine numele de străzi şi, în consecinţă, actele care conţin cele şapte litere ale alfabetului latin folosite şi ca cifre: I, V, X, L, C, D şi M.

Dacă recomandarea ar fi urmată, Corso Vittorio Emanuele II ar trebui scris Corso Vittorio Emanuele Secondo, iar Via Pio V ar deveni Via Pio Quinto. La Roma a ieşit scandal, după ce primarul a anunţat că plăcuţele străzilor se modifică. Reprezentanţii partidelor i-au cerut socoteală, vorbind despre asasinarea tradiţiei, barbarie şi desfigurarea toponimiei marii cetăţi. Până să apună soarele, consiliul municipal a anunţat că nu se schimbă nimic. Denumirile vor apărea fără cifre romane doar în baza de date cu care lucrează statul, nu şi-n realitate. Alarmă falsă!?

Despre dispariţia unei tradiţii s-a vorbit mult, în ultimele luni, şi în Franţa. Aici a fost vorba despre amenajarea teritorială. De fapt, preţ de un an, s-a aflat în dezbatere o nouă lege cu această temă. Iniţial, când guvernul lansa proiectul de lege, s-a propus desfiinţarea departamentelor şi redistribuirea funcţiilor administrative. După vii dezbateri parlamentare, departamentele au fost păstrate. În schimb, reglementarea votată la mijlocul lui iulie a.c. propune noi criterii pentru alcătuirea aşa-numitelor EPCI – établissements publics de coopération intercommunale.

Structura administrativă care poartă acest nume bizar reuneşte comune care au împreună minimum 20 de mii de locuitori şi decid să aloce – tot împreună – resurse pentru transport, furnizarea apei sau curăţenie. Pe scurt: se caută reduceri de cheltuieli, prin fixarea taliei teritoriale optime, pentru a efectua un serviciu public. Ideea a revoltat primarii mai multor comune, care au văzut în noua lege o încercare de a le smulge competenţe înscrise în cultura administrativă franceză. Edilii din zonele rurale au ieşit în stradă, au făcut miting în faţa Consiliului constituţional şi au smuls majorităţii câteva concesii. Comunele nu mai mor nici ele. Altă alarmă falsă!?

La noi, era gata-gata să dispară bacşişul: nu e la fel de vechi precum cifrele romane sau comunele franceze, dar e şi el înscris în memoria locului. În luna mai, guvernul a decis că fiecare comersant trebuie să înregistreze sumele oferite peste preţul plătit de un client şi să plătească impozit pentru ele. A fost nevoie de case de marcat şi de un soft special, pentru a tăia chitanţă de bacşiş. Mulţi s-au conformat: nu le convenea, dar respectul faţă de lege a primat.

S-a protestat, desigur, şi în România. Chelnerii, taximetriştii şi coafezele au fost chemate la miting, iar pentru ca totul să pară mai serios, pe pancarte s-a folosit termenul englezesc „tip”, in locul numelui consacrat de cultura moldo-valahă. După o săptămână, decizia a fost anulată. A fost un experiment, a zis un ministru. Moartea bacşişului prin fiscalizare a fost amânată...