Alba-neagra cu imaginea României

FOTO Shutterstock

“Auzi, şi tu iţi iei o a doua leafă de la Securitatea de la voi?”  “Eu???? De unde până unde?” ”Pai nici tu nu te prea omori să  lustruieşti imaginea României..”, a urmat răspunsul amuzat al neamţului.....

Alba-neagra cu imaginea României

In urmă cu câteva zile mi-am reîntâlnit un coleg pe care nu-l mai văzusem de o bună bucată de timp. Ne-am salutat, iar prima întrebare nu a fost nici măcar: ce mai faci şi nici vreuna legată de cele petrecute în viaţa mea în ultimul an, ci una care m-a surprins într-adevăr. “Auzi, şi tu iţi iei o a doua leafă de la Securitatea de la voi?” Am rămas mască. “Eu???? De unde până unde?” ”Pai nici tu nu te prea omori să  lustruieşti imaginea României, aşa cum ar vrea-o guvernul vostru...”, a urmat răspunsul amuzat al neamţului. Mie mi-a luat câteva clipe să realizez ce vrea să spună, că face aluzie la acuzaţiile domnului Ponta la adresa jurnaliştilor din Germania care au „indrăznit” să critice demersurile de la Bucureşti din vara aceasta. Am zâmbit şi eu stânjenit, ce aş fi putut face altceva...

Herta Müller ne-a scos din banal

Adevărul este că despre România s-au scris multe, anul acesta, în presa germană şi puţine de bine. Iar acum, de vreo lună încoace, nu se mai scrie şi nu se mai vorbeşte mai deloc despre ţara noastră. Să fi astupat domnul Ponta cu acuzaţiile sale gura presupusei "securităţi din diaspora"? Sau a devenit într-atât de banal ce se petrece la Bucureşti încât nu mai interesează pe nimeni?

Eu mai degrabă cred că reacţiile à la Putin ale premierului au revigorat lehamitea faţă de România, care pare să atingă acum o nouă cotă. Cu un an în urmă din presa germană se aflau despre România lucruri de bine, mult mai de bine, decât s-au aflat în ultimii douăzeci de ani. Iar eu sunt martor. Filmele româneşti erau discutate, cărţi ale autorilor români, traduse în limba germană erau recenzate. Lupta anticorupţie, iar graţie Nobelului pentru Herta Müller şi confruntrea românilor cu trecutul comunist.... La toate capitolele eram bine reprezentaţi. După vara fierbinte de la Bucureşti şi acuzatiile neinspirate ale premierului la adresa jurnalştilor germani, România pare să se fi reîntors în banalul clişeelor care nu-şi mai găsesc locul în paginile presei serioase din Germania.

Viaţa bate filmul

Imaginea României în oglinda presei germane se reduce din nou la cea cu care erau obişnuiţi nemţii: “Poliţia avertizează populaţia de hoţi de buzunar din Romania”, (...) “trei români surprinşi făcând contrabandă (...)”,”un nou transport cu ajutoare pentru România (...)” şi aşa mai departe. Acum parcă nimeni nu mai vrea să creadă în România. Doar câte un articol răzleţ mai aminteşte de România bună. De curând în bine-cunoscuta revistă “Die Zeit” apăruse un articol despre calităţile filmului românesc. L-am savurat. Apoi m-am gândit că poate ar trebui să verific cine e autorul (smile!).... Am lăsat-o, bineînţeles, baltă, sprijinindu-mi cotul în paradigma: viaţa oricum bate filmul.

Dar un lucru e clar: eu nu sunt securist! Chiar dacă uneori le povestesc nemţilor despre corupţia din fotbalul românesc, despre şpaga cea de toate zilele din România, despre deficitele democraţiei mioritice sau despre discriminarea ţiganilor...

Ce glume de doi cenţi au şi nemţii ăştia în program..., mă gândesc. Să o întrebe pe mătuşă-mea care i-a fost soarta înainte şi după ce a plecat din România, unde nu i-a mai fost permis să se întoarcă până în 1991! Să-i întrebe pe ceilalţi din familie, cărora le-au tremurat sufletele din cauza securităţii...

Securiştii sunt la adapost

Apoi m-am calmat. Ştiu că ar fi trebuit sa-i răspund, să-i întrebe, cine e securist şi cine nu,  pe cei din palatele Bucureştiului, care inventează democraţia postbăsesciană şi  care încearcă să promoveze, bineînţeles spre binele ţării!, personaje discutabile, desprinse din trecutul sumbru al ţării. Noul director al ICR anunţă numele unor scriitori români care ar putea fi promovaţi în lume, iar printre aceştia este nu mai puţin de un fost colaborator al securităţii, un fost membru supleant al CC al PCR şi un treilea, suspectat şi el de implicări securiste. Şeful naţional-liberalilor anunţă posibila susţinere a unui bine-cunoscut jurnalist la înălţarea acestuia în etajul superior al politicii româneşti. Personal eu nu cunosc pe nici unul dintre aceştia şi aici nici nu este vorba despre o chestiune de factură personală, ci despre una de principiu. Eu nu pot spăla imaginea României si nici n-as putea-o urâţi. Conducerea de la Bucureşti insă o face: joacă alba-neagra cu imaginea ţării. Dar jurnalistul in cauză, care se consideră “autolustrat”, aşadar spălat de păcate şi responsabiltate, ar trebui să realizeze, alături de cei care îl susţin şi vor să conducă ţara, că lustruitul imaginii (oricui!) nu se poate face înnegrind imaginea altora, fie doar şi ca efect colateral.