Alegeri prezidenţiale în Franţa. Cine sunt candidaţii şi ce impact a avut războiul din Ucraina

Francezii votează duminică, 10 aprilie, în primul tur al alegerilor prezidenţiale din Franţa. Actualul preşedinte Emmanuel Macron este favorit în sondaje chiar dacă, de când a început invazia rusă în Ucraina, pierde teren în faţa adversarei sale din 2017, veterana de extremă dreapta Marine Le Pen. 12 candidaţi s-au înscris în cursa prezidenţială din acest an.

Doar trei candidaţi pentru un mandat de preşedinte în următorii cinci ani sunt cotaţi cu intenţii semnificative de vot, contrar a ceea ce se întâmpla înainte de declanşarea războiului din Ucraina, când jurnalistul şi comentatorul politic cu opinii radicale Eric Zemmour, 63 de ani, cu o retorică anti-imigraţie şi o platformă de conservatorism social, o depăşise pe candidata extremei drepte. Cotele sale de popularitate, ca un nou venit în politică, erau puternice în toamnă ca să scadă pe fondul gafelor şi stilului său brutal.

De atunci, cu un discurs moderat şi aplicat preocupărilor francezilor privind costurile traiului, Marine Le Pen, 53 de ani, aflată la a treia candidatură, a reuşit să câştige relevanţă politică.

Unele sondaje de vineri arătau scoruri foarte strânse între Macron şi Le Pen, în cadrul marjei de eroare.

În ultimul său interviu înaintea votului, pentru portalul Brut, Macron a avertizatcontra asccensiunii extremei drepte şi pericolelor reprezentate de aceasta, spunând că în esenţă Le Pen, care a spus că va modifica Constuţia pentru a introduce principiul priorităţii naţionale în legislaţie, nu şi-a schimbat agenda care este la fel de „rasistă”.

„Ei se joacă cu frica. Vin cu propuneri gândite pe termen scurt, a căror finanţare este câteodată total neclară”, a spus Macron într-un ultim apel la votanţii săi, potrivit Reuters.

În prezent, sondajele arată trei principali adversari: Emmanuel Macron, 44 de ani (Republica în Mişcare, centru), cotat cu 26% (conform Poll of the Polls, Politico), Marine Le Penn, cotată cu 23% intenţii de vot (Adunarea Naţională, extrema dreaptă), respectiv Jean-Luc Melenchon, cotat la 17% (Uniunea Populară, extrema stângă).

Din partea dreptei tradiţionale candidează Valérie Pécresse, preşedinta Consiliului Naţional al Île-de-France, provincia capitalei Paris şi fost ministru al bugetului. Este prima femeie nominalizată de Les Républicains”, partidul tradiţional de centru-dreapta (conservator) din Franţa şi se prezintă ca o liberală pe subiecte sociale. Cu o campanie ce nu a reuşit să se remonteze după un miting electoral dezastruos în  luna februarie, Pécresse nu a reuşit să convingă votanţi nici de centru, nici de dreapta şi are doar circa 8% intenţii de vot, în urma lui Zemmour, cu circa 9%.

Din partea stângii candidează şi mai puţin convingător Anne Hidalgo, 62 de ani, primarul Parisului, cu doar 2% intenţii de vot şi ultima în sondaje. Partidul Socialist nu a reuşit să se mai ridice după ce s-a prăbuşit după eşecurile usturătoare în alegerile prezidenţiale şi parlamentare din 2017, pe fondul unei stângi fracturate, marcate de diviziuni interne profunde.

Invazia rusă a Ucrainei a pus în umbră campania prezidenţială din Franţa, ceea ce ar putea explica de ce este aşteptată o prezenţă scăzută la vot, cu un procent mare de indecişi despre care analiştii spun că tind să favorizeze candidatul cu şanse reale şi să acorde un „vot util” (30%). Iniţial, beneficiarul a fost Macron ca lider pro-european, în contextul în care contracandidaţii săi de extremă dreaptă, respectiv stângă, au fost defavorizaţi de susţinerea acordată în trecut lui Vladimir Putin. Însă, totodată, războiul a modificat accentul dezbaterii politice din Franţa de la probleme privind identitatea naţională şi pandemie la constrângerile energetice şi puterea de cumpărare - care au devenit acut importante pentru alegătorii francezi în prezent.

Cel mai mult de pierdut a avut Zemmour al cărui program politic, având în centru încleştarea civilizaţiilor, a devenit irelevant pentru o populaţie ce nu ştie cum se poate descurca cu facturile mari de gaze.

Cu o campanie electorală care a lipsit - Macron concentrându-şi eforturile asupra politicii externe şi conversaţiilor cu Vladimir Putin, ca unul din liderii europeni ce s-a străduit să ţină legătura cu liderul de la Kremlin, sperând să-l influenţeze să se răzgândească - actualul preşedinte francez a scăzut în sondaje, deşi puţini cred că el ar putea pierde această cursă.

Totuşi, Macron se află în faţa unor adversari de la capetele eşichierului politic care au căpătat vizibilitate prin prisma unor campanii electorale revitalizate, parţial pe fondul absenţei sale şi al revelaţiilor privind dependenţa excesivă a guvernului său de expertiza firmelor de consultanţă în chestiuni ce ţin de politici interne precum reforma pensiilor.

Campania lui Marine le Pen s-a axat pe costul vieţii şi greutăţilor economice, ceea ce a avut ecou în populaţie,  în contextul creşterii facturilor la energie în urma războiului din Ucraina. Ea a reuşit cumva să şteargă din vizorul public susţinerea sa îndelungată faţă de Vladimir Putin şi astfel să-l eclipseze pe principalul său rival pe dreapta, Eric Zemmour.

„Între Macron şi noi, este o alegere între puterea banilor care îi avantajează pe cei puţini şi puterea de cumpărare a gospodăriilor, care îi avantajează pe cei mulţi”, a declarat Le Pen recent, promiţând mai multe reduceri de taxe şi majorarea cheltuielilor sociale, relatează France24.

Jean-Luc Mélenchon este şi el un veteran în politică, intrând pentru a treia oară în cursa prezidenţială şi campania sa s-a centrat de asemenea pe preţurile ridicate la combustibil pe care promite să le îngheţe. El promite şi păstrarea pragului de pensionare faţă de Macron care vrea să-l ridice.

Mandatul lui Macron, care a venit cu agendă reformistă, pe care a şi pus-o parţial în aplicare, revizuind de pildă codul muncii, a fost marcat de protestele vestelor galbene şi apoi de nemulţumiri privind restricţiile anti-COVID.

Recent, Macron a semnalat la rândul său preocuparea pentru cei ale căror salarii se evaporă pe „benzină, facturi, chirii”, promiţând să crească pensiile minime şi să acorde un bonus neimpozabil angajaţilor în această vară. Totodată, el a rămas fidel bazei sale electorale, avertizând că francezii vor fi nevoiţi să muncească mai mult şi promiţând că va creşte vârsta de pensionare.