Aleşii poporului trebuie supuşi unui control psihiatric?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Întrebarea nu e teoretică, aşa cum aţi auzit-o de atâtea ori şi cum v-a venit şi dumneavoastră în minte extrem de des, observând, cu amuzament sau silă, evoluţiile din ce în ce mai incoerente de pe scena noastră politică. Ei bine, dacă asta vă linişteşte, nu suntem singurii care au politcieni posibil de clasat în categoria denumită atât de frumos de poporul român ca fiind ce a „duşilor cu pluta“.

Fiecare naţiune îşi are cazurile ei mai mult sau mai puţin evidente. Numai că acum, semn al decadenţei tipului nostru de civilizaţie, ei sunt din ce în ce mai mulţi, mai vocali, mai fanatici violenţi în exprimare şi uneori şi în comportament şi, mai ales, ca orice nebun, absolut siguri că ceea ce spun este expresia unui adevăr absolut, unic, câteodată de esenţă divină, alteori rezultat al unei iluminări interioare. Nu argumentează, ei au doar dreptate. Superioritatea lor vine din capacitatea lor de manipulare a maselor de votanţi, a unui electorat care, de altfel, începe să fie şi el fanatizat şi extremist, inoculat cu virusul intoleranţei, urii, xenofobiei şi populismului care ţin loc de platformă politică şi soluţii de guvernare.

Aşa e, n-ai ce-i face! - veţi răspunde cu veşnicul nostru pesimism asupra unei posibile reacţii din partea societăţii.

Numai că uitaţi un caz în care mecanismele de salvgardare a ceea ce înseamnă un stat de drept funcţional s-au pus în mişcare şi încep procesul firesc instituţional, în termenii legilor naţionale şi cadrului european existent prin care se prevăd pedepse, unori exemplare în cazurile serioase, pentru transgresarea comportamentelor acceptate social.

Iată, ieri, binecunoscuta doamnă Marine Le Pen, politician de prim rang în Franţa, acum deputat, fostă candidată la Preşedinţie, lider al partidului „Rassemblement National“, denumire care înlocuieşte vechiul „Front National“ a publicat pe Twitter un mesaj de revoltă împotriva convocării sale pentru un examen psihiatric obligatoriu la care trebuie să se prezinte „cât mai rapid posibil“.

Marine Le Pen Twitter

Este vorba de o decizie luată de parchetul de Nanterre în cadrul acţiunii juridice demarate în urma plângerii făcute împotriva doamnei Le Pen după publicarea de către ea în decembrie 2015, pe o reţea de socializare, a trei fotografii cumplite prezentând orori comise de către DAESH în Siria, totul ca răspuns nervos la afirmaţiile făcute de un politician la un post de televiziune în care partidului Front National era acuzat de a fi extremist. „Uite, asta înseamnă extremism!“ a replicat Marine le Pen alăturând fotografiile respective. Una înfăţişează un soldat sirian peste care trece un tanc, alta un pilot iordanian ars de viu într-o cuşcă şi a treia înfăţişându-l pe ziaristul american James Foley, decapitat şi cu capul aşezat pe spate. Toate personajele sunt îmbrăcate în portocaliu, semn că era vorba despre execuţii ordonate de Statul Islamic şi destinate să impresioneze audienţele din statele considerate duşmane.

Evident că doamna Le Pen, urmând modelul ilustrului său tată, nu numai că refuză să se prezinte la acest control şi, în consecinţă, să se supună unei decizii a justiţiei, dar găseşte şi un excelent prilej de victimizare şi, de ce nu, o neaşteptată trambulină politică de relansare a carieri.

Să vedem ce se va întâmpla în continuare.

Dar întrebarea reală, dincolo de acest caz, este de a şti dacă, da sau nu, politicienii în general ar trebui să fie supuşi unor controale psihiatrice. În niciun caz, a replicat cu indignare Jean-Luc Melenchon (lider al partidului de stânga La France Insoumise), cel care, în perioada campaniei electorale, vorbea dspre colega sa Marine Le Pen ca despre o Persoană semi-dementă“ şi care zice acum că este „în dezacord total cu psihiatrizarea deciziei politice“. 

Litografie Jerome Bosh, aprox 1494, Muzeul Prado

Litografie Jerome Bosh

Dilema este reală: ceea ce este aplicabil tuturor cetăţenilor în termenii legii poate deveni excepţie, chiar excepţie absolută, pentru restul, adică pentru categoria „aleşi ai poporului“, fie şi numai în perioada în care deţin funcţii ce le conferă imunitate sau se respectă cu stricteţe regula prind imunitatea acordată doar pentru declaraţii politice? În cazul Marine Le Pen, infracţiunea invocată este încălcarea prevederilor legislaţiei privind lupta împotriva terorismului (susţinută şi votată fără rezerve inclusiv de Frontul Naţional) şi care interzice în mod expres difuzarea unor asemenea imagini care constituie propagandă directă pentru DAESH.

Dar, prin extensie, cazul poate fi profund reprezentativ şi pentru clasa noastră politică. Gândiţi-vă oare ce depopulare instantanee ar fi dacă instituţiile statului şi-ar face datoria şi ar aplica directivele naţionale şi europene fie şi numai privind identificarea şi condamnare politicienilor care difuzează mesaje de ură şi intoleranţă pe platformele sociale? Imaginaţi-vă care ar fi rezultatele spectaculoase ale unor investigaţii psihologie serioase făcute de adevăraţi profesionişti în cazul politicienilor la nivel central şi local. Există, desigur, cazuri în care s-ar putea solicita, precum în situaţia doamnei Marine Le Pen, un control psihiatric extins pentru a verifica, aşa cum a decis parchetul din Nanterre, dacă persoana respectivă „este în stare să înţeleagă ce i se spune şi să răspundă la întrebări“.

Cred că rezultatul ar fi mai mult decât interesant, instructiv şi, dincolo de toate, absolut benefic pentru o societate care, aşa cum vedem acum la noi, pare condamnată să vadă ştie nimic altceva decât spectacolul dezgustător al unei lupte oarbe pentru putere, funcţii şi privilegii. Toate plătite de un contribuabil inert, fără voce şi iniţiativă, precum România în context european şi internaţional.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite