Alina Mungiu-Pippidi: Ce se va întîmpla cu Uniunea Europeană

Publicat:
Ultima actualizare:
Alina Mungiu-Pippidi este preşedinta Societăţii Academice din România (SAR)
Alina Mungiu-Pippidi este preşedinta Societăţii Academice din România (SAR)

Continentul se va micşora şi se va regionaliza, va fi o Germanie mai mare cu teritorii de vacanţă prin Sud, din care vor mai pleca cei care nu suportă pactul fiscal. Europa va deveni Europa lui Wolfgang Schäuble, Europa cu mai multe viteze, dar numai cei din viteza superioară vor fi de fapt Europa, restul vor fi şi mai clar decât acum marginea Europei.

Deşi elitele europene, în frunte cu nepriceputul premier David Cameron, care şi-a tras singur acoperişul în cap încercând să se ferească de o ţiglă, vor face tot posibilul, în zilele, lunile şi a­nii care urmează să golească de conţinut decizia majorităţii simple din Regatul Unit de a părăsi UE, referendumul britanic a pus lucrurile pe o cale fără întoarcere. Deşi am scris, alături de alţi colegi, multe scenarii pentru viitorul Europei, acesta e printre cele mai nefavorabile. Sper că aceia care au făcut mereu propagandă proiectului democratic european, fără să priceapă că un proiect de cooperare inter-guvernamental nu poate fi în acelaşi timp şi pentru toate electoratele, democratic – de exemplu, o majoritate de naţiuni europene voiau ca Grecia să îşi plătească datoriile, dar electoratul elen, nu – să se simtă azi în culmea fericirii. Cu asta se vor alege din faptul că nu au înţeles ce e UE până nu au dus-o de râpă.

Pe scurt şi în viitorul imediat, dat fiind că referendumul e doar consultativ, urmează propaganda cum că ţara a fost împărţită de fapt la vot etc., etc. Fără succes, pentru că Anglia este prin excelenţă ţara majorităţilor simple, Westminster, deci şi un singur vot consultativ pentru exit contează. Urmează noi rânduri de negocieri, care vor căuta să golească de substanţă separaţia, Anglia încercând să îşi negocieze un statut ca Norvegia sau Elveţia, care iau parte la piaţa comună în schimbul unor fonduri plătite către comunitate (celebrele fonduri norvegiene şi elveţiene). Deşi e în interesul tuturor să îi lăsăm să scape uşor, nu le va merge. UE exportă puţin în Regatul Unit, dar e principalul importator de produse engleze. O să îi punem să plătească scump, pentru că altfel urmează Danemarca, Olanda, sau mai ştiu eu cine, dar afectând creşterea lor economică nu o să ne simţim nici noi mult mai bine, chiar dacă o facem ca să evităm ceva mai rău. On the bright side, s-ar putea să aveam fonduri engleze pentru dezvoltarea societăţii civile din România peste vreo trei ani, când încă ne vom ocupa să convingem guvernul că singura cale de a şti ce plăţi din fonduri europene face este să le pună online la vedere.

Pentru Europa continentală, e o eră nouă, Jean Monnet, care a început proiectul UE după ce a descoperit că simpla coordonare nu ajungea armatelor engleză şi franceză ca să câştige Primul Război, era necesară o unificare completă a comandamentelor logistice, concept care a fost şi a rămas la baza federalismului european, ar fi fost disperat azi. Dacă trăia el, nu se întâmpla – ne-au lipsit acele personalităţi providenţiale de genul lui sau a lui André Maurois (sau Marthei Bibescu) care se făceau luntre şi punte între Paris şi Londra. Nu există un echivalent azi. Omul care m-a făcut pe mine politolog, profesorul Ghiţă Ionescu de la LSE, ar fi fost la rândul lui deznădăjduit, militase toată viaţa pentru o Anglie în Europa.

În loc de asta, intrăm în era naţiunilor mici, şi o să fim copleşiţi cu proiecte de secesiune de la scoţieni, catalani, basci, flamanzi, maghiari şi aşa mai departe. Nici astea nu vor contribui la stabilizarea Europei, dimpotrivă.

Continentul se va micşora şi se va regionaliza, va fi o Germanie mai mare cu teritorii de vacanţă prin Sud, din care vor mai pleca cei care nu suportă pactul fiscal. Europa va deveni Europa lui Wolfgang Schäuble, Europa cu mai multe viteze, dar numai cei din viteza superioară vor fi de fapt Europa, restul vor fi şi mai clar decât acum marginea Europei.

Fondurile europene vor fi renegociate drastic şi vor reflecta noua stare de fapt. Dat fiind că am contribuit noi înşine la destrămarea solidarităţii europene în criza refugiaţilor din 2015, care va intra în manuale ca începutul sfârşitului, nu ne va compătimi nimeni. România nu va mai ajunge vreodată la nivelul fondurilor, dar nu e problemă, vor fi downgradate ele la nivelul nostru. Ni se vor repatria nişte muncitori români din Anglia, după ce Irlanda nu va reuşi să-i încapă, dar nici un doctor. Putin şi succesorul său desemnat de sistem vor reveni la relaţii bilaterale, şi nu multilaterale cu europenii, cum şi-au dorit mereu. America va deveni şi mai izolaţionistă, iar politicieni ca Angela Merkel o amintire neverosimilă, printre Trumpi şi Borişi.

Din fericire, cavalerul decorat Dan Mihalache, studentul lui Adrian Năstase şi al generalului Mişa Ionescu, va fi la Londra şi se va ocupa din calitatea sa de ambasador de vizele şi de repatrierea românilor, ceea ce îl va ţine multe nopţi treaz. El va fi ajutat în muncă de mulţii titulari de catedre Jean Monnet din România, care după ce vor fi produs împreună zero citate ISI în 20 de ani vor fonda asociaţia Memoria Schengen, care va comemora Europa fără frontiere, între timp dispărută, din ce a mai rămas din banii europeni.

Asta ne mai consolează puţin.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite